ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 954/2022

Ședința publică din data de 17 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub nr. x/2017, reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a chemat în judecată pârâta Curtea de Conturi a României - Departamentul III, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea următoarelor acte administrative: încheierea nr. 87/02.10.2017 emisă de Curtea de Conturi a României - Comisia de soluționare a contentațiilor; decizia nr. 6/3/2017, decizia nr. 13/3/2017, emise de Curtea de Conturi a României - Departamentul III, în baza celor consemnate în raportul înregistrat la minister cu nr. x/14.07.2017 și raportul înregistrat cu nr. x întocmite în urma acțiunii de audit financiar public extern al contului de execuție pe anul 2016.

Prin sentința civilă nr. 2440 din 22 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, reținerea cauzei spre rejudecare cu consecința modificării în tot a sentinței civile recurate, respectiv cu admiterea în totalitate a acțiunii.

În motivarea recursului, a arătat că sentința instanței de fond nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat reținerea instanței, aceasta ignorând cu desăvârșire aspectele învederate de reclamant, nemotivând în niciun fel respingerea acestora și însușindu-și susținerile prezentate de pârâtă.

Astfel, a susținut recurentul că prin încheierea nr. 87/2017 emisă de Curtea de Conturi - Comisia de soluționare a contestațiilor nu se motivează în niciun fel aspectele învederate de MADR, respectiv cele privind aplicabililitatea prevederilor Legii nr. 124/2014, tocmai acest argument fiind supus controlului judiciar, control efectuat de prima instanță în mod superficial.

A apreciat recurentul că din lecturarea sentinței se observă o aplecare inechitabilă, vizibilă a instanței de fond asupra celor prezentate de pârâtă, motiv pentru care a apreciat că sentința este nemotivată, fiind dată, totodată, cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

A mai susținut recurentul că au fost încălcate prevederile art. 425 din C. proc. civ., precum și dreptul la un proces echitabil, respectiv dreptul ca argumentele părții să fie examinate în mod efectiv.

Totodată, a menționat că sentința instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, întrucât tocmai prin actele administrative contestate s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de a depune toate diligențele de a recupera suma acordată nelegal în 2008, reprezentând salarii și sporuri acordate unui număr de patru persoane încadrate pe funcțiile de auditori superiori și care au desfășurat alte activități din alte departamente pentru care drepturile salariale sunt mai mci decât cele aferente funcției pentru care au fost încadrate.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În ceea ce privește la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte îl apreciază a fi fondat, prin raportare la dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunțată de prima instanță va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;".

Motivarea hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Importanța motivării hotărârii judecătorești a fost subliniată și în jurisprudența europeană, fiind considerată parte a garanțiilor procesuale conferite de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, prin Hotărârea din data de 28 aprilie 2005, pronunțată în cauza Albina c. România, s-a reținut de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului:

"30. Curtea reamintește că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria x, nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența [Hotărârea Perez împotriva Franței (GC), Cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-I, și Hotărârea Van der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria x, nr. 288, p. 19, paragraful 59].

Aceste considerente au fost reluate și în cauza Dumitru c. România, prin Hotărârea din data de 01 iunie 2010:

"30. Curtea reamintește în primul rând principiile stabilite prin jurisprudența sa în ceea ce privește participarea efectivă a părților la procedură și obligația instanțelor de a "audia" argumentele acestora și de a realiza o examinare efectivă a motivelor, asigurând astfel caracterul echitabil al procedurii (a se vedea, printre multe altele, Albina împotriva României, nr. 57808/00, pct. 30 și 32, 28 aprilie 2005 și Boldea, citată anterior, pct. 28-30)."

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că la pronunțarea sentinței recurate, instanța de fond nu a procedat la analiza motivului de nelegalitate invocat de reclamantul MADR referitor la nemotivarea încheierii nr. 87/2017 emise de Curtea de Conturi a României - Comisia de soluționare a contestațiilor, în ceea ce privește incidența prevederilor Legii nr. 124/2014.

Reclamantul a invocat prin cererea de chemare în judecată faptul că prin încheierea nr. 87/2017 nu se motivează sub niciun aspect de ce sunt înlăturate toate aspectele învederate. A apreciat partea că la secțiunea "concluzie" sunt reluate cele expuse de minister în contestație, singurul argument al comisiei de soluționare a contestației fiind, în opinia reclamantului, următorul:

"acest punct de vedere a fost respins argumentat de auditorii publici externi care au efectuat verificări în perioada 2015-2017, aspecte relevante reținute în actele de control încheiate în perioada menționată fiind preluate și în raportul de control nr. x/2017".

Lecturând sentința instanței de fond, se constată că aceasta a apreciat că, în prezenta cauză, motivul de nelegalitate în ceea ce privește actele contestate, astfel cum a fost invocat de către reclamant, îl reprezintă incidența Legii nr. 124/2014. A constatat instanța de fond că, prin decizia atacată în prezenta cauză și prin încheierea nr. 87/2.10.2017 nu s-a stabilit nicio măsură sau obligație în sarcina reclamantului, ci s-a dispus prelungirea termenului pentru realizarea unei măsuri dispuse printr-o decizie ce nu face obiectul acestui litigiu. A concluzionat judecătorul fondului că nu se poate reține că actele contestate ar avea efecte vătămătoare asupra drepturilor sau intereselor legitime ale reclamantului.

În aceste condiții, este evident că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze părților dovada că susținerile și mijloacele de apărare pe care le-au formulat în cauza dedusă judecății au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei.

Deși instanța de fond a pronunțat o soluție asupra obiectului cererii de chemare în judecată, motivele expuse în cuprinsul sentinței recurate nu dovedesc faptul că judecătorul fondului a analizat, în mod efectiv, argumentele expuse de reclamantul Ministerul Agriculturii Dezvoltării Rurale.

În consecință, Înalta Curte, constatând că nu a avut loc o cercetare efectivă a fondului cauzei, situație de natură a prejudicia dreptul la un proces echitabil al reclamantului, în considerarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurării tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, va reține ca fiind întemeiat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Față de motivul de casare reținut, constată că nu mai pot fi analizate celelalte critici formulate în recurs, din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., acestea urmând a fi avute în vedere de instanța de fond în rejudecare.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 2440 din 22 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche. Va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 2440 din 22 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 17 februarie 2022.