ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1644/2020

Ședința publică din data de 22 septembrie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 8 noiembrie 2017 pe rolul Tribunalului Botoșani, secția I civilă sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, a solicitat:

- obligarea pârâtei la recalcularea indemnizației de pensionare începând cu data depunerii adeverinței nr. x din 11 iulie 2008, emisă de Forma S.A. Botoșani, în sensul de a se avea în vedere că, în perioada 3 mai 1979 - 1 mai 1990, a lucrat în meseria de vopsitor industrial, activitatea prestată fiind încadrată în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990 al M.M.P.S., anexa II, punctele 51 și 79, iar sumele aferente acestei încadrări nu au fost menționate în cartea de muncă, dar pentru ele s-au plătit toate cotele de asigurări sociale și pensii, însă nu au fost luate în calculul pensiei;

- obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de pensionare rectificative, în care activitatea desfășurată în perioada 3 mai 1979 - 1 mai 1990 să fie încadrată în grupa a II-a de muncă și prin care să i se acorde sporul de noapte și pentru intervalul dintre 3 mai 1979 - 1 noiembrie 1979, conform adeverinței nr. x din 20 iunie 2008.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 107 și art. 153-154 din Legea nr. 263/2010 și art. 124 din H.G. nr. 257/2011.

Prin sentința civilă nr. 303 din 20 martie 2018, Tribunalul Botoșani, secția I civilă a admis, în parte, contestația formulată de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 195338 din 9 iunie 2017 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, pe care a anulat-o cu privire la mențiunile vizându-1 pe reclamant. De asemenea, a obligat-o pe pârâtă să emită pentru reclamant o nouă decizie de pensie, cu luarea în calcul a perioadei 3 mai 1979 - 1 mai 1990 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, potrivit adeverinței nr. x din 11 iulie 2008, eliberată de S.C. FORMA S.A. Botoșani, și a sporului de noapte pentru perioada 3 mai 1979-1 noiembrie 1979, potrivit adeverinței nr. x din 12 mai 2008, emisă de aceeași societate anterior evocată, drepturile de pensie astfel stabilite urmând a-i fi plătite reclamantului începând cu 3 mai 2017.

Împotriva sentinței sus-menționate, pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia nr. 806 din 10 octombrie 2018, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a admis apelul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani și a schimbat în parte sentința civilă nr. 303 din 20 martie 2018 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția I civilă în dosarul nr. x/2017, în sensul că a respins ca nefondată cererea de obligare a pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensie în favoarea reclamantului, prin care să fie valorificată perioada 3 mai 1979 - 1 mai 1990, ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, potrivit adeverinței nr. x din 11 iulie 2008, eliberată de S.C. FORMA S.A. Botoșani.

Totodată, curtea a menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile atacate.

Împotriva deciziei instanței de apel, contestatorul a declarat recurs, fără a indica motivele de casare pe care își întemeiază recursul.

În motivare, după o expunere amplă a parcursului litigios, a situației de fapt în cauză și a probatoriului administrat, recurentul a susținut, în esență, că soluția instanței de apel, în sensul restrângerii sferei de aplicabilitate a legislației în materie, respectiv a prevederilor art. 7 din Ordinul nr. 50/1990, exclusiv referitor la atribuțiile angajatorului, în speță S.C. FORMA S.A., îi încalcă dreptul la un proces echitabil consfințit de prevederile art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, de art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Pactul Internațioanl cu privire la drepturile civile și politice și de art. 21 din Constituția României.

Pentru aceste considerente, autorul prezentului demers judiciar a solicitat admiterea căii de atac exercitate, anularea deciziei atacate și menținea sentinței pronunțate în primă instanță.

Cererea de recurs a fost comunicată la 15 ianuarie 2019 intimatei-pârâte, astfel cum atestă dovada de înmânare aflată la dosar, dar aceasta nu a depus întâmpinare.

La 22 iulie 2019, contestatorul a transmis la dosar, prin poșta electronică, decizia nr. 10279 din 11 mai 1990 emisă de I.M.A. Botoșani, antecesoarea FORMA S.A. Botoșani, adeverința nr. x din 23 februarie 2018, eliberată de FORMA S.A. Botoșani și adresa din 14 mai 2019 eliberată de aceeași societate pe acțiuni.

Prin rezoluția completului din 5 martie 2019, s-a dispus, în baza art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborat cu art. 493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., prin încheierea din 19 mai 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus comunicarea raportului către părți, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) din Cod.

Raportul a fost comunicat părților la 27 mai 2020, respectiv, la 28 mai 2020, conform dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs.

Ulterior comunicării raportului, prin corespondența transmisă la 3 iunie 2020, inițial, prin mijloace electronice, recurentul a depus la dosar un document intitulat "Note scrise", prin care aduce unele precizări în susținerea motivelor de recurs, indicând drept temei de drept al căii extraordinare de atac exercitate, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 11 mai 2020, Completul de filtru a stabilit termen pentru analiza admisibilității în principiu a recursului la 19 mai 2020, în complet de filtru, fără citarea părților.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul are ca obiect decizia nr. 806 din 10 octombrie 2018, prin care Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a soluționat, cu caracter definitiv, acțiunea promovată de contestatorul A. având ca obiect recalcularea pensiei cuvenite acestuia, fiind astfel, dedus judecății un conflict de asigurări sociale.

Potrivit art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "în procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv și nesoluționate prin hotărâre pronunțată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum și în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum și în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare."

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

De asemenea, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede că "împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că "hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de asigurări sociale, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4, raportat la art. 634 alin. (2) C. proc. civ. și art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, rezultă că decizia nr. 806 din 10 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 310/2018 și art. 155 alin. (1)-(2) din Legea nr. 263/2010, raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 806 din 10 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 806 din 10 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 septembrie 2020.