ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4892/2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23.12.2022 pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi, anularea încheierii nr. III/82/06.12.2022, emise de Curtea de Conturi a României, prin care a fost respinsă contestația formulată de MADR împotriva măsurilor dispuse prin Decizia nr. III/12/22.08.2022 emisă de Departamentul III, Direcția 2 din cadrul Curții de Conturi, respectiv anularea măsurilor dispuse la pct. 1.1; pct.II.1 și pct.II.2 din decizia menționată.

I.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 1777 din 24 noiembrie 2023, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi;

A anulat în parte Încheierea nr. III/82/06.12.2022 și Decizia nr. III/12/22.08.2022, emise de Curtea de Conturi a României, în ceea ce privește măsura de la art. 1 (doar în ceea ce privește primul alin.), precum și măsurile de la pct. II.1 și pct. II.2 din Decizia, respectiv Încheierea menționate;

A luat act că părțile nu au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.

I.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței nr. 1777 din 24 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate și, în rejudecare, respingerea în totalitate a acțiunii, ca neîntemeiate.

În motivarea recursului arată că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât conține motive contradictorii (referitor la măsura de la pct.11) și a fost dată cu încălcarea/aplicarea dispozițiilor de drept material, (referitor la măsurile de la pct.II.1 și II.2) pentru următoarele considerente:

I.3.1.Referitor la soluția instanței de fond prin care a fost anulată în parte măsura dispusă la pct.I.1 din decizie (doar în ceea ce privește primul alin.), recurenta apreciază că este nelegală, întrucât soluția instanței conține motive contradictorii, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct.6 C.proc.civ.

- Raționamentul instanței de fond este contradictoriu în contextul în care, pe de o parte, a reținut că demersurile entității verificate privind procedura de selecție a candidaților pentru propunerea de membri în consiliul de Administrație fuseseră finalizate încă din data de 21.02.2021 prin Ordinul nr.344, adică anterior datei de 22.08.2022 când a fost încheiată decizia Curții de Conturi, deși pe de altă parte constată că contractele de mandat nu cuprind elementele prevăzute de art. 29 alin. (11) din OUG nr. 109/2011.

Or, abaterea care a stat la baza măsurii se referă la faptul că MADR (în calitate de autoritate tutelară) nu a respectat prevederile OUG nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, referitoare la desemnarea prin procedură de selecție a membrilor Consiliului de Administrație (CA) ai SN A, de la înființarea societății și până în prezent, în sensul în care contractele de mandat încheiate de AGA, în perioada 2020 - prezent, cu membrii CA nu cuprind clauze referitoare la remunerația variabilă, obiectivele și indicatorii de performanță financiari stabiliți de AGA, obiective cuantificabile privind reducerea obligațiilor restante, modul de gestionare a creanțelor și recuperarea lor, realizarea planului de investiții și asigurarea cu cash-flow a activității desfășurate, contrar prevederilor art. 29 alin. (11) din OUG nr. 109/2011.

Contrar argumentelor reținute de instanța de fond, chiar dacă la data de 03.12.2021 Comisia de selecție a înaintat ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, în calitate de autoritate publică tutelară, Raportul final privind procedura de selecție, înregistrat sub nr. 5355/03.12.2021, pentru mandatarea reprezentanților statului în AGA, în vederea propunerii de membri în consiliul de administrație al societății, acest demers nu era concretizat la momentul efectuării controlului, în sensul în care numirea unor membri în CA al SN A nu era finalizată. Nefinalizarea acestei proceduri are consecințe negative în ceea ce privește contractele de mandat încheiate cu membri provizorii numiți, întrucât acestea nu îndeplinesc în totalitate cerințele prevăzute OUG nr. 109/2011, respectiv clauze referitoare la remunerația variabilă, obiectivele și indicatorii de performanță financiari stabiliți de AGA, obiective cuantificabile privind reducerea obligațiilor restante, modul de gestionare a creanțelor și recuperarea lor, realizarea planului de investiții și asigurarea cu cash-flow a activității desfășurate, precum și modalitatea de evaluare a eficienței activității administratorilor.

