ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 384/2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 02.03.2023 sub nr. x/40/2023, pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția I Civilă, reclamantul A a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, solicitând obligarea pârâtei la luarea în calcul a stagiului de cotizare 6 ani și 5 luni, grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, rezultat din ore suplimentare din perioada: 01.12.1977 - 10.12.1990 și 17.03.1992 - 01.09.1993.

Prin sentința civilă nr. 616 din 07 septembrie 2023, Tribunalul Botoșani a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată, iar, prin decizia civilă nr. 100 din data de 25 ianuarie 2024, Curtea de Apel Suceava - Secția I Civilă a respins apelul declarat de reclamantul A împotriva acestei sentințe, ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. 100 din data de 25 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția I Civilă în dosarul nr. x/40/2023, a formulat cerere de revizuire revizuentul A, care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava sub nr. x/39/2024.

Prin cererea de revizuire, revizuentul a solicitat recunoașterea stagiului de cotizare în grupa a II a de muncă a numărului de 16233 de ore.

În dezvoltarea motivelor de revizuire, revizuentul a reiterat faptul că s-a reținut de către Curtea de Apel în motivare că nu există o dispoziție legală care să stabilească posibilitatea de a converti orele suplimentare efectuate în grupa a II – a de muncă în anii de muncă, această afirmație apreciind-o falsă.

De asemenea, a arătat faptul că s-a respins de către Curtea de Apel Suceava o dispoziție legală, în sensul că, potrivit art. 3 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 263/2010, „prin stagiu de cotizare se înțelege perioada de timp pentru care s-au datorat contribuții de asigurări sociale la sistemul public de pensii, precum și cea pentru care asigurații cu declarații individuală de asigurare sau contract de asigurare socială au datorat și plătit contribuții de asigurări sociale la sistemul public de pensii”.

În cauză, s-a reținut că revizuentul nu a indicat vreun motiv de revizuire dintre cele prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 551 din 15 mai 2024, Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire; a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A împotriva deciziei civile nr. 100 din data de 25 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția I Civilă în dosarul nr. x/40/2023, intimată fiind Casa Județeană de Pensii Botoșani, ca inadmisibilă.

Împotriva deciziei civile nr. 551 din 15 mai 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă, revizuentul A a formulat recurs, fără a indica vreunul din motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu titlu preliminar, se cuvine menționat că potrivit art. 499 C. proc. civ., „prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare”.

În speță, s-a atacat cu recurs o decizie prin care a fost soluționată o cerere de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri pronunțate în apel într-un litigiu de asigurări sociale.

Conform art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j ind. 3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

Așa fiind, în litigiile privind asigurările sociale, calea de atac este numai a apelului, decizia atacată cu revizuire nefiind supusă recursului.

Totodată, conform art. 513 alin. (5) C. proc. civ., ,,hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită”, iar, potrivit alineatului 6 al aceluiași articol, dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul.

Prin hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs, având la origine un litigiu de asigurări sociale, a fost soluționată o cerere de revizuire care nu a avut ca premisă invocarea existenței unor hotărâri potrivnice, pentru a fi incidentă ipoteza prevăzută de art. 513 alin. (6) C. proc. civ.

Așa fiind, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., care prevăd faptul că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, raportat la cele ale art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., care stipulează că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale.

Prin urmare, decizia a cărei revizuire se solicită este definitivă, nefiind supusă recursului, având în vedere că potrivit art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ,,sunt hotărâri definitive orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs”.

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege, acest principiu fiind consacrat în art. 129 din Constituția României, iar în Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Așa fiind, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, văzând art. 513 alin. (5) raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ. și art. 496 alin. (1) din același cod, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A împotriva deciziei civile nr. 551 din 15 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A împotriva deciziei civile nr. 551 din 15 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2025.