ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 362/2024

Ședința publică din data de 15 februarie 2024

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 18 ianuarie 2022 sub nr. x/2022, reclamantele A. S.R.L. și B., în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., au solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 1.409.040 RON cu titlul de reparare prejudiciu și cheltuieli de judecată.

Tribunalul București, secția a VI-a civilă, prin sentința civilă nr. 3207 din 20 decembrie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022 a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantele A. S.R.L. și B., fiind obligate reclamantele la 9000 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantele A. S.R.L. și B. au formulat apel.

Prin decizia civilă nr. 981 din 16 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelantele-reclamante A. S.R.L. și B. împotriva sentinței civile nr. 3207 din 20 decembrie 2022 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2022, pe care le obligă, în solidar și între ele la aceleași cote de 10.000 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamantele B. și A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în vedere soluționării apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 3207/2022 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

În continuare, recurenții fac o amplă descriere a parcursului procesual al cauzei, menționând solicitările din cadrul acțiunii introductive de instanță, soluția și considerentele sentinței civile nr. 3207/2022 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Totodată, au arătat argumentele din cererea de apel pentru care au apreciat nelegală respingerea cererii formulate la prima instanță, motivele apelului formulat împotriva sentinței, precum și considerentele instanței de apel, care ar fi respins în mod nelegal apelul declarat în cauză.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenții susțin că decizia atacată este pronunțată de instanța de apel cu greșita aplicare a normelor de drept material, din perspectiva dispozițiilor art. 1243 C. civ., având în vedere că în interpretarea instanței de apel se deduce că modificarea unui act se poate face și în alte modalități decât prin respectarea "principiului simetriei formelor" or, la dosarul cauzei nu exista niciun act, semnat de ambele părți, conform art. 272 C. proc. civ., din care să rezulte că reclamantele au fost de acord ca pârâta să nu respecte autorizația de construire.

În acest context, au arătat că greșeala instanței de apel privind interpretarea eronată a normelor de drept material vizează un aspect esențial al raționamentului instanței, sens în care, în aplicarea dispozițiilor art. 497 C. proc. civ., au apreciat că se impune casarea și rejudecarea apelului, având în vedere că trebuia administrată și expertiza solicitată în fața ambelor instanțe anterioare, prin care să se demonstreze întinderea prejudiciului, context în care solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar.

Prin întâmpinarea depusă de intimata-pârâtă C. S.R.L. s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Recurentele au depus răspuns la întâmpinare, solicitând înlăturarea susținerilor ca fiind nefondate.

La termenul din 15 februarie 2024, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepția netimbrării recursului declarat de recurenta B., invocată din oficiu și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea de atac ca netimbrată, în considerarea următoarelor argumente:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ. "la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …".

Potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 " taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".

De asemenea, conform art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013 "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".

Totodată, din interpretarea art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 reiese că, dacă până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanță recurenta nu își îndeplinește obligația de plată a taxei judiciare de timbru, cererea de recurs va fi anulată integral.

Raportat la dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că recursul este netimbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 8.847 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, taxa urmând a fi achitată în solidar.

Prin cererea transmisă la 19 octombrie 2023, recurenta B. a solicitat acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, iar prin cererea transmisă la aceeași dată, recurenta A. S.R.L. a solicitat acordarea facilităților sub forma reducerii/eșalonării taxei judiciare de timbru la care au fost obligați pentru soluționarea recursului declarat în cauză.

Prin încheierea din 23 noiembrie 2023, Înalta Curte a respins cererile formulate de către recurenți.

Împotriva acestei încheieri, petenții au formulat cereri de reexaminare, dosarul fiind înaintat completului C1, cu termen de judecată stabilit la 6 februarie 2024.

La termenul din 6 februarie 2024, Înalta Curte a admis cererea petentului A. S.R.L. privind reexaminarea încheierii din 23 noiembrie 2023 și a dispus eșalonarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 8.847 RON, în trei rate egale lunare, a câte 2.949 RON fiecare, scadente în data de 25 a fiecărei luni, începând cu 25 martie 2024. Totodată a fost respinsă cererea formulată de petenta B. privind reexaminarea aceleiași încheieri.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul recurentei B. nu a fost timbrat anticipat pentru termenul din 15 februarie 2024, deși cererea de reexaminare a încheierii privind acordarea ajutorului public judiciar din 23 noiembrie 2023 a fost respinsă, așa încât, aceasta nu s-a conformat obligației de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 8.847 RON, astfel cum i s-a pus în vedere prin comunicarea aflată la dosar recurs.

În acest context, trebuie menționat regimul juridic al coparticipării procesuale, reglementat de art. 60 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia, "actele de procedură, apărările și concluziile unuia dintre reclamanți sau pârâți nu le pot profita celorlalți și nici nu îi pot prejudicia".