Or, prin neîntreprinderea tuturor demersurilor pentru numirea membrilor consiliului de administrație, prin procedură de selecție și pentru aprobarea de către AGA a contractelor de mandat, MADR a încălcat art. 29 alin. (2), 3, 9,10 și 14), art. 641 alin. (3) și 5) din OUG nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice.

- Cu privire la numirea membrilor CA ai SN A, de la data înființării societății și până în prezent, arată că în perioada 01.01.2021 - 12.03.2021 consiliul de administrație al SN A nu a fost legal constituit și nu a funcționat conform prevederilor legale aplicabile (cu minim trei membri), în sensul că în perioada 01.01.-15.02.2021 a fost constituit din doi membrii (dl. B și dl. C), iar în perioada 16.02 - 12.03.2021 dintr-un singur membru (dl. C).

Arată că, în perioada 13.09 - 02.11.2021, consiliul de administrație al SN A nu a fost legal constituit și nu a funcționat conform prevederilor legale aplicabile (cu minim trei membri), în sensul că a fost constituit dintr-un singur membru (dl. D).

Susține că, până la data verificării, numirile finale ale membrilor în CA nu s-au realizat în conformitate cu procedura de selecție desfășurată la nivelul autorității publice tutelare, aceștia continuând să fie numiți prin Hotărâri AGEA, cu mandate provizorii începând cu data de 15.11.2021, când a expirat mandatul domnului D și până la data emiterii HAGA nr. 35 (07.02.2022), consiliul de administrație al SN A nu a fost legal constituit și nu a funcționat conform prevederilor legale aplicabile (cu minim trei membri), fiind constituit doar din doi membri (dl. E și dl. F).

Or, atâta timp cât contractele de mandat încheiate în perioada 2020-prezent cu membrii CA nu cuprind clauze referitoare la remunerația variabilă, obiectivele și indicatorii de performanță financiari stabiliți de AGA, obiective cuantificabile privind reducerea obligațiilor restante, modul de gestionare a creanțelor și recuperarea lor, realizarea planului de investiții și asigurarea cu cash-flow a activității desfășurate, precum și modalitatea de evaluare a eficienței activității administratorilor, acestea încalcă dispozițiile art. 29 alin. (11) din OUG nr. 109/2011.

I.3.2. Referitor la soluția instanței de fond prin care a fost anulată măsura dispusă la pct.II.1 din decizie, apreciază că este nelegală, fiind dată cu încălcarea/aplicarea greșită a dispozițiilor de drept material.

Susține recurenta că nu se poate reține că obligația impusă de Curtea de Conturi a fost îndeplinită de către reclamant în condițiile în care, teza a doua a măsurii se referă la faptul că, în situația în care, punctul de vedere al ministerului este nefavorabil, reclamantul are obligația de a recupera, pe toate căile legale, prejudicial în cuantum de 23.800 lei, reținut prin măsură.

Analizând soluția instanței de fond se poate observa faptul că instanța a omis să se pronunțe cu privire la cel de-al doilea alin. din măsura dispusă, reținând doar faptul că reclamantul a emis adresă către Ministerul Finanțelor fără a analiza și teza a doua a măsurii conform căreia, dacă Ministerul Finanțelor emite un punct de vedere nefavorabil, reclamanta este obligată să întreprindă toate demersurile necesare în vederea recuperării sumei în cuantum de 23.800 lei, sumă cu care a fost diminuat bugetul de stat în anul 2021, ca urmare a nefinalizării procedurii de selecție pentru numirea membrilor în Consiliul de administrație al SN A.

Așadar, serviciile prestate și recepționate în baza contractului de prestări servicii nr. 121/15.05.2021, încheiate cu expertul independent (SC G SRL) nu au fost realizate corespunzător dispozițiilor OUG nr. 109/2011, întrucât nu au avut ca rezultat numirea membrilor definitivi în CA al SN A, sens în care suma de 23.800 lei apare ca fiind plătită nejustificat în condițiile nefinalizării procedurii de selecție.

Pe cale de consecință, entitatea are obligația să procedeze la finalizarea procedurii prin numirea membrilor CA sau la recuperarea serviciilor plătite expertului independent.

I.3.3. Referitor la soluția instanței de fond prin care a fost anulată măsura dispusă Ia pct.II.3 din decizie, apreciază că este nelegală, din perspectiva faptului că a fost data cu încălcarea/aplicarea greșită a dispozițiilor de drept material.

