ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2510/2022

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2022

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 22.11.2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige în solidar pârâtele la înlocuirea autoturismului x, cu unul de același fel, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea adițională depusă la 02.05.2019, reclamanta a solicitat și obligarea în solidar a pârâtelor la restituirea sumei de 32.585,77 RON, cu titlu de cheltuieli suportate cu înlocuirea motorului autoturismului sus-menționat.

Prin sentința civilă nr. 1646/28.09.2020, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins atât excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor S.C. D. S.R.L. și S.C. C. S.R.L., cât și acțiunea și a obligat reclamanta să îi achite pârâtei S.C. B. S.R.L. suma de 6.726 de RON și pârâtei S.C. D. S.R.L. suma de 2.775 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat apel principal, iar pârâta S.C. D. S.R.L. a formulat apel incident.

Prin decizia nr. 1156/17.06.2021, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca nefondat apelul principal, a admis apelul incident și a schimbat în parte hotărârea primei instanțe, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C. D. S.R.L. și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a menținut în rest dispozițiile sentinței apelate, a obligat apelanta-reclamantă la plata către apelanta-pârâtă S.C. D. S.R.L. a sumei de 6.353,75 RON și către intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a sumei de 8.703,95 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată curții de apel.

În motivare, după prezentarea situației de fapt, a arătat că instanța de prim control judiciar, în mod greșit, a reținut incidența prevederilor art. 1.534 C. civ., în condițiile în care, în cauză, era aplicabilă norma specială de la art. 1.710 C. civ., și nu cea generală din materia răspunderii civile contractuale.

A mai arătat că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 1.710 C. civ., deoarece, în lipsa unei cereri din partea vânzătorului, aceasta nu putea aprecia caracterul excesiv sau proporțional al remediului solicitat, analiza instanței de prim control judiciar fiind limitată la caracterul întemeiat sau neîntemeiat al acțiunii.

Sub acest aspect, a afirmat că obligația de a indica un alt remediu pentru înlăturarea viciilor aparținea intimaților și că aceștia nu au formulat o cerere în sensul celei prevăzute de art. 1.710 alin. (2) C. civ., negocierile extrajudiciare purtate între părți neputând echivala cu o astfel de cerere.

Recurenta a mai susținut că instanța de apel a interpretat eronat și prevederile art. 1.707 C. civ., respectiv circumstanțele în care vânzătorul garantează contra viciilor ascunse care fac bunul impropriu întrebuințării sau care îi micșorează atât de mult valoarea sau întrebuințarea încât, dacă le-ar fi știut, cumpărătorul nu ar mai fi achiziționat bunul sau ar fi plătit un preț mai mic.

În argumentare, recurenta a arătat că, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, autoturismul a fost preluat pe platformă de 5 ori pentru aceeași defecțiune la cutia de viteze și de fiecare dată i-a fost predat ca "reparat", fără a i se recomanda imobilizarea lui. Prin urmare, instanța de apel, în mod eronat, a apreciat că autoarea căii de atac ar fi în culpă pentru defectarea motorului.

Totodată, a susținut că în condițiile existenței mai multor vicii, nu doar la cutia de viteze, înlocuirea acesteia nu ar fi condus oricum la remedierea tuturor, aspect reținut și prin raportul de expertiză, așa încât, în mod greșit, instanța de prim control judiciar a înlăturat de la aplicare prevederile art. 1.707 C. civ. pentru motivul că defectarea motorului ar fi rezultatul culpei recurentei.

Potrivit autoarei căii de atac, textul de lege era pe deplin aplicabil în cauză, având în vedere că bunul achiziționat a fost afectat de un viciu ascuns, care îl face impropriu întrebuințării, iar scopul achiziționării lui nu a fost atins.

În altă ordine de idei, recurenta a afirmat că dispoziția de admitere a apelului incident promovat de pârâta S.C. D. S.R.L. încalcă prevederile art. 2 din Legea nr. 240/2004, întrucât, comercializând, în calitate de dealer, autoturisme marca x, răspundea în calitate de producător, relevantă în speță fiind posibilitatea respectivei societăți de a obține bunul și de a-l transmite unor terțe persoane.

În continuare, autoarea căii de atac a subliniat că legea nu distinge motivul pentru care cineva ar dori să-și asocieze numele cu un anumit producător și că pentru cumpărător acest aspect este mai puțin important, din moment ce nu poate verifica raporturile juridice dintre un comerciant care își promovează asocierea cu un anumit producător și acesta din urmă. Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu trebuie să distingă.

