ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 912/2022

Ședința publică din data de 13 aprilie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 04 iulie 2017 sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. și cu citarea intervenientului forțat C., a solicitat obligarea societății de asigurare la plata daunelor morale pentru prejudiciul încercat prin vătămarea gravă a reclamantului în cuantum de 250.000 RON, a daunelor materiale în cuantum de 14.906 RON, reprezentând contravaloare reparație motor și 400, contravaloare tratament medical.

Prin sentința civilă nr. 13026 din 06 decembrie 2017, Judecătoria Sectorului 2 București a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 1990 din 2 iulie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018, a fost admisă în parte acțiunea, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 14.828,71 RON, cu titlu de daune materiale și suma de 120.000 RON, cu titlu de daune morale.

Prin decizia civilă nr. 674 din 25 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, au fost respinse apelurile declarate de apelantul- reclamant A. și de apelanta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1990 din 2 iulie 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul-intervenient C., ca nefondate.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, motivele fiind, în esență, următoarele:

O primă critică vizează nelegalitatea hotărârii recurate în raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca urmare a neaplicării de către instanța de apel a dispozițiilor art. 49 pct. 2 lit. d) din Ordinul C.S.A. nr. 14/2011.

În acest sens, recurentul-reclamant arată că, în ceea ce privește evaluarea daunelor morale, instanța de apel, deși a inserat dispoziția legală mai sus menționată, în motivare, aceasta a argumentat că nu poate să aibă în vedere jurisprudența, deoarece este una neunitară, ignorând în acest fel dispozițiile legale.

Recurentul-reclamant apreciază că hotărârea pronunțată de instanța de apel este nelegală și prin raportare la dispozițiile art. 478 alin. (3), respectiv art. 748 alin. (5) C. proc. civ. - motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În acest sens, recurentul-reclamant precizează că prin motivele de apel nu a venit cu pretenții noi în fața instanței de apel, ci a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare, în acord cu dispozițiile art. 478. alin. (5) din C. proc. civ., coroborate cu art. 1 alin. (3) din Ordonanța nr. 13/2011.

Recurentul-reclamant arată că dobânda legală și actualizarea sunt menite a asigura repararea integrală a prejudiciului încercat de creditor, conform art. 1.531 alin. (1) și alin. (2) teza I C. civ.

Dobânda solicitată, astfel cum precizează recurentul-reclamant, reprezintă un accesoriu al creanței principale și nu este o cerere nouă făcută în apel, făcând trimitere la dispozițiile art. 1.381 alin. (3), art. 1.352 alin. (2) lit. e), art. 1.385 alin. (3) și art. 1.535 din C. civ.

În raport de argumentele și temeiurile juridice invocate, recurentul-reclamant solicită plata dobânzii legale penalizatoare și actualizarea despăgubirilor cu rata de inflație a B.N.R., începând cu data producerii accidentului (02.10.2016) și până la dala plății efective a despăgubirilor civile.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Intimata a depus la dosar note scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost întocmit și comunicat părților, cu mențiunea să depună puncte de vedere.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând, cu prioritate, chestiunea prealabilă a timbrajului recursului declarat de recurentul-reclamant A., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Prin adresa comunicată recurentului-reclamant la data de 04.12.2020, i s-a pus în vedere obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.752,5 RON, această obligație reieșind și din raportul comunicat la data de 16.12.2021 .

Recurentul-reclamant nu s-a conformat acestei obligații.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice și se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Art. 32 din același act normativ prevede că "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege."

Conform art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancțiunea nulității.

În speță, Înalta Curte de Casație și Justiție constată, așadar, că recursul nu a fost timbrat anticipat și că recurentul-reclamant nu s-a conformat obligației ce îi revenea, deși i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru.

În cauză nu operează scutirea legală - personală sau în considerarea obiectului - de la obligația timbrării.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților, instanța este obligată să examineze cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză, aceste cerințe nu sunt îndeplinite, așa încât Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să facă aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 674 din 25 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca netimbrat.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 aprilie 2022.