Susține recurenta că, contrar aspectelor reținute de instanța de fond, faptul că prin Decizia nr. 1079/23.02.2021 pronunțată de ÎCCJ în Dosarul nr. x/54/2017 s-au înlăturat considerentele instanței de fond cu privire la nemotivarea actelor administrative nu modifică fondul abaterii constatate de Curtea de Conturi în actul de control, respectiv diminuarea bugetului de stat cu suma de 595.663,35 lei.

De altfel, prin Decizia nr. 1079/23.02.2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat caracterul cert al prejudiciului plătit din bugetul MADR și a respins recursul formulat de minister ca nefondat, motivat prin faptul că rapoartele de expertiză efectuate în cauză au confirmat că lucrările care au făcut obiectul contractului de finanțare au fost realizate de către SC H SRL.

Prin Sentința civilă nr.312/04.06.2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. x/54/2017, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC H SRL, fiind anulată adresa nr. 326462/01.11/2016 în privința cheltuielilor neeligibile și Decizia privind respingerea contestației nr. 327201 /05.12.2016 emisă de MADR prin Direcția Generală Pescuit-Autoritatea de Management pentru POP. Prin Decizia din data de 23.02.2021, ÎCCJ a respins ca nefondat recursul declarat de MADR, fiind menținută sentința civilă nr.318/2018 (definitivă).

Ca și consecință a finalizării definitive a litigiului, MADR a efectuat plata integrală a despăgubirilor în sumă de 595.663,35 lei din fondurile bugetului de stat (OP nr. 550/23.03.2021), de la art. bugetar 59.17 despăgubiri civile", având la bază Nota conducerii Direcției Juridice nr. 141504/25.02.2021, conform căreia punerea în executare a hotărârilor judecătorești pronunțate în materia contenciosului administrativ se realizează în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Potrivit documentelor financiar-contabile puse la dispoziția auditorilor externi, suma de 595.663,35 lei a fost înregistrată pe cheltuielile curente ale entității, în contul de evidență contabilă 658 „Alte cheltuieli de exploatare", fiind întocmită Nota contabilă nr. 28/23.03.2021.

Or, în conformitate cu prevederile OUG nr.57/03.07.2019 privind Codul administrativ, MADR avea obligația ca ulterior plății despăgubirilor să procedeze la efectuarea unei analize pentru clarificarea cauzelor și a împrejurărilor care au generat această plată, stabilirea persoanelor răspunzătoare si reîntregirea fondurilor cuvenite bugetului de stat, prin toate modalitățile prevăzute de lege.

În acest context, instanța de fond nu a avut în vedere prevederile legale care stabilesc obligația instituțiilor publice de a proceda la recuperarea daunelor plătite de acestea în temeiul unor hotărâri judecătorești, precum și obligația persoanelor care gestionează fonduri publice de a realiza o bună gestiune financiară prin asigurarea legalității, regularității, economicității, eficacității și eficienței în utilizarea fondurilor publice și în administrarea patrimoniului public.

Astfel, MADR a încălcat prevederile art. 499 lit. c din OUG nr. 57/03.07.2019 privind Codul administrativ și dispozițiile art. 5 alin. (1) din OG nr. 119 din 31 august 1999 (republicată) privind controlul intern și controlul financiar preventiv.

În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct.(6) și (8) C.proc.civ, art. 21 art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României, republicată, Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr. 155/2014 a Plenului Curții de Conturi a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.547 din 24 iulie 2014, precum și celelalte dispoziții legale invocate în prezentul recurs.

I.4. Apărările formulate în recurs

I.4.1.Intimatul-reclamant Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

- Cu privire la excepția nulității recursului, susține intimatul că recursul este de fapt o reiterare a apărărilor formulate la fondul cauzei, motiv pentru care înțelege să invoce excepția nulității recursului, întrucât nu îndeplinește cerințele de formă, prevăzute sub sancțiunea nulității.

- În subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat.

