ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1350/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal,

reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat

în judecată pe pârâtul C.G. solicitând să se constate calitatea de colaborator

al securității a acestuia.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că, așa cum rezultă din Nota de constatare din 19

februarie 2009 întocmită de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității, pârâtul a fost de acord cu punerea la dispoziție a locului său de

muncă, respectiv a cancelariei școlii, organelor de securitate, ca gazdă, casă

de întâlniri în vederea strângerii de informații pentru rezolvarea unor sarcini

pe linie de securitate, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.

2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Prin Sentința nr.

5236 din 21 decembrie 2011, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată

de reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității și a

constatat că pârâtul C.G. a avut calitatea de colaborator al Securității.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că potrivit art. 2 lit. b) teza IV-a

din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al Securității este și persoana care a

înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la

dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea.

Din conținutul

înscrisurilor analizate, prima instanță a apreciat că este îndeplinită ipoteza

ultimă a textului de lege anterior citat pentru ca pârâtul să fie considerat

colaborator al Securității.

În acest sens, s-a

reținut că pârâtul, deși nu a semnat un „angajament”, prin care să pună la

dispoziția Securității cancelaria școlii din comuna Blaga, județul Bacău, unde

ocupa funcția de director, din actele depuse de reclamantă rezultă că pârâtul a

fost de acord cu acest lucru, luând numele conspirativ de „T.V.”.

Recrutarea pârâtului

a fost decisă de organele de securitate în scopul rezolvării unor sarcini ale

organelor de securitate, pentru desfășurarea unei munci calificate ale

agenților „S.P.”, în problema legionară și „I.T.” în problema P.N.Ț., care

locuiau în satul Blaga.

S-a mai reținut că

pârâtul a păstrat secretul, neexistând suspiciuni de deconspirare, iar pe

această perioadă, cancelaria școlii a fost folosită ca loc de întâlnire de

agentul „S.P.”, așa cum rezultă din Raportul pentru verificarea

conspirativității din data de 02 august 1965 cât și în Hotărârea din data de 08

august 1967, când s-a decis întreruperea legăturii cu gazda.

Deși pârâtul a

susținut că cele consemnate de ofițerul de securitate care s-a ocupat de

recrutarea sa, ar fi incorecte și că nu s-a făcut dovada că ar fi fost de acord

să colaboreze cu Securitatea, în sensul punerii la dispoziție a cancelariei,

întrucât nu există niciun angajament semnat de acesta și nici înscrisuri cu

semnătura sa, s-a constatat că relatările pârâtului privind incidentul din data

de 24 aprilie 1965 nu contrazic cu nimic cele consemnate în Raportul întocmit

la data de 26 aprilie 1965, iar potrivit dispozițiilor legale arătate, fac

dovadă în sensul existenței calității de colaborator al Securității a unei

persoane notele și rapoartele scrise, relatările verbale consemnate de

lucrătorii Securității.

Cât privește

informațiile cuprinse în raportul din data de 06 aprilie 1965, despre care

pârâtul a afirmat că sunt nereale, respectiv, nu fuma în anii de liceu, nu a

fost dus în fața Consiliului profesoral, a fost numit bibliotecar la 15

noiembrie 1963 și nu în luna iunie, cum se afirmă și nu a avut niciun defect la

ochiul stâng cum se consemnează în raport, prima instanță a reținut că acest

raport este unul de investigație, întocmit anterior contactării pârâtului, prin

care s-au făcut verificări, așa încât, chiar dacă conține și unele date inexacte,

nu poate conduce la concluzia că mențiunile din raportul de recrutare sunt

nereale și nu poate face dovada contrară că, ulterior, la data de 24 aprilie

1965 pârâtul nu ar fi fost de acord cu punerea la dispoziția securității a

cancelariei școlii.

Împotriva acestei

sentinței a declarat recurs în termen, motivat pârâtul C.G. pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Motivele de recurs

invocate conform art. 304

1

C. proc. civ. se încadrează în

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a

dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în raport de probele

administrate la instanța de fond.

Recurentul apreciază

că în mod nelegal s-a constat existența calității sale de colaborator al

Securității deoarece nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b)

teza ultimă din O.U.G. nr. 24/2008.

Se arată că

recurentul-pârât nu a furnizat organelor de Securitate nicio notă informativă,

nu a semnat angajament cu Securitatea privind punerea la dispoziție a

cancelariei școlii în care avea calitatea de director. Cu privire la incidentul

din data de 24 aprilie 1965 se arată că acesta nu probează colaborarea cu

organele de securitate, el fiind doar atenționat că în interiorul școlii se

desfășoară activitate specifică.

În motivele de recurs

se arată că unele date procesuale consemnate de ofițerii de securitate sunt

eronate, iar școala nu era proprietatea sa, ci o instituție a statului pe care

securitatea o folosea fără acordul său.

Se solicită admiterea

recursului în sensul respingerii acțiunii în constatare, ca neîntemeiate.

Analizând recursul

declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat

pentru următoarele considerente.

În cauză sentința

atacată este dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 2 lit. b) teza

ultimă din O.U.G. nr. 24/2008 în sensul următor „colaborator al securității

este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la persoane, prin

prisma voluntară la dispoziția Securității a locuinței sale sau a altui spațiu

pe care îl deținea”.

Din actele dosarului

respectiv actele care au stat la baza notei de constatare din 19 februarie 2009

rezultă că pârâtul-recurent a fost recrutat la data de 24 aprilie 1965, în

calitate de gazdă a casei de întâlniri „T.V.” în fapt cancelaria școlii din comuna

Blaga, județul Bacău al cărui director era recurentul-pârât, fapt necontestat

de acesta.

Curtea nu va reține

susținerile din motivele din recurs în sensul lipsei unui angajament și a unor

note informative date de recurentul-pârât.

În mod corect

instanța de fond a înlăturat aceste apărări deoarece pentru reținerea acestui

tip de colaborare, prin punerea unui spațiu la dispoziția Securității nu sunt

necesare aceste condiții. În cauză condițiile specifice sunt îndeplinite.

Recurentul-pârât acea calitatea de deținător în sens legal a cancelariei școlii

și a fost de acord, în mod voluntar ca acel spațiu să fie folosit de organele

de securitate în scopuri specifice.

În cauză nu era

necesar existența unui angajament scris, din acte rezultând că recurentul a

înlesnit culegerea de informații de la alte persoane prin punerea voluntară la

dispoziția Securității a unui spațiu - cancelaria școlii, cu privire la care

avea posesia și o răspundere în calitate de director.

Erorile privind unele

date personale ale recurentului-pârât nu sunt de natură a infirma identitatea

acestuia și existența condițiilor legale pentru a se constatat calitatea sa de

colaborator al Securității.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul

ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.G. împotriva Sentinței nr. 5236 din 21 decembrie 2010 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 martie 2012.

Procesat de GGC - AS