ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1757/2025

Obiectul cauzei Obiectul cauzei este reprezentat de recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva încheierii din data de 11 februarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă în dosarul nr. x/2015.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Pitești Prin încheierea de ședință din data de 11 februarie 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a suspendat judecata cauzei în baza dispozițiilor art. 242 C. proc. civ., până la îndeplinirea de către recurenții-reclamanți a obligațiilor puse în vedere prin încheierea de la termenul din 11 septembrie 2024.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva încheierii din data de 11 februarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă în dosarul nr. x/2015 au declarat recurs, reclamanții A. și B.. Recurenții solicită admiterea recursul formulat, casarea încheierii atacate și repunerea cauzei pe rol, precum și scoaterea din cauză a intimatei C.. Arată recurenții că, în cauză, nu sunt aplicabile prevederile art. 151 C. proc. civ. în contextul în care aceștia și-au îndeplinit obligațiile prin solicitarea scoaterii din cauză a pârâtei C., astfel cum reiese din cererea depusă la 27.10.2024 (ultimul paragraf), depunerea cererii fiind menționată în încheierea din 11.02.2021, respectiv 3.10.2024. Arată că recurenții nu au solicitat judecarea în lipsă, astfel cum s-a consemnat în încheierea de ședință, sens în care s-a omis a se specifica faptul că în notele de ședință depuse, reclamanții au făcut referire la împrejurarea că atașează Certificatul de moștenitor nr. x din 25 august 2022, prin care moștenitoarea pârâtului D. și C.-, este renunțător la moștenire, fiind străină, deci, de moștenire. În sedința precedentă, din 11.09.2024, s-a constatat lipsa de procedură cu C., s-au cerut lămuriri prin Ministerul Public corespunzător din Serbia. În condițiile în care C. a renunțat la moștenirea tatălui său, pârât în cauză, aceasta nu mai are calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu. În continuare, recurenții expun actele procesuale ce prezintă relevanță, în opinia acestora, în susținerea demersului lor și solicită a se dispune repunerea pe rol a cauzei, admiterea recursului, casarea încheierii și rejudecarea pe fond a cauzei.

Apărările formulate în cauză În termen legal, la 17.04.2025, intimata E. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil - având în vedere că aspectele privind calitatea procesuală pasivă nu pot face obiectul recursului promovat împotriva încheierii de suspendare a cauzei- și, în subsidiar, ca nefondat- întrucât reclamanții nu și-au îndeplinit obligațiile stabilite prin încheierea din 11.09.2024-. La data de 9.05.2025, în termen legal, recurenții-reclamanți au formulat răspuns la întâmpinare prin care au învederat, în esență, că au formulat, concomitent, atât recursul dedus judecății în cauza pendinte, cât și cerere de repunere pe rol a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2015, sens în care Curtea de Apel Pitești a reținut dosarul în pronunțare la termenul din 6 mai 2025, cu privire la suspendarea cauzei și cererea de repunere pe rol.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților . La 27.06.2025, intimații-pârâți F., G. și H. au depus la dosar concluzii scrise prin care au solicitat respingerea în principiu a recursului și au invocat excepția lipsei de interes a recurenților-reclamanți cu privire la formularea recursului. Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 15 octombrie 2025, în complet de filtru, fără citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul prin prisma excepției lipsei de interes, a cărei analiză este prioritară conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se constată următoarele: Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 33 C. proc. civ., orice demers judiciar (orice cerere) poate fi inițiat și susținut numai prin justificarea unui interes legitim. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac. În conformitate cu dispozițiile art. 414 alin. (1) C. proc. civ.: "(1) Asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară..., iar alin. (2) prevede că (2) Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului." Raportând aceste considerente teoretice la prezenta cauză, se constată că, în situația luării măsurii suspendării judecății, recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecății cauzei, interesul recurenților fiind acela de a obține reluarea și continuarea judecății. Prin promovarea recursului dedus judecății se urmărește desființarea măsurii suspendării, apreciată de recurenți ca fiind nelegal dispusă, cu consecința continuării demersului judiciar oprit în mod temporar. Înalta Curte reține că recunoașterea și reglementarea căii de atac a recursului împotriva soluției de suspendare dispusă într-o pricină aflată pe rolul instanțelor judecătorești reprezintă o expresie a preocupării legiuitorului român pentru respectarea dreptului fundamental, recunoscut atât la nivel constituțional, prin art. 24 alin. (3) și art. 26 alin. (1) din Constituție, cât și la nivel european, prin art. 6 paragraf. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, de soluționare într-un termen rezonabil a pricinilor și conferă părților interesate dreptul de a supune instanței ierarhic superioare controlul asupra legalității măsurilor care ar putea conduce, în mod nejustificat, la prelungirea duratei procesului. Potrivit art. 458 C. proc. civ.: "Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane." Totodată, trebuie menționat că existența interesului se impune a fi examinată pe tot parcursul procesului și până la soluționarea acestuia, nu numai cu privire la cererea introductivă de instanță, ci și în căile de atac, prin raportare la finalitatea urmărită de către titularul acesteia. Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acțiunii civile sau a unei căi de atac, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii cererii formulate. În cauza dedusă judecății, prin încheierea de ședință din data de 11 februarie 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a suspendat judecata cauzei în baza dispozițiilor art. 242 C. proc. civ. Însă, din verificările efectuate în programul de evidență informatizată al instanțelor rezultă că, ulterior promovării recursului pendinte (respectiv la termenul din data de 6 mai 2025), Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis cererea de repunere pe rol formulată de reclamanți în dosarul nr. x/2015 (și a constatat lipsa calității procesuale pasive a numitei C. în recurs și a dispus scoaterea sa din cauză), sens în care a acordat termen la data de 9 septembrie 2025, pentru continuarea judecății. Drept urmare, din perspectiva interesului de exercitare a căii extraordinare de atac, recursul apare ca fiind lipsit de interes, conform dispozițiilor legale menționate, câtă vreme situația ce a determinat formularea cererii de recurs (suspendarea judecății) nu mai subzistă la data soluționării căii de atac (întrucât efectele încheierii recurate s-au produs până la 6 mai 2025, când cauza a fost repusă pe rol), iar prin memoriul de recurs s-a solicitat reluarea judecății cauzei (invocându-se și aspecte privind calitatea procesuală pasivă a numitei C., chestiune tranșată de Curtea de Apel Pitești la termenul din data de 6 mai 2025). Așadar, verificând condiția relativă la interesul exercitării recursului, se constată că acesta nu mai subzistă, condiția caracterului actual al interesului recurenților în declararea prezentei căi extraordinare de atac nemaifiind îndeplinită, în contextul în care demersul procesual, inițial justificat, nu mai urmărește o finalitate practică din punct de vedere juridic. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca rămas fără interes, recursul declarat de reclamanții B. și A. împotriva încheierii din data de 11 februarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă în dosarul nr. x/2015. Reținând culpa procesuală a recurenților, în acord cu dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., se va dispune obligarea acestora la plata către intimații-pârâți F., G. și H. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 RON, reprezentând onorariu de avocat aferent fazei procesuale a recursului, dovedite prin factura fiscală din data de 27 iunie 2025 și achitate prin chitanța din aceeași dată, depuse la dosar .