- Cu privire la măsura de la pct. 1.1, consideră că toate criticile formulate de recurenta-intimată sunt nefondate întrucât, instanța de fond, în mod temeinic și legal a dispus anularea măsurii de la pct. 1.1 raportat la toate demersurile legale întreprinse pentru numirea membrilor consiliului cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 291. alin. (1) din Ordonanța de urgență nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice cu modificările și completările ulterioare. Arată intimatul că la nivelul MADR au fost întreprinse măsurile legale pentru continuarea procedurii de selecție a membrilor definitivi ai Consiliului de Administrație ai SN "A SA (CRCA A), demarată prin OMADR nr. 344/21/01/2021, cu modificările și completările ulterioare, ceea ce a reținut, în mod corect, instanța de fond.

Mai mult, intimatul apreciază că excedează competențelor auditorilor Curții de Conturi, modalitatea de selecție a membrilor CA a unei întreprinderi publice fiind atributul organelor de control din cadrul Ministerului Finanțelor.

- În ceea ce privește măsura de la pct. II.1 din Decizia nr. III/12/22.08.2022 menținută prin încheierea nr. III/82/06.12.2022, intimatul susține că, pe de o parte Curtea de Conturi nu are competența de a stabili un eventual prejudiciu creat la o întreprindere individuală, pe de altă parte nu există nici un prejudiciu.

Auditorii Curții de Conturi au raportat existența unui eventual prejudiciu la plata onorariului expertului extern. Or, acest contract a fost executat, așa cum a reținut și instanța de fond, serviciile fiind prestate pe parcursul procedurii de selecție.

Față de solicitarea unui punct de vedere cu privire la procedura de selecție, Ministerul de Finanțe a transmis răspunsul nr. 575713 din 28.09.2022, înregistrat la MADR cu nr. 41541 /30.09.2022. Acest răspuns nu constituie un punct de vedere nefavorabil MADR. Or, atât timp cât punctul de vedere transmis de MF nu este nefavorabil nu se impune ducerea la îndeplinire a măsurii dispuse de auditorii Curții privind recuperare, pe toate căile legate, a sumei de 23.800 lei.

Mai mult, cu privire la recuperarea sumei de 23.800 lei achitate conform contractului de prestări servicii nr. 121/15.05.2021 semnat între MADR și G SRL., acesta a fost executat integral si legal, serviciile expertului fiind recepționate de către membrii comisiei de selecție.

- În ceea ce privește măsura de la pct.II.2 din Decizia nr. III/12/22.08.2022 menținută prin încheierea nr. III/82/06.12.2022

MADR consideră că în mod corect instanța de fond a reținut că suma de 595.663,35 lei nu reprezintă prejudiciu, iar recurenta-intimată refuză să aibă în vedere considerentele Deciziei civile nr. 1079 din 23.02.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care au putere decizorie.

Consideră, că auditorii au asimilat, fără temei legal, punerea în executare a unei hotărâri judecătorești definitive, ce are putere de lege, cu o pierdere provocată, așa cum este definit prejudiciul în Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități (cap.1, pct.5 si pct. b din RODAS - aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 155/2014).

MADR nu poate recupera de la prepușii săi sumele plătite în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive/executorii, pentru că lipsește unul din elementele esențiale ale răspunderii materiale, și anume „vinovăția" (art. 499 din Ordonanță de Urgență nr. 57 din 3 iulie 2019 privind Codul administrativ respectiv art. 84 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici).

I.4.2. Recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, solicitând respingerea excepției nulității recursului și respingerea apărărilor formulate pe fondul recursului.

I.5. Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 8 aprilie 2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 30 octombrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

II.1. Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile de art. 488 alin. (1) pct.6 C.proc.civ., referitor la soluția instanței de fond prin care a fost anulată în parte măsura dispusă la pct.I.1 din decizie (doar în ceea ce privește primul alin.) este nefondat.

Înalta Curte apreciază ca fiind greșit raționamentul instanței de fond care a reținut, pe de o parte că demersurile entității verificate privind procedura de selecție a candidaților pentru propunerea de membri în consiliul de Administrație fuseseră finalizate încă din data de 21.02.2021 prin Ordinul nr.344, adică anterior datei de 22.08.2022 când a fost încheiată decizia Curții de Conturi și, pe de altă parte, că contractele de mandat nu cuprind elementele prevăzute de art. 29 alin. (11) din OUG nr. 109/2011.