În drept, criticile recurentei au fost circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 15.11.2021, intimata S.C. C. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. în subsidiar, a solicitat respingerea căii de atac promovate ca nefondată.

La 02.12.2021, intimata S.C. D. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive; în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 10.05.2022, intimata S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta a răspuns la întâmpinări.

În acord cu dispozițiile art. 493 C. proc. civ., în cauză s-a întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, care a fost comunicat părților; recurenta și intimata S.C. C. S.R.L. au formulat puncte de vedere la raport.

Prin încheierea completului de filtru din 12.10.2022, a fost respinsă excepția nulității, iar recursul a fost admis în principiu, fiind stabilit termen pentru dezbateri în ședință publică.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil, se cuvine notat că, deși, în recurs, aspectele privind lipsa calității pasive a S.C. D. S.R.L. au fost sesizate de către intimată pe cale de excepție, față de precizările acestei părți de la termenul de astăzi și de faptul că ele au făcut obiectul examenului în apel, iar dezlegările instanței de prim control judiciar au fost contestate pe calea recursului de față, ele vor fi analizate în cadrul examenului de legalitate al deciziei recurate.

Doar pentru a facilita înțelegerea raționamentului ce urmează a fi expus în continuare, Înalta Curte va relua pe scurt situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanțele devolutive, reținând că aceasta a fost generată de încheierea, între reclamanta S.C. A. S.R.L. și pârâta S.C. B. S.R.L., a contractului de vânzare nr. x/19.03.2015, prin care cea dintâi a achiziționat de la această pârâtă un autovehicul x, care a fost livrat în iulie 2015 de către S.C. C. S.R.L., în calitate de importator.

În anul 2016, ca urmare a defectării cutiei de viteze, autoturismul a fost preluat de către operatorul E. și predat către service-ul F., defecțiunile sesizate fiind remediate.

În acest context, reclamanta a solicitat pârâtei S.C. B. S.R.L., la 13.09.2017, înlocuirea bunului vândut cu un bun de același fel, lipsit de vicii, solicitare cu care aceasta nu a fost de acord, întrucât pretinsele defecțiuni nu au fost înregistrate în sistemul propriu de evidență service, iar din documentele primite de la F., s-a constatat doar o eroare de soft la cutia de viteze, care a fost remediată printr-o operațiune de resetare.

Ulterior, service-ul autorizat F. a recomandat reclamantei înlocuirea cutiei de viteze, care, conform adresei din 17.11.2017, urma să se realizeze în baza garanției, fără costuri din partea reclamantei, cu aducerea autovehiculului în stadiu funcțional, conform standardelor producătorului. Propunerea a fost refuzată de reclamantă.

La 28.11.2017 titulara acțiunii formulat o nouă solicitare de înlocuire a autoturismului, care a fost respinsă de pârâta S.C. B. S.R.L., întrucât reprezentantul importatorului în România, S.C. C. S.R.L., nu a fost de acord cu această cerere.

Începând cu 16.10.2018, și motorul autoturismului a început să prezinte defecțiuni, pentru remedierea cărora reclamantei i s-a propus înlocuirea ansamblului, fiindu-i oferit un discount pentru piesele necesare reparației de 80% și a unui discount la manoperă, ofertă pe care titulara acțiunii a acceptat-o.

Apreciind că atât viciile semnalate la cutia de viteze, cât și cele apărute la motor se datorează unor defecte de fabricație pentru care cele trei pârâte sunt răspunzătoare în temeiul obligației de garanție, reclamanta s-a adresat instanței, solicitând, pentru viciul constatat la cutia de viteze, obligarea lor în solidar la înlocuirea autoturismului cu altul de același fel, în temeiul art. 1.707, art. 1.710 alin. (1) lit. b) și art. 1.716 C. civ., iar pentru defecțiunile motorului, obligarea în solidar a pârâtelor la plata cheltuielilor generate de remediere, potrivit art. 1.707, art. 1.710 alin. (1) lit. b), art. 1.714 și art. 1.716 C. civ.

În apărare, pârâtele S.C. C. S.RL. și S.C. D. S.R.L. au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive.

