ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1410/2025

Ședința publică din data de 16 septembrie 2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului:

Prin încheierea din 5 iunie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata recursului formulat de recurentul-reclamant A., președinte al B. împotriva încheierii din 11 ianuarie 2024 pronunțate de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2022.

Prin încheierea din 3 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă în dosarul cu același număr, a fost anulată, ca nesemnată, cererea de repunere pe rol, formulată de recurentul-reclamant A. și a fost menținută măsura suspendării judecății.

Împotriva acestor încheieri a declarat recurs recurentul-reclamant A., președinte al B., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Prin cererea de recurs, recurentul a învederat că încheierile recurate sunt ilegale și arbitrare, cu alterarea actului de justiție conform art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea, prin precizările din data de 22 aprilie 2025, acesta a mai solicitat ca instanța să se pronunțe asupra existenței ilegale a două entități juridice cu același nume și același patrimoniu.

Intimații nu au formulat întâmpinare.

După efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 28 martie 2025, în cauză a fost fixat termen de judecată la data de 16 septembrie 2025, când instanța a reținut cauza în pronunțare, cu prioritate, asupra excepției nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege.

La data de 10 septembrie 2025, doamna judecător C., membru al completului de judecată învestit cu soluționarea prezentului recurs, a formulat cerere de abținere întemeiată pe dispozițiile art. 42 pct. 10 C. proc. civ., cerere care a fost admisă prin încheierea din ședința din camera de consiliu de la 15 septembrie 2025, fiind înlocuită de judecătorul următor din planificarea de permanență, respectiv de domnul judecător D. .

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

În condițiile art. 248 alin. (1) și art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității recursului în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., precum și cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., întrucât recurentul nu a făcut decât să enunțe lapidar faptul că încheierile sunt nelegale și arbitrare, fără a-și argumenta în vreun fel afirmația, această susținere sumară neavând valoarea unor critici efective și cu un conținut concret, în timp ce precizările ulterioare fac referire, la fel de sumar, la o chestiune ce nu are legătură cu încheierile atacate - presupusa existență ilegală a două entități juridice cu același nume și același patrimoniu.

În atare situație, cererea de recurs nu permite identificarea motivelor concrete de nelegalitate privitoare la considerentele încheierilor atacate, adică în ce au constat în mod efectiv greșelile instanței pentru a putea fi, eventual, încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A., președinte al B. împotriva încheierilor din 5 iunie 2024 și 3 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A., președinte al B. împotriva încheierilor din 5 iunie 2024 și 3 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.