Astfel, abaterea principală care a stat la baza măsurii se referă la faptul că MADR (în calitate de autoritate tutelară) nu a respectat prevederile OUG nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, referitoare la desemnarea prin procedură de selecție a membrilor Consiliului de Administrație (CA) ai SN A, de la înființarea societății și până în prezent, iar nu doar faptul că contractele de mandat încheiate de AGA în perioada 2020 - prezent cu membrii CA nu cuprind clauze referitoare la remunerația variabilă, obiectivele și indicatorii de performanță financiari stabiliți de AGA, obiective cuantificabile privind reducerea obligațiilor restante, modul de gestionare a creanțelor și recuperarea lor, realizarea planului de investiții și asigurarea cu cash-flow a activității desfășurate, contrar prevederilor art. 29 alin. (11) din OUG nr. 109/2011.

Or, nu s-ar putea aprecia ca fiind întru totul respectate prevederile OUG nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, referitoare la desemnarea prin procedură de selecție a membrilor Consiliului de Administrație (CA) ai SN A doar prin aceea că la dosarul cauzei a fost depus raportul final al Comisiei de selecție privind procedura de selecție pentru pozițiile de membru în consiliul de administrație al Societății Naționale “A” SA (f. 74 – 85 din dosarul nr. x/2/2022), iar din cuprinsul acestuia rezultă faptul că având în vedere interviul final din cadrul procesului de selecție a candidaților din lista scurtă pentru posturile de membru în consiliul de administrație “A” SA, desfășurat la data de 09.11.2021, a fost înaintat rezultatul procesului de selecție ce include clasificarea candidaților, în vederea mandatării reprezentanților statului în Adunarea Generală a Acționarilor, pentru propunerea de membri în consiliul de administrație, fiind recomandate cinci candidaturi.

Din cuprinsul aceluiași raport s-a reținut faptul că declanșarea procedurii de selecție a membrilor Consiliului de Administrație a SN “A” SA s-a realizat prin Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 344/21.02.2021, astfel încât la data emiterii Deciziei contestate, respectiv nr. III/22.08.2022, deja se finalizase procedura de selecție a candidaților pentru propunerea de membri în consiliul de administrație.

Prin urmare, instanța de fond a reținut în mod greșit netemeinicia celor constatate la pct. 1 din Decizia nr. III/12/22.08.2022 (f. 31, vol. 1 din dosar x/2/2022), și la pct. I.1, primul alin. din Încheierea nr. III/32/06.12.2022, emise de către Curtea de Conturi a României, având în vedere că la data emiterii deciziei atacate reclamantul nu respectase în integralitate prevederile OUG nr. 109/2011, referitoare la desemnarea prin procedură de selecție a membrilor Consiliului de Administrație al SN A, aceasta fiind de altfel obligația impusă prin măsura dispusă.

Împrejurarea că ulterior intimatul s-a conformat întru totul dispozițiilor legale nu afectează cu nimic legalitatea măsurii dispuse de recurentă la momentul emiterii deciziei atacate.

Prin urmare, în mod greșit a fost anulat primul alin. al măsurii I.1, măsura dispusă fiind în acord cu cele rezultate din înscrisurile le dosarul care atestă stadiul procedurii de selecție la momentul emiterii deciziei.

II.2. Este nefondat cel de al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile de art. 488 alin. (1) pct.8 C.proc.civ., ce vizează soluția instanței de fond prin care a fost anulată măsura dispusă la pct.II.1 din decizie.

Prin Decizia contestată s-a reținut, în ceea ce privește abaterea constatată la pct. II.1 din Decizia nr. III/22.08.2022, emisă de către Curtea de Conturi a României, că se impune solicitarea unui punct de vedere la MFP, în calitate de instituție care monitorizează și supraveghează implementarea prevederilor OUG nr. 109/2011, cu privire la legalitatea continuării procedurilor de selecție a administratorilor desfășurată la nivelul MADR în anul 2021, finalizată prin întocmirea raportului procedurii de selecție înregistrat la cabinetul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 5355/03.12.2021. S-a mai arătat că, în situația în care MFP emite un punct de vedere nefavorabil, se vor lua măsuri de recuperare, pe toate căile legale, a sumei de 23.800 de lei, cu care a fost diminuat bugetul de stat în anul 2021, ca urmare a nefinalizării procedurii de selecție pentru numirea membrilor în consiliul de administrație al SN A.