În fața primei instanțe s-a administrat proba cu expertiză tehnică, în cadrul căreia expertul judiciar a constatat că motivul defecțiunii cutiei de viteze l-a reprezentat un viciu de fabricație, care poate fi înlăturat prin schimbarea ei, remediu pe care reclamanta l-a refuzat. Referitor la cauza defecțiunii motorului, expertul judiciar a reținut că producerea șocurilor în funcționarea motorului s-a localizat prin ruperea arborelui cotit, determinată de șocurile produse de cutia de viteze, nefiind un viciu de fabricație, ci un efect al nefuncționării cutiei de viteze în mod corespunzător. Totodată, în cuprinsul răspunsului la obiecțiuni, expertul a arătat că prin înlocuirea cutiei de viteze se putea elimina definitiv viciul de fabricație.

Prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor S.C. C. S.RL. și S.C. D. S.R.L., precum și acțiunea reclamantei.

Această soluție a fost păstrată numai în parte de către instanța de prim control, care, valorificând concluziile raportului de expertiză, chestiune care în această etapă procesuală nu mai poate fi reevaluată, a reținut că defecțiunea motorului nu s-a datorat unui viciu ascuns, ci conduitei culpabile a reclamantei, care a continuat să utilizeze autoturismul, deși cunoștea că problemele de la cutia de viteze nu fuseseră remediate. În consecință, a apreciat că dispozițiile referitoare la răspunderea vânzătorului în temeiul garanției nu sunt aplicabile. De aceea, constatând că prejudiciul reclamat se datorează culpei reclamantei, a reținut incidența art. 1.534 C. civ. Cu privire la viciul înregistrat la cutia de viteze, instanța de prim control judiciar, raportându-se la constatările expertului judiciar, a stabilit că acesta, într-adevăr, este unul ascuns, datorat unui defect de fabricație, însă el poate fi înlăturat prin înlocuirea cutiei de viteze, soluție refuzată de reclamantă. În acest context, a apreciat că măsura înlocuirii bunului apare ca fiind una excesivă și disproporționată față de gravitatea viciului reclamat și de existența unei soluții de remediere a defecțiunii altfel decât prin înlocuirea bunului. În continuare, soluționând apelul incident declarat de S.C. D. S.R.L. împotriva dispoziției primei instanțe de respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, instanța de apel, făcând trimitere la elementele probatorii ale cauzei, a reținut că bunul ce face obiectul litigiului a fost vândut pârâtei S.C. B. S.R.L. de către S.C. C. S.R.L., în calitatea sa de dealer, și că S.C. D. S.R.L. nu a acționat în relația cu reclamanta în calitate de importator și nici nu a efectuat reparații asupra bunului, context în care a apreciat în persoana sa nu poate fi reținută niciuna dintre calitățile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 240/2004. Prin urmare, a considerat că S.C. D. S.R.L. nu are calitate procesuală pasivă în cauză, motiv pentru care a admis apelul incident și, în consecință, a schimbat sentința primei instanțe, în sensul că a respins acțiunea îndreptată împotriva pârâtei S.C. D. S.R.L. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Această dezlegare este corectă și respectă dispozițiile legale criticate în recurs.

În acord cu recurenta, normele în materia vânzării sunt norme speciale care se aplică se aplică în mod obligatoriu ipotezelor ce intră sub incidența lor, însă, pentru aspectele pe care nu le reglementează, acestea se completează cu normele generale, afară de cazurile expres prevăzute de lege.

Din această perspectivă, este nefondată prima critică a recurentei, care a afirmat că norma generală, cuprinsă în art. 1.534 C. civ., ar fi exclusă de la aplicare de normele speciale, cât timp nu există, în materia vânzării, norme care să reglementeze diferit culpa concurentă sau exclusivă a creditorului.

Demersul judiciar vizează angajarea răspunderii civile a pârâtelor, pe de o parte, pentru defecțiunea cutiei de viteze a autoturismului, iar, pe de altă parte, pentru defecțiunea motorului.

Instanța de prim control judiciar, astfel cum s-a arătat în cele ce precedă, a constatat că viciul existent la cutia de viteze este unul de fabricație, sens în care reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 1.707 și 1.710 C. civ. Pentru defecțiunea înregistrată la motor, a stabilit că aceasta nu s-a datorat unui viciu ascuns, ci a fost consecința utilizării autoturismului în condițiile existenței defecțiunii la cutia de viteze, context în care a apreciat că prevederile legale privind obligația vânzătorului de garanție nu sunt incidente. Totodată, stabilind că prejudiciul aferent serviciilor de înlocuire a motorului s-a datorat reclamantei, instanța de prim control judiciar a reținut incidența dispozițiilor art. 1.534 alin. (2) C. civ.

