ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 390/2023

Ședința publică din data de 2 martie 2023

Deliberând asupra recursului dedus judecății, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin decizia civilă nr. 2486/A/15.10.2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosar nr. x/2019, a fost admis apelul formulat de apelanții contestatori A. și B. în contradictoriu cu intimații C. și D., a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 1782/02.03.2020 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în sensul că s-a admis contestația la executare, a fost anulată executarea silită și toate actele de executare efectuate în dosarul execuțional nr. x/219 al BEJA Executoris, precum și încheierea de încuviințare a executării silite pronunțate în dosarul nr. x/2019, au fost menținute dispozițiile referitoare la cererea de întoarcere a executării silite și la cererea de suspendare a executării silite, s-a dispus restituirea către contestatori a sumei de 1000 RON, taxa de timbru aferentă contestației, în baza art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013 și au fost obligați intimații la plata cheltuielilor de judecată în apel.

Prin decizia civilă nr. 63/A/21.01.2022 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și Familie în dosar nr. x/2021, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanții-pârâți A. și B. împotriva sentinței civile nr. 1802/25.11.2021 și a încheierii de ședință din data de 28.10.2021, cauza având ca obiect stabilirea, pe calea ordonanței președințiale, a unui termen de restituire a unei sume de bani acordată cu titlu de împrumut pârâților, în motivare arătându-se că între părțile litigante s-a derulat litigiul x/2019 privitor la acest împrumut.

Prin cererea de revizuire înregistrată la pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă la data de 18.02.2022, sub nr. x/2022, revizuenții A. și B., în contradictoriu cu intimații C. și D., au exercitat calea extraordinară de atac a revizuirii, întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei nr. 63/21.01.2022 și rejudecarea acțiunii cu consecința respingerii acesteia, ca prescrisă.

Revizuenții au arătat că decizia civilă nr. 63/21.01.2022 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și Familie în dosar nr. x/2021, nesocotește autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 2486/15.10.2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosar nr. x/2019, cu privire la momentul de la care a început să curgă prescripția.

Prin decizia civilă nr. 788A din 19 mai 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a respins ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 63 A/21.01.2022 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și Familie în dosarul nr. x/2021.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, revizuenții A. și B. au declarat recurs (astfel cum au recalificat calea de atac prin cererea depusă la data de 29 august 2022), solicitând admiterea acestuia, anularea deciziei recurate și admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată, cu consecința anulării Deciziei nr. 63/21.01.2022 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și Familie, iar in urma rejudecării să se respingă acțiunea, ca fiind prescris dreptul materiał la acțiune.

În motivarea cererii de recurs, astfel cum a fost precizată, întemeiată pe dispozițiile art. 488 pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ., recurenții au arătat, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 430 din C. proc. civ., a art. 2162 și 2163 C. civ., precum și faptul că sunt străine cauzei argumentele pentru care instanța a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire.

Susțin că decizia nr. 63/21.01.2022 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2021 încalcă dezlegările Tribunalului București date anterior prin decizia nr. 2486/15.10.2020, care au autoritate de lucru judecat, cu privire la momentul de la care se calculează prescripția dreptului la acțiune în temeiul art. 2162 alin. (1) C. civ.. În dosarul nr. x/2021 instanța de fond a considerat că prescripția nu începe să curgă de la data de 27.10.2014, ci de la data de 27.10.2017, încălcându-se considerentele deciziei nr. 2486/15.10.2020.

Arată că în mod eronat s-a reținut prin hotărârea recurată că decizia a cărei revizuire s-a solicitat nu evocă fondul, câtă vreme prin decizia nr. 63/2022 Curtea de Apel București analizează contractul de împrumut și prescripția dreptului material la acțiune și pronunță două soluții de fond: respinge excepția și admite acțiunea.

Prin decizia recurată Curtea de Apel București consideră că obiectul celor două litigii ar fi diferit, câtă vreme Decizia nr. 2486/2020 a Tribunalului București ar fi fost dată în cadrul unei contestații la executare, iar Decizia nr. 63/2022 ar viza stabilirea unui termen de restituire pentru contractul de împrumut.

Recurenții consideră că obiectul judecății și al dezlegărilor date prin Decizia nr. 2486/2020 a Tribunalului București este însuși contractul de împrumut. Tocmai ca urmare a acestor dezlegări, s-a formulat, în baza art. 2162 C. civ., dosarul x/2021, soluționat prin Decizia nr. 63/2022.