În mod nefondat susține recurenta că instanța a omis să se pronunțe cu privire la cel de-al doilea alin. din măsura dispusă, reținând doar faptul că reclamantul a emis adresă către Ministerul Finanțelor fără a analiza și teza a doua a măsurii conform căreia, dacă Ministerul Finanțelor emite un punct de vedere nefavorabil, reclamanta este obligată să întreprindă toate demersurile necesare în vederea recuperării sumei în cuantum de 23.800 lei, sumă cu care a fost diminuat bugetul de stat în anul 2021, ca urmare a nefinalizării procedurii de selecție pentru numirea membrilor în Consiliul de administrație al SN A.

Instanța de fond a reținut că la data emiterii Deciziei nr. III/22.08.2022, fusese îndeplinită de către reclamant obligația impusă la pct. II.1 din Decizia contestată și la pct. II.1 din Încheierea nr. III/82/06.12.2022 în sarcina reclamantului din cauză, dat fiind că, prin adresa emisă de către reclamant la data de 02.08.2022 către Ministerul Finanțelor (f. 103-104 vol. 1), s-a solicitat acestei instituții un punct de vedere referitor la procedura de selecție a membrilor Consiliului de Administrație al SN A SA.

Contrar celor susținute de recurentă, față de solicitarea unui punct de vedere cu privire la procedura de selecție, Ministerul de Finanțe a transmis răspunsul nr. 575713 din 28.09.2022, înregistrat la MADR cu nr. 41541 /30.09.2022 (fila 122, vol.I dosar fond), care nu constituie un punct de vedere nefavorabil MADR.

Or, atât timp cât punctul de vedere transmis de Ministerul de Finanțe nu este nefavorabil nu devenea incidentă nici măsura dispusă de auditorii Curții privind recuperarea sumei de 23.800 lei.

A mai susținut recurenta că serviciile prestate și recepționate în baza contractului de prestări servicii nr. 121/15.05.2021, încheiate cu expertul independent SC G SRL nu au fost realizate corespunzător dispozițiilor OUG nr. 109/2011, întrucât nu au avut ca rezultat numirea membrilor definitivi în CA al SN A, sens în care suma de 23.800 lei apare ca fiind plătită nejustificat în condițiile nefinalizării procedurii de selecție.

Contrar celor susținute de recurentă, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, contractul de prestări servicii nr. 121/15.05.2021 semnat între MADR și G SRL a fost executat, serviciile expertului fiind recepționate de către membrii comisiei de selecție, așa cum rezultă din procesul-verbal de recepție nr. nr.239398/20.12.2021, depus la fila 82, vol.I dosar fond.

Din cuprinsul art. 644 alin. (6) din OUG nr. 109/2011, forma aplicabilă litigiului, rezultă că sancțiunea aplicabilă în cazul nerespectării termenului de 150 de zile, ar fi amenda în cuantum de 2.000 lei aplicabilă persoanei responsabile și nu atragerea automată a recuperării sumei aferente serviciilor prestate de expertul independent.

Recuperarea sumei aferente serviciilor prestate de expertul independent ar putea interveni, distinct față de sancțiunea amenzii mai sus stipulate doar în cazul întrunirii condițiilor răspunderii civile, contractuale sau delictuale după caz, printre care și neexecutarea imputabilă a contractului, condiție ce nu este îndeplinită în cauză.

În acest sens, instanța de recurs reține susținerile intimatului potrivit cărora procedura de selecție a fost continuată în anul 2023 de către același expert independent fără a se impune în sarcina intimatului costuri suplimentare, în acord cu prevederile punctului 3.4.5 Mentenanță preventivă din Caietul de sarcini (fila 66, vol. II dosar fond), ce face parte integrantă din Contractul de servicii nr. 121/13.05.2021, potrivit cărora: „Prestatorul se obligă să garanteze ocuparea posturilor pe o perioada de 12 luni de la data începerii efective a activității candidatului în cadrul societății pentru care se face selecția [... ]. În perioada prevăzută mai sus, orice înlocuire a candidatului selectat, determinată de motive neimputabile Autorității contractante și/sau Societății Naționale „A" SA, se va face de către Prestator, cu respectarea cadrului legal, aplicabil selecției membrilor Consiliului de administrație, similar condițiilor stabilite prin prezentul Caiet de sarcini și constă în recrutarea unui alt candidat, fără alte costuri suplimentare și în aceleași condiții ca și cele inițiale, excepție făcând situațiile precum: deces, accidentări care duc la pierderea permanentă a capacității de muncă, etc. "

