ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 574/2025

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 30 ianuarie 2024, pe rolul Judecătoriei Băilești, sub nr. x/183/2024, reclamanta U.A.T. Radovan, în contradictoriu cu pârâta A S.R.L. a solicitat: interzicerea utilizării de către pârâtă a numelui „Radovan” din denumirea „B”, fără acordul reclamantei, în desfășurarea activității comerciale, inclusiv înlăturarea numelui „Radovan” afișat pe clădirea spațiului comercial, precum și înlăturarea acestuia din orice material de promovare comercială; obligarea pârâtei la plata daunelor-interese în cuantum de 100.000 lei, pentru repararea prejudiciului cauzat; obligarea pârâtei, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii judecătorești; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 58, art. 252 și următoarele, art. 257 și art. 1357 C. civ.

I.2. Hotărârile care au generat conflictul

I.2.1. Prin sentința civilă nr. 693 din data de 5 iunie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/183/2024, Judecătoria Băilești a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de instanță din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a hotărî astfel, în esență, Judecătoria Băilești a reținut că, potrivit art. 95 pct. 1 C. proc. civ., tribunalele judecă toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, iar art. 94 C. proc. civ., ce enumera expres cererile date în competența judecătoriei, reprezintă o normă de excepție de la regula instituită prin art. 95 pct. 1 C. proc. civ., în sensul că ceea ce nu intră în competențele atribuite judecătoriei revine spre soluționare tribunalului, ca instanță de drept comun.

În cauză, Judecătoria Băilești a apreciat că litigiu este unul în materia proprietății intelectuale, întrucât izvorăște din pretinsa încălcare a unor drepturi reglementate de Legea nr. 84/1998, privind mărcile și indicațiile geografice, iar materia proprietății intelectuale se încadrează în categoria celor care nu pot fi considerate ca fiind atribuite prin lege în competența judecătoriei, motiv pentru care litigiile în această materie sunt de competența de primă instanță a tribunalului, în aplicarea art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

De asemenea, a reținut că, potrivit art. 99 Legea nr. 84/1998, lege specială în raport de dispozițiile Codului de procedură civilă, competența de soluționare a unor astfel de cauze revine Tribunalului București.

I.2.2. Prin încheierea de ședință din data de 18 octombrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/183/2024, Tribunalul București, Secția a IV-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Băilești, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Astfel, Tribunalul București, Secția a IV-a civilă a reținut că, în prezenta cauză, reclamanta nu a invocat nici în mod expres, nici în substanță, dispozițiile speciale ale Legii nr. 84/1998 și nu a învestit instanța cu analiza niciunui aspect specific protecției mărcilor sau altui drept de proprietate industrială.

Totodată, a observat că reclamanta nu a pretins că ar avea vreun drept de autor, care să atragă competența specială a unui complet specializat în materia proprietății intelectuale, din analiza cererii de chemare în judecată, rezultând că reclamanta a înțeles să formuleze o acțiune întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, invocând în esență o încălcare a dreptului său la imagine și o utilizare fără drept a numelui său.

A constatat și că, din cuprinsul întâmpinării depuse de pârâtă, reiese că nici aceasta nu a opus reclamantei un pretins drept cu privire la o marcă sau vreun drept de autor.

Prin urmare, a apreciat că analiza acestor aspecte nu implică în mod direct sau indirect cunoștințe speciale legate de materia drepturilor de autor sau de proprietate industrială, ci presupune aplicarea dreptului comun.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Judecătoria Băilești și Tribunalul București, Secția a IV-a civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de aprecierile diferite ale celor două instanțe cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată.

Astfel, Judecătoria Băilești a apreciat că a fost învestită cu o acțiune ce se circumscrie materiei proprietății intelectuale, în timp ce Tribunalul București, Secția a IV-a civilă a constatat că litigiul este unul de drept comun.

Prin prezentul demers judiciar, întemeiat pe dispozițiile art. 58, art. 252 și următoarele, art. 257 și art. 1357 C. civ., reclamanta a solicitat să se dispună interzicerea utilizării de către pârâtă a numelui „Radovan” din denumirea „B”, fără acordul său, în desfășurarea activității comerciale, inclusiv înlăturarea numelui „Radovan” afișat pe clădirea spațiului comercial, precum și înlăturarea acestuia din orice material de promovare comercială, precum și obligarea pârâtei la plata daunelor-interese în cuantum de 100.000 lei, pentru repararea prejudiciului cauzat.

În susținerea acțiunii, reclamanta a arătat că numele „Radovan” constituie un atribut de identificare a U.A.T. Comuna Radovan, iar pârâta expune și se folosește în mod nelegal de imaginea comunei.

A considerat că prin simpla afișare a numelui „B”, pârâta a profitat de numele „Radovan” pentru a promova imaginea magazinului în rândul locuitorilor comunei dar și a celor ce au tranzitat comuna, inducând ideea că este o societate ce este promovată, susținută, garantată chiar de Comuna Radovan.

Reclamanta a afirmat că, prin utilizarea fără drept a numelui „Radovan” într-o activitate comercială, pârâta a prezentat fapte neadevărate cu caracter vătămător al imaginii instituției publice, fiindu-i încălcat dreptul personal nepatrimonial la imagine.

A subliniat că este o instituție publică ce nu își permite implicarea imaginii fără drept în susținerea preferențială a unor comercianți privați, astfel că numele său este folosit în mod nelegal întrucât este de natură a induce în eroare pe cei care doresc să facă cumpărăturile, pârâta folosindu-se de rezonanța numelui „Radovan” pentru a atrage și a menține clienții.

Prin urmare, a susținut că, acțiunea pârâtei de a afișa pe magazinul său denumirea „B” constituie o faptă ilicită ce aduce atingere imaginii Comunei Radovan, instituție ce asigură un serviciu public, iar, prin asocierea numelui de către pârâtă cu activitatea comercială pe care o desfășurată, pune la îndoială serviciul public oferit, creează o imagine preferențială în detrimentul celorlalți comercianți și induce în eroare cumpărătorii.

Ca atare, având în vedere cele arătate de către reclamantă în susținerea cererii de chemare în judecată, precum și temeiurile de drept invocate de aceasta, Înalta Curte constată că litigiul pendinte se circumscrie cauzelor de drept comun, partea urmărind protecția dreptului la imagine și a dreptului la nume, drepturi personale nepatrimoniale, și nu protecția unui drept recunoscut de Legea nr. 84/1998.

Regula în materie de instanță competentă material pentru „cererile privind obligațiile de a face și a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe” este judecătoria, potrivit dispozițiilor art. 94 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., iar, în conformitate cu prevederile art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ., judecătoriile judecă orice alte cereri evaluabile în bani de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.

Așadar, reținând că prezenta cauză reprezintă o acțiune de drept comun ce vizează angajarea răspunderii civile delictuale pentru încălcarea drepturilor la nume și la imagine, în raport cu normele de procedură anterior menționate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Băilești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Băilești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 martie 2025.