ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 229/2025

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani – Secția I Civilă la 16.10.2023 sub nr. x/40/2023, reclamantul A a solicitat obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Botoșani să emită o nouă decizie de pensie în care să se regăsească punctajul mediu anual de 1,41974 puncte, punctajul total realizat de 39,06802 puncte, precum și să restituie diferența la pensie în cuantum de 3.644 lei.

La 17.10.2023, reclamantul a depus o completare la acțiune, prin care a solicitat completarea punctajului total realizat cu punctele obținute pentru grupa a II-a de muncă, astfel cum reiese din adeverința nr. 19/07.03.2022 și restituirea diferenței la pensie de la împlinirea vârstei de 65 de ani.

Prin precizările depuse la 16.11.2023, reclamantul a arătat că obiectul cererii îl reprezintă contestație decizie de pensie nr. 207418/10.03.2020, solicitând obligarea pârâtei la recalcularea pensiei, restituirea drepturilor bănești ce i se cuvin în urma recalculării, cu dobânda și inflația la zi, precum și emiterea unei noi decizii.

La 22.11.2023, reclamantul a formulat cerere de renunțare la judecată, iar prin precizările înaintate la 04.12.2023, a arătat că revine și menține pentru judecată un singur capăt de cerere, respectiv obligarea pârâtei la recalcularea punctajului mediu anual, de la data nașterii dreptului de pensie, în baza salariului minim pe țară.

Pe calea întâmpinării, pârâta a invocat excepția tardivității contestării deciziei de pensie, excepție ce a fost unită cu fondul cauzei la termenul din 07.03.2024.

Prin sentința civilă nr. 196/07.03.2024, Tribunalul Botoșani – Secția I Civilă a admis excepția tardivității contestării deciziei de pensie nr. 207418/10.03.2020/12.11.2020 și a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, ca tardivă.

Prin decizia civilă nr. 832/26.09.2024, Curtea de Apel Suceava – Secția I Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A, prin care a solicitat admiterea recursului cu consecința obligării pârâtei să emită o decizie de revizuire a pensiei pentru limită de vârstă care să cuprindă stagiul complet de cotizare de 25 de ani, majorarea punctajului lunar cu 25% conform Legii nr. 263/2010, precum și obligarea la plata diferenței dintre dreptul actual la pensie și cel rezultat în urma revizuirii, începând cu data nașterii dreptului la pensie, 10.03.2020, sume actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală începând cu data scadenței fiecărei obligații și până la data plății efective.

Prin cererea de completare la recurs, înaintată la dosar la 29.09.2024, recurentul a arătat calculul corect al punctelor de pensie ce trebuia avut în vedere la emiterea deciziei de pensie contestată.

Pârâta nu a uzat de dreptul procesual de a formula întâmpinare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac, ce presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat atât prin art. 129 din Constituția României, cât și prin art. 457 C. proc. civ.

În speță, reclamantul A a învestit Tribunalul Botoșani – Secția I Civilă, la 16.10.2023, cu o cerere privind un conflict de asigurări sociale.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., ,,Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (…) conflictele de muncă și de asigurări sociale (...)”.

Totodată, potrivit art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, aplicabil cauzei, raportat la data inițierii procesului, împotriva hotărârilor prin care au fost soluționate pe fond cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, „hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive”.

Interpretarea acestor dispoziții legale relevă că legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului pentru hotărârile pronunțate în materia litigiilor de asigurări sociale, care potrivit prevederilor legale enunțate, pot fi atacate numai cu apel.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 832/26.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția I Civilă, împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., exclusă din sfera controlului de legalitate în recurs, iar recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalității căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ.

Așa fiind, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A împotriva deciziei civile nr. 832/26.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția I Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 februarie 2025.