Ca răspuns la notificarea din data de 30.06.2023, expertul independent G SRL, transmis MADR în data de 03.07.2023 a răspuns în sensul că: „Având în vedere mesajul dumneavoastră transmis prin intermediul poștei electronice referitor la procedura de selecție pe care am desfășurat-o în vederea selecției membrilor Consiliului de Administrație al Societății Naționale „A SA" precum și solicitarea dumneavoastră de a depune diligentele în ceea ce privește completarea pozițiilor rămase neocupate ca urmare a desfășurării procedurii, doresc să vă comunic faptul că înțelegem să dăm curs deîndată solicitării adresate în baza contractului sus-amintit. în acest sens, având în vedere ca toate documentele proiectului sunt aprobate (Scrisoare de așteptări, Profilul consiliului, Profilul candidatului), vom proceda la republicarea anunțului de selecție în conformitate cu prevederile legale (în doua publicații economice naționale și pe site-ul autorității publice tutelare, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale precum și pe site-ul Societății)".

Prin urmare, nu se poate concluziona în sensul celor susținute de recurentă cu privire la recuperarea sumei aferente serviciilor prestate de expertul independent, dat fiind că serviciile au fost prestate efectiv, fiind astfel întreprinse si finalizate măsurile legale cu privire la numirea membrilor definitivi ai Consiliului de Administrație al SN „A" SA și semnarea contractelor de mandat cu aceștia, numirea Consiliului de Administrație nefiind în sarcina membrilor Comisiei de Selecție.

II.3. Nefondate sunt și criticile, întemeiate pe dispozițiile de art. 488 alin. (1) pct.8 C.proc.civ., referitoare la soluția instanței de fond prin care a fost anulată măsura dispusă la pct.II.3 din decizie.

În mod nelegal susține recurenta că faptul că prin Decizia nr. 1079/23.02.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/54/2017 s-au înlăturat considerentele instanței de fond cu privire la nemotivarea actelor administrative nu modifică fondul abaterii constatate de Curtea de Conturi în actul de control, respectiv diminuarea bugetului de stat cu suma de 595.663,35 lei.

Așa cum în mod judicios a stabilit instanța de fond, suma de 595.663,35 lei a fost stabilită în temeiul sentinței civile nr. 312/04.06.2018, pronunțată în dosarul nr. x/54/2017 al Curții de Apel Craiova, prin care a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta SC H SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și s-a dispus anularea adresei nr. 326462/01.11.2016, în privința cheltuielilor neeligibile și a deciziei privind respingerea contestației nr. 327201/05.12.2016, emisă de MADR, fiind obligat pârâtul la plata sumei de 595.663,35 lei, cu titlu de despăgubiri.

Prin Decizia nr. 1079/23.02.2021, pronunțată în dosarul nr. x/54/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat recursul declarat de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 312 din data de 4 iunie 2018 a Curții de Apel Craiova – Secția de contencios administrativ și fiscal, reținându-se în considerente faptul că referitor la despăgubirile acordate reclamantei de către judecătorul fondului, acestea au un caracter cert, din moment ce s-a dovedit realizarea lucrărilor, fapt care le atribuie potențialul de a fi decontate de către autoritatea de management, în contextul în care condițiile de eligibilitate prevăzute de Hotărârea nr. 347/2016, privind stabilirea cadrului general de implementare a operațiunilor cofinanțate din fondul european pentru pescuit și afaceri maritime prin POP 2014 – 2020, au fost respectate, astfel cum s-a reținut în precedent.

Prin urmare, măsura de la pct. II.2 din Decizia contestată este lipsită de temei legal, în mod eronat auditorii considerând că punerea în executare a unei hotărâri judecătorești definitive ar reprezenta o pierdere provocată.