Arată că decizia pronunțată în soluționarea cererii de revizuíre nu observă care a fost obiectul judecății și că a existat o judecată cu privire la contractul de împrumut și la creanța ce rezultă din acest raport contractual.

Mai susțin că hotărârea atacată încalcă dispozițiile art. 430 C. proc. civ. și arată că decizia nr. 2486/2020 a Tribunalului București a stabilit că prin contractul de împrumut nu se prevede un termen de restituire, iar creanța solicitată de creditori nu este exigibilă, fiind incidente prevederile art. 2162 C. civ.

Referitor la soluția de constatare a inadmisibilității, recurenții apreciază că în mod eronat instanța s-a raportat la petitul cererii de revizuire, întrucât o astfel de concluzie nu are legătură cu condițiile de admisibilitate a acestei căi de atac.

Prin întâmpinare, intimații C. și D. au invocat nulitatea recursului pentru neîncadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, intimații au arătat, în esență, că memoriul de recurs cuprinde nemulțumirile recurenților cu privire la soluțiile pronunțate, fără a se formula argumente concrete cu privire la decizia atacată, astfel că este incidentă excepția nulității.

Pe fond, au considerat că hotărârea atacată este legală, întrucât în mod just s-a reținut că decizia ce se solicită a fi revizuită nu evocă fondul și că deciziile pretins a fi contradictorii au avut obiecte diferite.

Recurenții au depus răspuns la întâmpinare, reiterând argumentele din cererea de recurs.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 488 din același act normativ, recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia poate fi exercitat un control judiciar, în limitele criticilor care vizează nelegalitatea hotărârii ce a fost pronunțată în soluționarea cererii de revizuire.

Prin cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ. (conform precizării cuprinse în cadrul răspunsului la întâmpinare), revizuenții au arătat, în esență, că în mod greșit Curtea de Apel București a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate stipulate de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În lumina acestor exigențe, rezultă că analiza ce urmează a se realiza se va constitui într-un control judiciar asupra judecății realizate de curtea de apel, astfel cum aceasta se reflectă în decizia ce face obiectul prezentului recurs, din perspectiva dispozițiilor art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., prin raportare la criticile deduse judecății prin cererea de recurs, care vizează greșita constatare a instanței de revizuire în sensul neîndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., celelalte temeiuri de casare fiind învocate pur formal, fără a fi dezvoltate critici susceptibile de încadrare în textele evocate.

Prin urmare, excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. nu poate fi primită.

Prin cererea de revizuire, revizuenții au solicitat anularea deciziei civile nr. 63/21.01.2022 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și Familie în dosar nr. x/2021, considerând că aceasta nesocotește autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 2486/15.10.2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosar nr. x/2019, invocând, în motivarea cererii, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat cu privire la prescripția dreptului la acțiune.

În concret, pretinzând existența contrarietății de hotărâri definitive și încălcarea autorității lucrului judecat a aspectelor dezlegate prin decizia nr. 2486/15.10.2020 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă de către decizia a cărei anulare se cere (nr. 63/A/21.01.2022 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și Familie) recurenții-revizuenți susțin că prin cele două hotărâri s-ar fi tranșat în mod diferit asupra aceleiași chestiuni de drept – acela privind momentul de la care se calculează termenul de prescripție a dreptului la acțiune. Mai exact, recurentul susține că prescripția nu începe să curgă de la data de 27.10.2014, ci de la 27.10.2017, fiind încălcate considerentele deciziei nr. 2486/15.10.2020.

Susținerea recurenților este nefondată, raportat la felul în care a fost dezlegată jurisdicțional această chestiune de hotărâri pretins aflate în situația contrarietății prin soluțiile adoptate.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive, în cazurile și condițiile expres stabilite de lege.

Potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ. "revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere [...] dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Astfel, posibilitatea de a cere revizuirea, în temeiul art. 509 pct. 8 C. proc. civ., este supusă, între altele, condiției ca hotărârile potrivnice să conțină elemente caracteristice existenței lucrului judecat, iar rațiunea reglementării izvorăște din necesitatea de a se înlătura nelegalitatea comisă ca urmare a soluționării aceleiași cauze prin două hotărâri, în mod diferit, cu nesocotirea autorității lucrului judecat, precum și a dificultății create prin imposibilitatea executării simultane a hotărârilor pronunțate în aceeași pricină.

