ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2208/2024

Obiectul acțiunii deduse judecății La data de 27.02.2023 pe rolul Tribunalului Vâlcea – secția a II-a Civilă, sub nr. x/2023, s-a înregistrat cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței civile nr. 999 din 21.10.2022, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia civilă nr. 67 din 223.01.2023 a Curții de Apel Pitești, revizuentul solicitând anularea hotărârii și amendarea primarului pentru neexecutarea hotărârii judecătorești, începând cu a 31-a zi de la data hotărârii definitive (19.09.2022) și obligarea la plata penalităților de 1000 RON/pe zi de întârziere, începând cu aceeași dată. Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr. 276/21.03.2023, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Vâlcea – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel Pitești.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 18/F- C. civ. din 3 mai 2023 a Curții de Apel Pitești – secția a II-a civil, de contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimații Comuna Gușoeni și Primarul Comunei Gușoeni B..

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate: - hotărârea este lovită de nulitate, nefiind motivată în condițiile art. 425 din C. proc. civ., respectiv nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate cererile sale; - hotărârea e data cu încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, precum si a normelor de drept material; - s-a arătat că a solicitat conexarea prezentei cauze cu dosarul nr. x/2023 (revizuire a sentinței nr. 86/2022, definitivă prin decizia nr. 30/10.01.23 pronunțată în dosarul nr. x/2022) aflat pe rolul Tribunalului Vâlcea și a invocat excepția necompetentei materiale a Curții de Apel Pitești, asupra cărora nu s-a pronunțat și nu se face nicio mențiune, hotărârea fiind astfel lovită de nulitate; cele 2 cauze, nr. 44/46/2023, 715/90/2023, au o strânsă legătura și în fapt reprezintă o triplă identitate de părți, cauză și obiect, aplicarea amenzii si a penalităților pentru neexecutarea unor hotărâri judecătorești conform art. 24-25 din Legea nr. 554/2004; - s-a arătat că prin sentința nr. 999/21.10.22 a fost respinsă cererea de aplicare a amenzii și acordare a penalităților pentru neexecutarea sentinței nr. 1688/90/2021, fără nicio motivare, ceea ce constituie săvârșirea de infracțiuni, abateri și erori judiciare, contravenind art. 6 al Convenției europene privind dreptul la proces echitabil si art. 21 din Constituția României prin refuzul punerii în executare a unei hotărâri judecătorești prin care a fost anulat un act administrativ; Pentru toate aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și admiterea cererii de revizuire pentru motivele arătate în cuprinsul acesteia.