Contrar celor susținute de recurentă, soluția instanței de fond de anulare a acestei măsuri este legală și temeinică față de considerentele Deciziei nr. 1079/23.02.2021, pronunțată în dosarul nr. x/54/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a stabilit eligibilitatea lucrărilor realizate și potențialul de a fi decontate de către autoritatea de management, motivat prin faptul că rapoartele de expertiză efectuate în cauză au confirmat că lucrările care au făcut obiectul contractului de finanțare au fost realizate de către SC H SRL, după cum rezultă din următoarele considerente ale deciziei:

„Rapoartele de expertiză efectuate în cauză, din dispoziția primei instanțe, lucrări de specialitate, ale căror concluzii sunt fundamentate pe baza realităților rezultate din teren și din evidențele reclamantei, au confirmat, astfel cum a reținut și instanța de fond, că toate cele 5 bazine pentru creșterea puietului de păstrăv sunt realizate, fiind clar identificabile."

„(..,) despăgubirile acordate reclamantei de către judecătorul fondului, contrar susținerii recurentului, înalta Curte învederează că acestea au un caracter cert din moment ce s-a dovedit realizarea lucrărilor, fapt care le atribuie potențialul de a fi decontate de către autoritatea de management, în contextul în care condițiile de eligibilitate prevăzute în cadrul Hotărârii Guvernului nr. 347/2016. cu modificările si completările ulterioare, au fost respectate..."

În această situație, suma de 595.663,35 lei nu reprezintă un prejudiciu și nu se impunea a fi recuperată, intimatul având obligația de a achita această sumă de bani având în vedere sentința civilă nr. 312/04.06.2018, pronunțată în dosarul nr. x/54/2017 al Curții de Apel Craiova, devenită executorie la data respingerii recursului, neputându-se vorbi de o încălcare a prevederilor art. 499 lit. c din OUG nr. 57/03.072019 privind Codul administrativ și dispozițiile art. 5 alin. (1) din OG nr. 119 din 31 august 1999 (republicată) privind controlul intern și controlul financiar preventiv, așa cum în mod greșit susține recurenta.

Nu se poate retine nicio culpă, câtă vreme intimatul în conduita sa a respectat principiul legalității care guvernează activitatea administrației publice, care are drept componentă esențială respectarea autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive, conformându-se celor statuate în mod definitiv de instanța supremă.

Intimata nu putea recupera de la prepușii săi sumele plătite în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive/executorii, lipsind unul din elementele esențiale ale răspunderii materiale, și anume „vinovăția" (art. 499 din Ordonanță de Urgență nr. 57 din 3 iulie 2019 privind Codul administrativ respectiv art. 84 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici).

În consecință, nu poate fi reținută nici existența unui prejudiciu, cât timp, potrivit dispozițiilor din Regulamentul Curții de Conturi, prejudiciu reprezintă pierdere provocată patrimoniului public sau privat al statului, al unei unități administrativ-teritoriale ori a unei entități publice a acestora, ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite de către o persoană cu atribuții în administrarea patrimoniului. Or, în prezenta cauză, punerea în executare a unei hotărâri definitive de către intimată nu reprezintă o cheltuială nejustificată efectuată în bugetul ministerului, recurenta neavând niciun temei legal pentru a stabili un prejudiciu, atât timp cât nu s-au cheltuit bani publici ca urmare a unei fapte ilicite săvârșite de un funcționar public din cadrul ministerului, ci s-a pus în executare o hotărâre definitivă, intimatul având obligația legală de a respecta dispozițiile puse în sarcina acesteia de către o instanță de judecată, printr-o hotărâre ce are valoare de titlu executoriu.

În concluzie, pentru toate considerentele expuse, se impune respingerea recursului și menținerea hotărârii de fond ca fiind temeinică și legală.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României împotriva sentinței nr. 1777 din 24 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; va casa în parte sentința recurată și, rejudecând: va respinge acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată, cu privire la capătul de cerere referitor la anularea măsurii de la pct. I.1.

De asemenea, va menține în rest dispozițiile sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE :

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României împotriva sentinței nr. 1777 din 24 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată, cu privire la capătul de cerere referitor la anularea măsurii de la pct. I.1.

Menține în rest dispozițiile sentinței.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 30 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.