ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 376/2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul București – Secția a VI-a civilă la data de 14.01.2020, reclamantul A a solicitat obligarea pârâtelor S.C. B S.R.L. și C S.R.L., în solidar, la înlocuirea motorului și a cutiei de viteze privind autoturismul marca (...), cu nr. de înmatriculare x și seria de șasiu (...), operațiuni pe care le-a evaluat la suma de 20.000 euro, echivalent în lei la data judecății, iar în caz de refuz nejustificat sau de imposibilitate a îndeplinirii obligației de la pct. nr. 1, pârâtele să fie obligate în solidar, să înlocuiască autoturismul cu unul nou și similar; la plata sumei de 1.784 euro, echivalent în lei la data plății efective, cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuielile pe care le-a efectuat pentru depășirea incidentului din data de 19 iulie 2019 petrecut în Elveția, pentru repunerea în funcțiune a autoturismului marca (...). A solicitat și cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat dispozițiile art. 8-9, art. 14, art. 26 alin. (1) lit. a), art. 27 lit. b)-d), art. 36 alin. (1), art. 37, art. 45, art. 47-48, art. 60 din C. consumului, indicându-se și dispoziții ale Codului civil.

Prin Sentința civilă nr. 3019/07.12.2022 Tribunalul București – Secția a VI-a civilă a admis în parte cererea chemare în judecată, a obligat pârâta B S.R.L. la înlocuirea motorului și a cutiei de viteze a autoturismului marca (...) cu nr. de înmatriculare x și cu numărul de identificare (...), a respins, în rest, cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată și a obligat pârâta B S.R.L. la plata către reclamant a sumei de 770 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, proporțional cu partea din acțiune admisă, a obligat reclamantul la plata către pârâta B S.R.L. a sumei de 560 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, proporțional cu partea din acțiune admisă și a dispus compensarea cheltuielilor de judecată ale părților, până la concurența celei mai mici dintre ele și, în consecință, a obligat pârâta B S.R.L. să plătească reclamantului suma de 210 lei.

Pârâta B S.R.L. a formulat apel principal împotriva încheierilor din data de 11.10.2022, 24.05.2022 și 15.03.2022, precum și împotriva sentinței nr. 3019/07.12.2022.

Reclamantul a formulat apel incident împotriva sentinței civile nr. 3019/07.12.2022.

Pârâta C S.R.L. a formulat apel incident la apelul incident formulat de apelantul-reclamant.

Prin decizia civilă nr. 410/2024 din 07.03.2024, Curtea de Apel București – Secția a VI-a Civilă a respins apelul principal formulat de apelanta pârâtă B S.R.L. împotriva încheierilor din 15.03.2022, 24.05.2022 și 11.10.2022, ca nefondat.

A respins apelul incident formulat de apelanta pârâtă C S.R.L., prin D – Sucursala București împotriva încheierii din 15.07.2020 ca nefondat.

A admis apelul incident formulat de apelanta pârâtă C S.R.L. împotriva încheierii din data de 11.10.2022, a anulat încheierea atacată, în ce privește respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune ca tardivă și, pe cale de consecință, sentința civilă nr. 3019/7.12.2022.

A constatat ca rămase fără obiect, ca efect al anulării sentinței atacate, apelul principal formulat de apelanta pârâtă B S.R.L. și apelul incident formulat de apelantul reclamant A, împotriva sentinței civile nr. 3019/7.12.2022, urmând ca argumentele invocate să fie avute în vedere la analiza pe fond.

Rejudecând, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune ca nefondată; a respins cererea de chemare în judecată ca nefondată.

Totodată, a obligat apelantul reclamant la plata către apelanta pârâtă C S.R.L. a sumei 10.020 lei cheltuieli de judecată apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A, indicând motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului.

