ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2983/2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal la data de 18.02.2022, sub nr.x/2/2022, reclamantul A în contradictoriu cu pârâta A.N.R.E. a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună

Ca urmare a modificării și precizării cererii de chemare în judecată, Curtea de apel a constat că a fost învestită cu următoarele capete de cerere: anularea Ordinului nr. 62/2008 care ar contraveni chiar dispozițiilor art. 5 alin. (1) din acest ordin și art. 17 lit. g din Legea nr. 351/2004; anularea Ordinului nr. 29/2016 pentru aceleași motive; cerere accesorie de plată a despăgubirilor materiale și morale.

Prin Sentința nr. 2394 din 13 decembrie 2022, Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea, astfel cum a fost completată și precizată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței nr. 2394 din 13 decembrie 2022 a Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, cu consecința casării sentinței recurate și admiterii acțiunii.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul susține că sentința recurată este nelegală, întrucât prin ordinele emise, pârâta nu a procedat la executarea legii, ci la modificarea prevederilor sale.

Legea 351/2004 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 122 din 31 octombrie 2007, la art. 17 lit. g, arată cu claritate că pârâta a fost investită să ia toate măsurile necesare în vederea trecerii la măsurarea cantităților de gaze în unități de energie.

Făcând trimitere la motivele prezentate în fața instanței de fond, arată că în cuprinsul acțiunii a arătat cu claritate că:

- operațiunea de măsurare impune de fapt instalarea unor aparate de măsură și control care să redea consumul în unitățile de măsură specificate;

- în fapt, nu există asemenea aparate de măsură și control;

- nu se poate pune semn de egalitate între măsurare si conversie;

Arată că a solicitat în mod expres instanței să se pronunțe asupra acestui aspect. Recurentul susține că dacă se admite conversia, acest lucru trebuie să fie aplicabil tuturor produselor din care se poate obține energia electrică: petrol, lemn, cărbune, și chiar apă. Pârâta, prin impunerea conversiei în cuprinsul Ordinului ANRE 62/2008, art. 84 înlocuiește în fapt directiva stabilită prin lege și OUG, aceea de măsurare, cu directiva de conversie.

În opinia recurentului-reclamant, întrucât atât pârâta cât și instanța de fond fac trimitere la un GHID de bune practici al UE, nicăieri în acel document nu se vorbește despre "conversie" ci despre "măsurare ", iar urmare acestui lucru, nu se poate face trimitere la prevederile Legii 544/2004 art. 2 alin. (1) lit. c, întrucât pârâta nu a procedat la executarea legii, ci la modificarea ei.

Or, nici o autoritate administrativă nu are competenta de a modifica prevederile legii, deoarece sunt încălcate prevederile Constituției României, art. 61 "(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate.

În concluzie, recurentul-reclamant arată că prin ordinele pârâtei ANRE a căror anulare s-a solicitat nu s-a procedat la executarea prevederilor Legii 351 și OUG 122 /31.10.2007, ci aceste prevederi au fost modificate, deși pârâta nu are competență să procedeze la modificarea prevederilor exprese cuprinse în legi și OUG.

Ordinele privind "conversia" nu pot să cadă sub incidența prevederilor Legii 544/2004 art. 2 alin. (1) lit. c, care se referă doar la "executare ", nicidecum la modificare.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală.

5.Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 ind. 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția data s-a fixat termen de judecată la data de 30 mai 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

II.Soluția instanței de recurs asupra căii de atac formulate

Examinând sentința recurată în raport de motivele de casare invocate și normele legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A împotriva acestei sentințe este nefondat, pentru următoarele argumente:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Recurentul-reclamant A a investit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere, ulterior modificată, prin care a solicitat anularea Ordinului nr. 62/2008, care ar contraveni dispozițiilor art. 5 alin. (1) din acest ordin și art. 17 lit. g din Legea nr. 351/2004, și a Ordinului nr. 29/2016 pentru aceleași motive, solicitând plata despăgubirilor materiale și morale.

Prima instanță a respins acțiunea ca nefondată.

Analizând criticile circumscrise motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest motiv de casare nu este incident, soluția primei instanțe fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale.

Astfel cum corect a reținut instanța de fond, recurentul-reclamant nu a formulat critici concrete de nelegalitate a actelor administrative normative a căror anulare o solicită, prin raportare la actele normative cu forță juridică superioară, în aplicarea cărora au fost emise, acesta fiind nemulțumit, în concret, de faptul că se realizează o conversie a volumelor de gaze naturale în unități de energie, despre care susține că nu ar fi transparentă, consumatorul final neavând posibilitatea de a constata corectitudinea cantităților de gaze facturate în urma acestei conversii.

Recurentul a reiterat susținerile din fața instanței de fond, cu referire la prevederile art. 17 lit. g din Legea nr. 351/2004, privind operațiunea de măsurare și conversie, și nu a criticat concret dispozițiile cuprinse în actele administrative cu caracter normativ emise de pârâtă în scopul organizării executării legii.