Așadar, de vreme ce prin al doilea petit al cererii de chemare în judecată, reclamanta urmărește recuperarea prejudiciului pe care l-a înregistrat ca urmare a defecțiunii constatate la motor, iar premisa răspunderii intimatelor în temeiul art. 1.710 C. civ. (existența unui viciu ascuns) nu era îndeplinită, prevederile speciale referitoare la răspunderea vânzătorului în temeiul obligației de garanție nu erau aplicabile, așa încât, în lipsa unor norme legale speciale care să vizeze răspunderea civilă contractuală a intimatelor pentru acoperirea prejudiciului reclamat în temeiul contractului de vânzare, în cauză deveneau incidente normele generale în materia răspunderii contractuale.

Prin urmare, constatând că la producerea prejudiciului pretins a contribuit recurenta, chestiune factuală care excedează limitele controlului de legalitate în recurs, instanța de apel în mod corect a reținut că, în conformitate cu art. 1.534 alin. (2) C. civ., răspunderea pârâtelor nu poate fi angajată.

Mai mult, incidența textului de lege a fost sesizată instanțelor de intimata S.C. C. S.R.L. pe calea întâmpinării, sens în care, în temeiul art. 9 și art. 22 C. proc. civ., evaluarea ei în speță era obligatorie.

Asupra criticilor privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1.710 C. civ., Înalta Curte reține că alin. (1) al acestui text de lege stabilește mai multe modalități alternative de reparare a prejudiciului încercat de cumpărător ca urmare a viciilor ascunse ale bunului vândut, respectiv înlăturarea viciilor de către vânzător sau pe cheltuiala acestuia, înlocuirea bunului vândut cu un bun de același fel, însă lipsit de vicii, reducerea corespunzătoare a prețului, rezoluțiunea vânzării.

Enumerarea de la alin. (1) nu instituie o ordine de preferință, ci recunoaște un drept de opțiune în favoarea cumpărătorului, care, contrar recurentei, nu este unul absolut și nesupus cenzurii instanței, întrucât, în lumina principiilor bunei-credințe și proporționalității, dar și a scopului pentru care norma a fost edictată, dreptul conferit de legiuitor cumpărătorului nu poate fi exercitat discreționar, ci proporțional cu gravitatea viciilor și efectele lor asupra întrebuințării bunului, cumpărătorul trebuind să aleagă dintre măsurile ce îi stau la dispoziție pe cea care corespunde situației sale; în caz contrar, s-ar ajunge în situația unui abuz de drept din partea creditorului obligației de garanție.

Opțiunea manifestată pentru unul dintre remediile oferite de textul de lege nu asigură, așadar, acordarea celui ales de către cumpărător, ci, în virtutea rolului activ al judecătorului, acestuia îi revine sarcina de a decela, în raport cu circumstanțele și probatoriul cauzei, proporționalitatea lui, în special atunci când din atitudinea vânzătorului se observă că acesta nu neagă existența viciilor, dar apreciază ca fiind excesivă soluția rezoluțiunii ori a reducerii prețului, în măsura în care, de exemplu, bunul vândut poate fi înlocuit cu unul fără vicii ori atunci când vânzătorul este de acord să-l repare sau să suporte cheltuielile înlăturării viciilor.

Transpunând aceste considerații preliminare în cauză, Înalta Curte constată că, din moment ce înlocuirea cutiei de viteze ar fi înlăturat viciul ascuns, aspect necontestat de părți în niciuna din etapele procesuale, iar intimata S.C. C. S.R.L. și-a manifestat intenția de a remedia defecțiunea pe această cale, instanța de apel în mod corect a constatat că remediul solicitat de recurentă, înlocuirea autoturismului, este disproporționat și excesiv în raport cu gravitatea viciului și posibilitatea de remediere a defecțiunii prin schimbarea subansamblului la care s-a înregistrat.

Mai mult, această interpretare a textului de lege a fost susținută și supusă analizei primei instanțe chiar de recurentă, în cuprinsul cererii sale de chemare în judecată, raționamentul expus în justificarea aplicării măsurii de la art. 1.710 alin. (1) lit. b) C. civ. fiind construit pe argumente ce privesc gravitatea viciului existent la cutia de viteze, efectele lui asupra întrebuințării bunului, precum și proporționalitatea remediului în raport cu celelalte.

De altfel, analiza actelor dosarului relevă că prin întâmpinarea formulată, S.C. C. S.R.L. a adus în discuție caracterul disproporționat al măsurii prevăzute la art. 1.710 alin. (1) lit. b) C. civ., precum și posibilitatea înlăturării viciului prin înlocuirea cutiei de viteze, modalitate circumscrisă ipotezei lit. a) a aceluiași articol.