În esență, recurentul a susținut că hotărârea instanței de apel cuprinde motive contradictorii, străine de natura cauzei; totodată, a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material privind: excepția prescripției dreptului material la acțiune și sancțiunea nulității absolute reținută prin încheierea din 11 octombrie 2022 și sentința civilă nr. 3019 din 7 decembrie 2022, pronunțate de Tribunalul București; a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material cuprinse în Codul Consumului, privind drepturile și obligațiile operatorilor economici pârâți (producător și prestator de servicii), corelativ cu drepturile și obligațiile reclamantului - în calitate de consumator de bună-credință, atunci când, rejudecând cauza pe fond, a respins acțiunea reclamantului ca nefondată, reținând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii civile în sarcina acestora.

Intimata-pârâtă C S.R.L. a transmis întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepția tardivității recursului, respectiv excepția nulității recursului, în raport de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.; în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat; totodată, a solicitat obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

Recurentul-reclamant a transmis răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepțiilor și apărărilor de fond invocate.

La termenul din 25 februarie 2025, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului față de prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., respectiv cu referire la faptul că cererea dedusă judecății s-ar circumscrie noțiunii de cerere pronunțată în materia protecției consumatorului, și a rămas în pronunțare asupra acesteia.

Analizând memoriul de recurs și având în vedere dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție va examina cu prioritate, potrivit art. 494 C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 alin. (1) din același cod, excepția inadmisibilității recursului, invocată de instanță din oficiu:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și acesta presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în Codul de procedură civilă la art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din același cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speță, reclamantul a învestit instanța de judecată cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtelor la înlocuirea motorului și a cutiei de viteze a unui autoturism, operațiuni pe care le-a evaluat la suma de 20.000 euro, echivalent în lei la data judecății, iar în caz de refuz nejustificat sau de imposibilitate a îndeplinirii obligației de mai sus, pârâtele să fie obligate să înlocuiască autoturismul cu unul nou și similar; de asemenea, a solicitat daune materiale și morale.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 8-9, art. 14, art. 26 alin. (1) lit. a), art. 27 lit. b)-d), art. 36 alin. (1), art. 37, art. 45, art. 47 – 48, art. 60 din C. consumului, indicându-se și dispoziții ale Codului civil.

Se impune a se arăta că, astfel cum a susținut chiar reclamantul, cererea de chemare în judecată este o acțiune în protecția drepturilor consumatorilor, fiind incidente regulile în această materie, atât cu privire la competență, cât și în ceea ce privește scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.

Având în vedere aceste considerente, instanța supremă reține că recursul are ca obiect decizia civilă nr. 410/2024 din 07.03.2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VI-a Civilă într-un litigiu în materia protecției consumatorilor.

Întrucât procesul a început la data de 14.01.2020, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data inițierii procesului, „dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019”.

Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecății, respectiv 14.01.2020, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele pronunțate în materia protecției consumatorilor.

Având în vedere că, în cauză, recursul are ca obiect decizia civilă nr. 410/2024 din 07.03.2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VI-a Civilă într-o cerere în materia protecției consumatorilor, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., raportat la alineatul (2) al aceluiași articol, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, chiar dacă aceasta prevedea o atare mențiune.

Conform principiului legalității căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.”.

Prin urmare, menționarea, în dispozitivul deciziei recurate, a dreptului părții de a formula recurs în termen de 30 de zile de la comunicare nu poate avea ca efect recunoașterea căii de atac a recursului în alte cazuri decât cele prevăzute de lege, instanța având obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ prevăzute de lege.

Pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A împotriva deciziei civile nr. 410/2024 din 07.03.2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VI-a Civilă.

În aplicarea dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. și constatând îndeplinite criteriile privitoare la realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecată în raport cu circumstanțele cauzei, precum și cu activitatea desfășurată de reprezentantul convențional al intimatei-pârâte C S.R.L., Înalta Curte va obliga recurentul-reclamant A la plata sumei de 37.522,02 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă C S.R.L., potrivit înscrisurilor doveditoare aflate la filele 90-91 din dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A împotriva deciziei civile nr. 410/2024 din 07.03.2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VI-a Civilă.

Obligă recurentul-reclamant A la plata sumei de 37.522,02 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă C S.R.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2025.