Totodată, cum corect s-a reținut și prin hotărârea recurată, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de împrejurarea ca, în cadrul celui de al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă aceasta a fost invocată, instanța să fi omis soluționarea excepției puterii lucrului judecat.

Prin urmare, pe calea revizuirii reglementată de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., se poate solicita, în condițiile reglementate de textul respectiv, desființarea unei hotărâri judecătorești pentru faptul că este contrară unei alte hotărâri judecătorești, acest motiv de revizuire având suportul juridic în respectarea puterii lucrului judecat, în situația în care instanțele au dat soluții contrare, a căror executare este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității de lucru judecat.

Așadar, se observă că pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire fondată pe acest motiv este necesar, între altele, ca hotărârile contradictorii să fie pronunțate în procese distincte, dar identice sub aspectul părților și cauzei cererii de chemare în judecată, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat a hotărârii date în primul proces, sau chiar dacă s-a invocat, instanța s-o fi lăsat nesoluționată.

În speță, în mod corect, instanța de revizuire a reținut că cererea de revizuire formulată de B. și A. nu întrunește cerințele de admisibilitate impuse de lege, deoarece, în cel de-al doilea proces, ce a format obiectul dosarului nr. x/2021, finalizat prin decizia civilă nr. 63/A/21.01.2022, Curtea de Apel București a examinat excepția autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 2486/A/15.10.2020 a Tribunalului București cu ocazia soluționării apelului declarat în cauză de pârâții B. și A. împotriva sentinței civile 1802/25.11.2021 și a încheierii din 28.10.2021, chestiune ce a fost formulată ca motiv de nelegalitate, supus dezbaterii, în privința căreia instanța s-a pronunțat.

În acest context, contrar susținerii recurenților, în mod corect s-a apreciat asupra neîntrunirii exigențelor impuse de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., căci în considerentele deciziei nr. 63/A/2022 pronunțată de Curtea de Apel București, supusă revizuirii, a fost analizată chestiunea privind momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție. Astfel, corect s-a avut în vedere că, la fila x din considerentele deciziei atacate cu revizuire, a fost analizat de instanța de apel aspectul relativ la curgerea termenului de prescripție, evocat ca motiv de revizuire privind încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei Tribunalului București nr. 2486/2020.

Rezultă, potrivit celor arătate, nu numai că judecata în cel de-al doilea dosar, finalizată prin hotărârea a cărei anulare se cere, nu a ignorat cele tranșate cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă nr. 2486/A/15.10.2020 a Tribunalului București, dar că decizia a cărei revizuire se cere a valorificat efectul pozitiv al lucrului judecat din cuprinsul deciziei nr. 2486/A/2020, sprijinindu-ți judecata pe dezlegările jurisdicționale anterioare.

Pe de altă parte, raportat la celelalte critici din recurs prin care sunt formulate susțineri privind încălcarea autorității lucrului judecat a deciziei civile nr. 2486/A/15.10.2020 a Tribunalului București, Înalta Curte reține că nici instanța competentă a se pronunța asupra revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nici instanța ce analizează recursul îndreptat împotriva deciziei de revizuire nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii și nu are posibilitatea legală să aprecieze care dintre hotărârile pretins potrivnice ar conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea autorității lucrului judecat a celei dintâi hotărâri, iar în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

În consecință, potrivit considerentelor expuse urmează a se constata că sunt de prisos a mai fi examinate celelalte susțineri din cererea de recurs, de vreme ce, în contra realității juridice, recurenții pretind eronat existența a două hotărâri potrivnice, în condițiile în care cea de a doua hotărâre a examinat efectul pozitiv al lucrului judecat al primei hotărâri. Cum prin decizia recurată s-a reținut corect neîntrunirea cerințelor procedurale reglementate expres de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., în temeiul 497 C. proc. civ., recursul declarat de revizuenții B. și A. împotriva deciziei civile nr. 788A din 19 mai 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimații D. și C..

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de revizuenții B. și A. împotriva deciziei civile nr. 788A din 19 mai 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 martie 2023.