Împrejurarea că soluția propusă de intimată a fost refuzată de recurentă nu este de natură să imprime deciziei recurate un viciu de nelegalitate din perspectiva nedispunerii unui alt remediu de către instanță, în măsura în care această modalitate asigura repararea defecțiunii reclamate, iar în temeiul art. 9 C. proc. civ., instanța de apel nu putea trece peste voința autoarei căii de atac, așa încât unica soluție legală ce se impunea era de respingere a cererii reclamantei de înlocuire a autoturismului.

Mai mult, prin solicitarea inițială, de reparare a bunului, recurenta și-a exercitat dreptul de opțiune prevăzut de art. 1.710 alin. (1) C. civ., sens în care aceasta putea pretinde aplicarea unui alt remediu numai în condițiile în care viciul ascuns nu ar fi fost înlăturat prin modalitatea indicată de intimate.

În contextul factual reținut în etapele devolutive ale procesului, nici nu se poate imputa vânzătorului faptul că nu a propus instanței, pe temeiul art. 1.710 alin. (2) C. civ., adoptarea unui alt remediu decât cele ales de cumpărător ori decât cel indicat prin întâmpinare, de vreme ce conduita sa procesuală, plasată pe premisa caracterului nefondat al pretențiilor reclamantei, a fost construită în scopul respingerii demersului judiciar inițial, în ansamblu.

Sub un ultim aspect, nici criticile privind încălcarea dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 240/2004 la soluționarea apelului incident îndreptat împotriva soluției de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei S.C. D. S.R.L. nu pot fi primite.

Potrivit art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală pasivă implică existența unei identități între debitorul obligației de garantare și pârât.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 240/2004, are calitate de "producător: 1. fabricantul produsului finit al unei materii prime sau părți componente ale produsului; 2. orice persoană care se prezintă ca producător, prin faptul că își înscrie pe produs numele, marca sau alt semn distinctiv; 3. orice altă persoană, care importă un produs în România în vederea vânzării, închirierii, cumpărării sau altei forme de înstrăinare în cadrul activității proprii de comercializare în cadrul societății, este considerată producător al acestuia și răspunde în aceeași măsură ca și producătorul; 4. orice altă persoană, care importă un produs din Uniunea Europeană în vederea vânzării, închirierii, cumpărării sau altei forme de înstrăinare în cadrul activității proprii de comercializare în cadrul societății, este considerată producător al acestuia și răspunde în aceeași măsură ca și producătorul; 5. dacă producătorul unui produs nu poate fi identificat, fiecare furnizor al produsului respectiv va fi tratat drept producător, dacă el nu comunică consumatorului prejudiciat, într-un interval de timp rezonabil, datele de identificare a producătorului sau a persoanei care i-a furnizat produsul; această dispoziție este valabilă și pentru un produs importat, în cazul în care produsul nu indică identitatea importatorului prevăzut la pct. 3 ori 4, chiar dacă este precizat numele producătorului".

Instanța de prim control judiciar a admis apelul incident, reținând că, față de probatoriul administrat, S.C. D. S.R.L. nu se încadrează în niciuna dintre categoriile reglementate de textul de lege sus-evocat pentru a se reține calitatea sa de producător, cât timp bunul în litigiu nu a fost achiziționat de la aceasta sau prin intermediul ei și că elementele factuale relevau calitatea de terț a acestei părți față de raportul juridic dedus judecății, aspect necontestat în recurs.

Soluția dată de instanța de apel are la bază elementele probatorii ale cauzei și este rezultatul valorificării lor în apel, care, în recurs, rămâne câștigat cauzei prin prisma art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În acest context, în lipsa calității sale de producător sau de importator al autoturismului, astfel cum acestea sunt definite de lege, concluzia ce se impune este că această intimată nu are calitate procesuală pasivă în proces, dispoziția instanței de apel sub acest aspect fiind una legală.

Față de toate considerentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că susținerile recurentei nu justifică măsura casării deciziei recurate, motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

Constatând culpa procesuală a recurentei în exercitarea căii de atac de față, în temeiul art. 453 C. proc. civ., o va obliga la plata către intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a sumei de 3.464 RON și către intimata-pârâtă S.C. D. S.R.L. a sumei de 3.650 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, conform dovezilor depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1156/17.06.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a sumei de 3.464 RON și către intimata-pârâtă S.C. D. S.R.L. a sumei de 3.650 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 noiembrie 2022.