ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 224/2025

I. Circumstanțele cauzei.

Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 12 februarie 2024, Curtea de Apel Pitești – Secția I civilă a suspendat judecata recursului formulat de reclamantul A, prin reprezentant B, împotriva deciziei civile nr. 286 din 07 aprilie 2023, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/223/2020, intimată fiind pârâta Comuna Gușoieni. Suspendarea a fost dispusă în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților.

Împotriva acestei încheieri, recurentul A a declarat recurs, arătând că, la termenul de judecată, a formulat cerere de ajutor public judiciar, fiind necesară amânarea cauzei în vederea soluționării respectivei cereri, care, de altfel, nici nu a fost soluționată. Astfel, în mod eronat s-a dispus suspendarea cauzei.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I civilă la data de 20 martie 2024, fiind repartizat aleatoriu spre soluționare completului de judecată nr. x.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 ind. 1 a alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 24 septembrie 2024, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac.

Prin încheierea din 24.09.2024, s-a dispus suspendarea judecării recursului dată fiind lipsa părților, iar la termenul din 4 februarie 2025, cauza a fost repusă pe rol.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul, Înalta Curte reține următoarele:

În ceea ce privește încadrarea criticilor deduse judecății pe calea prezentului recurs, Înalta Curte constată că acestea se circumscriu dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în condițiile în care se invocă nesocotirea unei norme de procedură în desfășurarea judecății, dezvoltarea motivelor de recurs vizând neobservarea cererii de ajutor public judiciar, nesoluționarea acesteia și suspendarea nelegală a judecării cauzei.

Potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., „judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.”

Măsura de suspendare a judecății se întemeiază pe voința prezumată a părților de a nu mai continua procedura judiciară. O atare prezumție este dedusă din faptul neprezentării părților la termenul de judecată la care au fost legal citate și din inexistența la dosar a unei solicitări de judecată în lipsă.

În principiu, existența la dosar a unei cereri prin care se solicită acordarea ajutorului public judiciar în respectiva cauză nu împiedică suspendarea judecății, prezumția menționată putându-și găsi aplicarea în astfel de situații, în care, din faptul neformulării unei cereri de judecare a cauzei în lipsă, instanța poate deduce că voința tacită a părților este aceea de a nu continua judecata.

Această apreciere este valabilă în situația în care circumstanțele concrete ale cauzei nu permit calificarea cererii de ajutor public judiciar ca fiind un demers pentru continuarea judecății.

Examinând actele existente în dosarul trimis de curtea de apel, se constată că, la fila 14 din dosarul instanței, se află cererea de ajutor public judiciar prin care recurentul A a solicitat scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei. Cererea a fost înregistrată la 12 februarie 2024 ora 08:30 la Curtea de Apel Pitești (conform ștampilei aplicate și mențiunii olografe), în ziua termenului de judecată, anterior începerii ședinței de judecată iar încheierea de suspendare pronunțată la 12 februarie 2024 menționează în cuprinsul său depunerea cererii de ajutor public judiciar, instanța reținând însă că niciuna dintre părți nu a formulat o cerere de judecată a cauzei în lipsă.

Prezumția desistării voluntare de continuarea procesului nu operează în cazul în care cererea de ajutor public judiciar a fost formulată pentru termenul de judecată stabilit pentru soluționarea recursului și are ca obiect scutirea de la plata taxei judiciare de timbru aferente acestei căi de atac, reprezentând astfel o etapă premergătoare soluționării cauzei.

Un asemenea demers permite calificarea sa ca fiind unul în vederea continuării judecării cauzei câtă vreme el concretizează manifestarea de voință a părții de a obține o scutire de plata taxei stabilite pentru soluționarea recursului și este formulat la termenul de judecată fixat în acest scop.

Întrucât, în circumstanțele concrete ale cauzei, nu poate fi aplicată prezumția de desistare a părților de continuarea procesului, reținând că este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 497 din același cod, Înalta Curte urmează a admite recursul declarat de recurentul-reclamant A, cu consecința casării încheierii de ședință din 12 februarie 2024 a Curții de Apel Pitești – Secția I civilă și a trimiterii dosarului aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A împotriva încheierii de ședință din 12 februarie 2024 a Curții de Apel Pitești – Secția I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Comuna Gușoieni.

Casează încheierea și trimite cauza pentru continuarea judecății la aceeași curte de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 februarie 2025.