ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1574/2024

Ședința publică din data de 24 septembrie 2024

Asupra recursului, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția I civilă, la data de 06 februarie 2023, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Botoșani la luarea în calcul a stagiului de cotizare de 2 ani, diploma de absolvire a Școlii Profesionale nr. 1445/19.02.1976, în meseria de zidar betonist, grupa a II-a de muncă construcții industriale, anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990.

Prin sentința civilă nr. 692 din data de 25 septembrie 2023, Tribunalul Botoșani, secția I civilă a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani.

Prin decizia civilă nr. 361 din 21 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, instanța a admis apelul declarat apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 692 din data de 25 septembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimată-pârâtă Casa Județeană de Pensii Botoșani, a anulat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a luat act de renunțarea reclamantului la pretențiile referitoare la constatarea grupei a II a de muncă pentru perioada uceniciei, recalcularea de la data nașterii dreptului de pensie, acordarea dobânzii și a ratei inflației, plăți retroactive; a menținut în rest dispozițiile care nu sunt contrare prezentei decizii.

Împotriva deciziei civile anterior menționate a declarat recurs reclamantul A., solicitând, în esență, admiterea acestuia.

La data de 12 mai 2024, recurentul-reclamant a depus o cerere prin care a solicitat să se ia act de renunțarea sa la judecarea recursului.

La termenul de judecată din data de 24 septembrie 2024, Înalta Curte a respins cererea de renunțare la judecata recursului și a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității căii de atac.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 din C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Prin acțiunea formulată, reclamantul A. a învestit Tribunalul Botoșani, secția I civilă, la data de 6 februarie 2023, cu o cerere privind un conflict de asigurări sociale.

Observă Înalta Curte că, în speță, instanța de apel a luat act de renunțarea reclamantului la pretențiile referitoare la constatarea grupei a II a de muncă pentru perioada uceniciei, recalcularea de la data nașterii dreptului de pensie, acordarea dobânzii și a ratei inflației, plăți retroactive, însă această dispoziție a instanței nu este atacată prin prezentul recurs de către recurentul-reclamant, recursul cuprinzând solicitarea de recunoaștere a stagiului de cotizare de doi ani, nefiind formulate critici cu privire la legalitatea actului de renunțare la pretențiile indicate.

În aceste condiții, constată instanța supremă că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Totodată, potrivit art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, împotriva hotărârilor prin care au fost soluționate pe fond cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, "hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Interpretarea acestor dispoziții legale relevă că legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului pentru hotărârile pronunțate în materia litigiilor de asigurări sociale care, potrivit prevederilor legale enunțate, pot fi atacate numai cu apel.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 361 din 21 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, împotriva căreia s-a declarat prezenta cale de atac, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I raportat la art. 634 alin. (2) din C. proc. civ., după cum în mod corect a menționat și instanța de apel în dispozitivul acesteia, nesusceptibilă de exercițiul căii de atac a recursului.

Pentru aceste motive, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 361 din 21 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 361 din 21 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 septembrie 2024.