ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1350/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul C.G. solicitând să se constate calitatea de colaborator al securității a acestuia. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, așa cum rezultă din Nota de constatare din 19 februarie 2009 întocmită de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, pârâtul a fost de acord cu punerea la dispoziție a locului său de muncă, respectiv a cancelariei școlii, organelor de securitate, ca gazdă, casă de întâlniri în vederea strângerii de informații pentru rezolvarea unor sarcini pe linie de securitate, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008. Prin Sentința nr. 5236 din 21 decembrie 2011, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat că pârâtul C.G. a avut calitatea de colaborator al Securității. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că potrivit art. 2 lit. b) teza IV-a din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea. Din conținutul înscrisurilor analizate, prima instanță a apreciat că este îndeplinită ipoteza ultimă a textului de lege anterior citat pentru ca pârâtul să fie considerat colaborator al Securității.

În acest sens, s-a reținut că pârâtul, deși nu a semnat un „angajament”, prin care să pună la dispoziția Securității cancelaria școlii din comuna Blaga, județul Bacău, unde ocupa funcția de director, din actele depuse de reclamantă rezultă că pârâtul a fost de acord cu acest lucru, luând numele conspirativ de „T.V.”. Recrutarea pârâtului a fost decisă de organele de securitate în scopul rezolvării unor sarcini ale organelor de securitate, pentru desfășurarea unei munci calificate ale agenților „S.P.”, în problema legionară și „I.T.” în problema P.N.Ț., care locuiau în satul Blaga. S-a mai reținut că pârâtul a păstrat secretul, neexistând suspiciuni de deconspirare, iar pe această perioadă, cancelaria școlii a fost folosită ca loc de întâlnire de agentul „S.P.”, așa cum rezultă din Raportul pentru verificarea conspirativității din data de 02 august 1965 cât și în Hotărârea din data de 08 august 1967, când s-a decis întreruperea legăturii cu gazda.

Deși pârâtul a susținut că cele consemnate de ofițerul de securitate care s-a ocupat de recrutarea sa, ar fi incorecte și că nu s-a făcut dovada că ar fi fost de acord să colaboreze cu Securitatea, în sensul punerii la dispoziție a cancelariei, întrucât nu există niciun angajament semnat de acesta și nici înscrisuri cu semnătura sa, s-a constatat că relatările pârâtului privind incidentul din data de 24 aprilie 1965 nu contrazic cu nimic cele consemnate în Raportul întocmit la data de 26 aprilie 1965, iar potrivit dispozițiilor legale arătate, fac dovadă în sensul existenței calității de colaborator al Securității a unei persoane notele și rapoartele scrise, relatările verbale consemnate de lucrătorii Securității.

Cât privește informațiile cuprinse în raportul din data de 06 aprilie 1965, despre care pârâtul a afirmat că sunt nereale, respectiv, nu fuma în anii de liceu, nu a fost dus în fața Consiliului profesoral, a fost numit bibliotecar la 15 noiembrie 1963 și nu în luna iunie, cum se afirmă și nu a avut niciun defect la ochiul stâng cum se consemnează în raport, prima instanță a reținut că acest raport este unul de investigație, întocmit anterior contactării pârâtului, prin care s-au făcut verificări, așa încât, chiar dacă conține și unele date inexacte, nu poate conduce la concluzia că mențiunile din raportul de recrutare sunt nereale și nu poate face dovada contrară că, ulterior, la data de 24 aprilie 1965 pârâtul nu ar fi fost de acord cu punerea la dispoziția securității a cancelariei școlii.

Împotriva acestei sentinței a declarat recurs în termen, motivat pârâtul C.G. pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs invocate conform art. 304 1 C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în raport de probele administrate la instanța de fond. Recurentul apreciază că în mod nelegal s-a constat existența calității sale de colaborator al Securității deoarece nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) teza ultimă din O.U.G. nr. 24/2008. Se arată că recurentul-pârât nu a furnizat organelor de Securitate nicio notă informativă, nu a semnat angajament cu Securitatea privind punerea la dispoziție a cancelariei școlii în care avea calitatea de director.

Cu privire la incidentul din data de 24 aprilie 1965 se arată că acesta nu probează colaborarea cu organele de securitate, el fiind doar atenționat că în interiorul școlii se desfășoară activitate specifică. În motivele de recurs se arată că unele date procesuale consemnate de ofițerii de securitate sunt eronate, iar școala nu era proprietatea sa, ci o instituție a statului pe care securitatea o folosea fără acordul său. Se solicită admiterea recursului în sensul respingerii acțiunii în constatare, ca neîntemeiate. Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente. În cauză sentința atacată este dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 2 lit. b) teza ultimă din O.U.G.

nr. 24/2008 în sensul următor „colaborator al securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la persoane, prin prisma voluntară la dispoziția Securității a locuinței sale sau a altui spațiu pe care îl deținea”. Din actele dosarului respectiv actele care au stat la baza notei de constatare din 19 februarie 2009 rezultă că pârâtul-recurent a fost recrutat la data de 24 aprilie 1965, în calitate de gazdă a casei de întâlniri „T.V.” în fapt cancelaria școlii din comuna Blaga, județul Bacău al cărui director era recurentul-pârât, fapt necontestat de acesta. Curtea nu va reține susținerile din motivele din recurs în sensul lipsei unui angajament și a unor note informative date de recurentul-pârât.

În mod corect instanța de fond a înlăturat aceste apărări deoarece pentru reținerea acestui tip de colaborare, prin punerea unui spațiu la dispoziția Securității nu sunt necesare aceste condiții. În cauză condițiile specifice sunt îndeplinite. Recurentul-pârât acea calitatea de deținător în sens legal a cancelariei școlii și a fost de acord, în mod voluntar ca acel spațiu să fie folosit de organele de securitate în scopuri specifice. În cauză nu era necesar existența unui angajament scris, din acte rezultând că recurentul a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane prin punerea voluntară la dispoziția Securității a unui spațiu - cancelaria școlii, cu privire la care avea posesia și o răspundere în calitate de director.

Erorile privind unele date personale ale recurentului-pârât nu sunt de natură a infirma identitatea acestuia și existența condițiilor legale pentru a se constatat calitatea sa de colaborator al Securității. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.G. împotriva Sentinței nr. 5236 din 21 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2012. Procesat de GGC - AS