Prin sentința recurată s-a observat în mod corect că măsurarea comercială a gazelor naturale nu se confundă cu conversia, aceasta fiind făcută ulterior, în temeiul prevederilor legale, în scopul facturării unităților de energie obținute prin conversia din metri cubi (mc), potrivit formulelor de calcul stabilite prin normele legale care stabilesc în mod transparent operațiunile de măsurare, conversie și facturare

Contrar susținerilor recurentului potrivit cărora pârâta, prin impunerea conversiei în art. 84 din Ordinul ANRE 62/2008, înlocuiește în fapt directiva stabilită prin lege și O.U.G., aceea de măsurare, cu directiva de conversie, procedând la modificarea legii, Înalta Curte constată că potrivit acestui art., „Conversia volumelor de gaze naturale în unități de energie se face aplicând formula:

E = V(b) x H(s)

unde:

E - energia gazelor naturale - kWh;

V(b) - volumul corectat (volumul măsurat în condiții de bază) - mc;

H(s) - puterea calorifică superioară la temperatura de. combustie de 15°C - kWh/mc".

Potrivit prevederilor art. 1 din Regulament, „Prezentul regulament stabilește condițiile de măsurare și de conversie în unități de energie a cantităților de gaze naturale vehiculate în România.”, iar conform art. 105 „Furnizorii au obligația de a asigura comunicarea, prin intermediul facturilor lunare, către consumatorii lor a informațiilor legate de accizarea gazelor naturale, consumul de gaze naturale exprimat în metri cubi, valoarea puterii calorifice superioare folosită la facturare și cantitatea totală de energic consumată. "

În ceea ce privește informațiile pe care furnizorul de gaze le pune la dispoziția clienților finali, odată cu transmiterea facturii detaliate de gaze naturale, sunt în conformitate cu prevederile Regulamantului privind furnizarea gazelor naturale la clienții finali, aprobat prin Ordinul președintelui ANRE nr.29/2016, cu modificările și completările ulterioare, care reglementează în fapt modul cum se realizează facturarea consumului de gaze naturale.

De asemenea, Înalta Curte constată că sunt nefondate susținerile recurentului-reclamant potrivit cărora prin ordinele a căror anulare se solicită nu s-a procedat la executarea prevederilor Legii 351/2004 și OUG nr. 122/31.10.2007, ci la modificarea acestora.

Prima instanță a constatat corect că cele două ordine contestate sunt acte administrative cu caracter normativ, fiind emise de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii și care dau naștere, modifică sau sting raporturi juridice, obligatorii pentru toți participanții la piața gazelor naturale, conform domeniului lor de aplicare, iar ANRE, în calitate de autoritate publică, are competența de a emite astfel de acte normative.

Astfel, conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. g și q din O.U.G. nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energie, , „g) elaborează și/sau aprobă reglementări și norme tehnice la nivel național care stabilesc criteriile de siguranță tehnică, cerințele tehnice minime de proiectare, execuție și exploatare, necesare pentru funcționarea în condiții de eficiență și siguranță a obiectivelor din sectorul gazelor naturale;”, „q) elaborează și/sau aprobă reglementările tehnice, comerciale, economice sau operaționale, cu caracter obligatoriu pentru funcționarea sectorului gazelor naturale;”, iar conform art. 5 alin. (1) lit. c și alin. (5) din același act normativ, „(1) Ordinele, deciziile sau avizele ANRE cu privire la activitatea de reglementare se referă la: c) aprobarea reglementărilor tehnice și comerciale pentru funcționarea sigură și eficientă a sectorului energiei electrice, termice și al gazelor naturale;[..] (5) In exercitarea atribuțiilor de reglementare, reglementările de interes general se aprobă prin ordine ale ANRE și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.".

Prin urmare, contrar celor susținute de recurentul-reclamant, în condițiile în care intimata-pârâtă a justificat modalitatea transparentă de reglementare a procedurilor de măsurare și facturare a gazelor naturale, în temeiul dispozițiilor legale în baza cărora actele administrative normative au fost emise, iar recurentul-reclamant nu a invocat în concret o normă legală încălcată, normă care să fi fost în vigoare la data emiterii celor două ordine și care să aibă forță juridică superioară, actele administrative cu caracter normativ criticate în prezenta cauză sunt legale din perspectiva criticilor formulate, astfel că hotărârea instanței de fond prin care s-a respins cererea formulată de recurentul-reclamant este legală, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material aplicabile.

2.Temeiul procesual al soluției date recursului

Pentru aceste motive, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A împotriva Sentinței civile nr. 2394 din 13 decembrie 2022 a Curții de Apel București – Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge recursul formulat de reclamantul A împotriva Sentinței civile nr. 2394 din 13 decembrie 2022 a Curții de Apel București – Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 30 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.