ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 646/2023

Obiectul cauzei Prin contestația în anulare, formulată la data de 4 ianuarie 2022, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, sub nr. x/2022, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B. S.A., anularea deciziei civile nr. 788 din 11 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2021. La termenul de judecată din data de 11 aprilie 2022, contestatorul A. a formulat o cerere de recuzare a doamnelor judecător C., D. și E.. Contestatorului i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru pentru cererea de recuzare.

Încheierea pronunțată de Curtea de Apel București Prin încheierea din data de 20 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă cererea de abținere formulată de doamnele judecător C., D. și E., ca neîntemeiată și a fost anulată, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de contestatorul A. împotriva completului de judecată 12R, compus din doamnele judecător C., D. și E..

Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Prin decizia nr. 146 din 26 ianuarie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 20 aprilie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei nr. 146 din data de 23 ianuarie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, contestatorul A. a formulat contestație în anulare apreciind că instanța a săvârșit o eroare judiciară respingând recursul ca nefondat. Acesta arată că a formulat recurs împotriva încheierii din data de 20 aprilie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, prin care a fost anulată cererea de recuzare a membrilor completului de judecată. A înțeles să critice această hotărâre întrucât a fost citat la data de 3 mai 2022 pentru termenul de judecată din data de 20 aprilie 2022, astfel că era imposibilitate să se prezinte. Mai mult, este o persoană fără posibilități financiare și fără familie, are probleme de sănătate fizice și psihice, este încadrat în grad de handicap astfel încât ar fi trebuit să fie scutit de la plata taxei judiciare de timbru. Învederează că recursul a fost admis în principiu iar la data de 13 ianuarie 2023 a depus note scrise și înscrisuri referitoare la starea sa de sănătate și a solicitat judecata cauzei în lipsă. Cu toate acestea, recursul a fost respins ca nefondat. Contestatorul redă, în cuprinsul cererii formulate, pasaje din hotărârea a cărei retractare solicită, care se referă la istoricul cauzei și actele procedurale întocmite. De asemenea, arată că soluția de respingere a recursului, ca nefondat, încalcă dispozițiile art. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Nu a avut parte de un proces echitabil, fiind bolnav și fără posibilități de deplasare. În consecință, solicită să i se admită contestația în anulare.

Apărări formulate Intimatul B. S.A. nu a formulat întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului Examinând contestația în anulare, din perspectiva criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele. Obiectul prezentei căi extraordinare de atac este reprezentat de decizia nr. 146 din 26 ianuarie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva încheierii din data de 20 aprilie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București. Contestatorul apreciază că soluția de respingere a recursului este consecința unei erori judiciare care a condus la încălcarea dreptului la un proces echitabil, reglementat de dispozițiile art. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Apreciază că, în mod eronat, nu s-a ținut seama de situația sa financiară și de problemele de sănătate pe care le are, împrejurări care l-au împiedicat să se prezinte în fața instanței de judecată și, mai mult, justificau scutirea sa de la plata taxei judiciare de timbru. Înalta Curte reține că, deși demersul juridic nu este motivat în drept, se invocă existența unei erori materiale care, în opinia contestatorului, ar conduce la retractarea hotărârii supuse controlului judiciar. Legiuitorul a reglementat motivul de contestație în anulare specială pentru situația în care dezlegarea data recursului este rezultatul unei erori materiale, în cuprinsul art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.. Însă, textul de lege se referă la aspectele formale ale judecării recursului, care au drept consecință pronunțarea unei soluții greșite. Astfel, pentru a fi admisă o astfel de contestație în anulare specială, greșeala pe care o comite instanța trebuie să se realizeze prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care sunt determinante în pronunțarea soluției. Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, numai erorile în legătură cu aspectele formale, ce nu devin vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare, pot justifica o derogare de la principiul securității raporturilor juridice pe motivul că ele nu au putut fi corectate prin intermediul căilor ordinare de atac. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai reținut că unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluția dată de către instanțe în mod definitiv oricărui litigiu să nu mai fie rejudecată, deoarece securitatea raporturilor juridice presupune respectarea autorității de lucru judecat, adică a caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești, în acest sens fiind Hotărârea din 7 iulie 2009 pronunțată în Cauza Stanca Popescu împotriva României. Astfel, nu orice erori pot conduce la retractarea hotărârii ci doar cele care sunt în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului. Pe calea contestației în anulare nu se pot valorifica eventuale greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural. În cauză, aspectele expuse în cuprinsul contestației în anulare reprezintă situații noi, care nu au fost prezentate în etapa procesuală anterioară, și vizează împrejurări care țin de situația materială, familială și de sănătate a contestatorului și care ar justifica, în opinia sa, scutirea de la plata taxei judiciare de timbru necesară pentru soluționarea cererii de recuzare a judecătorilor de la Curtea de Apel București. Înalta Curte reține că prin aceste critici, contestatorul urmărește să pună în discuție elemente ale cauzei care nu privesc aspecte de ordin formal ale judecății, ci țin de dezlegarea dată de către instanța de recurs aspectelor pricinii. Nemulțumirile generale ale părții (faptul că i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil întrucât nu a fost scutit de la plata taxei judiciare de timbru, deși nu a formulat nicio cerere de ajutor public judiciar și nici nu a invocat o astfel împrejurare până în prezent) nu reprezintă critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a contestației în anulare. Fiind o cale extraordinară de retractare, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, nefiind admisibilă repunerea în discuție a unor chestiuni de drept și de fapt care au fost soluționate de către instanța de recurs sau invocarea unor împrejurări noi, ce nu au fost aduse la cunoștința instanțelor până la acest moment procesual. Având în vedere cele expuse mai sus, reținând că, în realitate, criticile nu vizează greșeli materiale în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată în cauză.