Apărările formulate în cauză Intimații – pârâți Comuna Gușoieni și Primarul Comunei Gușoieni -B. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente: Argumente de fapt și de drept relevante Revizuentul A. a solicitat revizuirea sentinței nr. 999/21.01.2022 a Tribunalului Vâlcea, definitivă prin decizia nr. 67/23.01.2023 a Curții de Apel Pitești, pronunțate în dosarul nr. x/2022, susținând că aceasta este inadmisibilă și lovită de nulitate absolută pentru că nu este motivată și, de asemenea, este contradictorie cu sentința nr. 86/15.09.2022, definitivă prin decizia nr. 30/10.01.2023, pronunțate în dosarul nr. x/2022. Curtea de apel analizând motivele cererii de revizuire, prin raportare la dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1-11 din C. proc. civ., a constatat că cererea de revizuire vizează ipoteza prevăzută de pct. 8, respectiv existența unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, respectiv sentința nr. 999/21.01.2022 a Tribunalului Vâlcea, definitivă prin decizia nr. 67/23.01.2023 a Curții de Apel Pitești, prin raportare la încheierea nr. 86/15.09.2022, definitivă prin decizia nr. 30/10.01.2023. Verificând sentința atacată față de critica recurentului privind încălcarea normelor de competentă materială, Înalta Curte reține că, în cazul cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit dispozițiilor art. 510 alin. (2) cererea de revizuire se îndreaptă la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre. Cum, în speță, prima hotărâre în raport de care se invocă contradictorialitatea este reprezentată de încheierea nr. 86 pronunțată în Camera de Consiliu din data de 15 septembrie 2022 de către Tribunalul Vâlcea, secția a II a Civilă (complet de contencios administrativ și fiscal) în dosarul nr. x/2022, competența de soluționare a cererii de revizuire în primă instanță aparține instanței superioare în grad acesteia, respectiv Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, motivul de recurs fiind nefondat. Totodată și critica privind nemotivarea hotărârii sub acest aspect este nefondată, considerentele curții de apel asupra excepției necompetenței materiale fiind expuse în partea introductivă a sentinței. În ceea ce privește încălcarea normelor de procedură cu referire la cererea de conexare a cererii de revizuire la dosarul nr. x/2023, aflat pe rolul Tribunalului Vâlcea, cu termen la data de 25.04.2023, Înalta Curte reține că dispozițiile C. proc. civ., respectiv ale art. 139, au în vedere conexarea unor cauze în primă instanță, în timp ce revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac, ce se exercită numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege, normele procedurale care reglementează condițiile de admisibilitate, dar și motivele de revizuire, fiind de strictă interpretare și aplicare, aceasta vizând exclusiv hotărârea atacată prin cererea de revizuire, precum și, în cazul concret dedus judecății (pct. 8 al art. 509 alin. (1) din C. proc. civ.), hotărârea în raport de care se invocă autoritatea de lucru judecat, limite în care a și fost analizată cauza de către curtea de apel prin sentința atacată cu recurs. Asupra fondului cauzei, se reține că potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea se poate cere când "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri". Ipoteza hotărârilor potrivnice prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. are ca scop protejarea autorității de lucru judecat ca efect al hotărârii judecătorești, nefiind admis ca o hotărâre definitivă să fie contrazisă de o altă hotărâre ulterioară, care să statueze între aceleași persoane și cu privire la aceeași pricină, cu încălcarea art. 431 din C. proc. civ. Autoritate de lucru judecat dobândește, în temeiul art. 430 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească ce soluționează în tot sau în parte fondul procesului, dar și hotărârea care statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra unui incident procedural, care – odată lămurit – nu mai poate fi reiterat. Au autoritate de lucru judecat dispozitivul și considerentele pe care acesta se sprijină, dar și considerentele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. În raport de cele mai sus expuse, constată Înalta Curte că nu se poate vorbi despre o identitate de părți, obiect și cauză în ceea ce privește cele două hotărâri invocate de revizuent, întrucât acestea vizează proceduri speciale și distincte de executare a unor hotărâri pronunțate în materia contenciosului administrativ, prevăzute de art. 24 și următoarele din Legea nr. 554/2004. Verificând cele două dosare, Înalta Curte reține inexistența identității de obiect și cauză, având în vedere că prin sentința nr. 86 din 15.09.2022, Tribunalul Vâlcea – secția a II-a Civilă a respins cererea reclamantului A., formulată în contradictoriu cu pârâții Comuna Gușoieni și Primarul comunei Gușoieni, având ca obiect aplicarea amenzii și acordarea de penalități, în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004, pentru neexecutarea sentinței nr. 660 din 07.06.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Vâlcea, în timp ce prin sentința nr. 999 din 21.10.2022, Tribunalul Vâlcea – secția a II-a Civilă a respins cererea reclamantului A. privind punerea în executare în modalitățile prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 (aplicarea unei amenzi și obligarea la plata penalităților de întârziere), a sentinței nr. 1688/08.12.2021 pronunțate în dosarul nr. x/2021 de către Tribunalul Vâlcea. Din perspectiva presupusei încălcări a efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, deși nu s-ar impune întrunirea triplei identități, în raport de prevederile art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., observă Înalta Curte că nu ne aflăm nici în ipoteza existenței unor dezlegări date asupra unor puncte litigioase ale procesului care să se opună cu putere de lucru judecat, față de a doua hotărâre, în cadrul cererilor instanța verificând doar dacă, în lumina dispozițiilor art. 24 din Legea contenciosului administrativ, se reține o executare sau o neexecutare a titlului executoriu reprezentat de hotărârea emisă de instanța de contencios administrativ, aspect care vizează circumstanțele fiecărei spețe. Ceea ce se critică însă prin cererea de revizuire este modalitatea în care instanțele de fond și de recurs au apreciat în concret condițiile cerute de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, împrejurări ce nu pot fi analizate din perspectiva unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.