Așadar, în cazul coparticipării procesuale, raporturile dintre coparticipanți sunt guvernate de principiul independenței procesuale.

De la această regulă, art. 60 alin. (2) C. proc. civ. stabilește o excepție: în cazul în care prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziții a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanților ori pârâților, actele de procedură îndeplinite numai de unii dintre ei sau termenele încuviințate numai unora dintre ei pentru îndeplinirea actelor de procedură profită și celorlalți. Când actele de procedură ale unora sunt potrivnice celor făcute de ceilalți, se va ține seama de actele cele mai favorabile.

Excepția prevăzută de art. 60 alin. (2) C. proc. civ. este incidentă în cazul în care între coparticipanți există raporturi obligaționale de solidaritate sau de indivizibilitate, însă în cazul de față, se constată inaplicabilitatea acestor prevederi, deși, obligația de achitare a taxei judiciare de timbru era prevăzută a fi achitată în solidar de către cei doi recurenți.

Aceasta deoarece, cererea recurentului A. S.R.L. privind reexaminarea încheierii din 23 noiembrie 2023 a fost admisă, fiind dispusă eșalonarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 8.847 RON, în trei rate egale lunare, a câte 2.949 RON fiecare, scadente în data de 25 a fiecărei luni, începând cu 25 martie 2024, context în care se reține că soluția pronunțată în cadrul acestui dosar nu îi poate profita și recurentei B..

Astfel că, pentru termenul din 15 februarie 2024, stabilit pentru soluționarea recursului declarat de reclamanții B. și A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 981 din 16 iunie 2023 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, recurenta B. nu s-a conformat obligației de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 8.847 RON.

Având în vedere considerentele evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 32 și art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 va anula ca netimbrat recursul declarat de reclamanta B. împotriva deciziei civile nr. 981 din 16 iunie 2023 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

De asemenea, la termenul din 15 februarie 2024, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare și excepția nulității recursului declarat de recurentul A. S.R.L. și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

In conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Astfel, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerința nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Așadar, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

Din analiza memoriului de recurs, se constată că motivele invocate prin cererea de recurs - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - nu pot fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., conform cărora, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, întrucât criticile vizează aspecte de netemeinicie privind situația de fapt, recurenta indicând în mod generic și formal aceste dispoziții legale.

În acest context, se reține referitor la incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că prin motivele de recurs, după prezentarea istoricului judecării cauzei la fond și în apel, recurentele arată că decizia instanței de apel, prin care s-a reținut că a existat acordul părților pentru modificarea contractului, deși nu există un înscris în acest sens, a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1243 C. civ.,

În ceea ce privește acest motiv de recurs, Înalta Curte constată că toate susținerile recurentelor din cererea de recurs referitoare la acțiunea înaintată instanței de fond și motivele acesteia, sentința pronunțată în primă instanță și motivele acesteia, cererea de apel formulată de apelante împotriva sentinței și motivele acesteia, decizia instanței de apel și considerentele pentru care apelul acestora a fost respins ca nefondat, nu reprezintă motive de nelegalitate a deciziei instanței de apel, în sensul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și nici nu pot fi încadrate de instanța de recurs, din oficiu, în celelalte motive de nelegalitate reglementate expres și limitativ de art. 488 alin. (1) din același Cod.

Prin urmare, toate argumentele recurentelor reprezintă o relatare a situației de fapt și a greșitei interpretări a acestei situații de către instanțele anterioare, pe baza probatoriilor administrate în cauză, astfel că, din analiza recursului declarat, se constată că aceasta critică soluția atacată, doar în ce privește temeinicia acesteia.

Așadar, în absența unor critici ale reclamantelor pe fondul cauzei și în condițiile în care instanța de apel nu a identificat neregularități rezultând din încălcarea unor norme de ordine publică, în mod corect s-a reținut că soluția primei instanțe asupra fondului litigiului este legală și temeinică.

Dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc că în recurs nu pot fi invocate decât motive de nelegalitate a hotărârii atacate, astfel că criticile recurentelor referitoare la interpretarea greșită a normelor de drept material, din perspectiva dispozițiilor art. 1243 C. civ., fără o dezvoltare a acestora, astfel cum prevăd dispozițiile imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. nu pot face obiectul analizei în această fază procesuală, întrucât vizează temeinicia soluției pronunțate și nu nelegalitatea acesteia.

Așadar, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o rejudecare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel.

În alți termeni, față de considerentele precedente se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

In consecință, se constată că recurentele nu indică în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și ce dispoziții legale au fost încălcate de către instanța de apel în raport cu soluția pronunțată.

Referitor la cererea intimatei-pârâte C. S.R.L. privind obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Intimata-pârâtă C. S.R.L. a solicitat obligarea recurentelor la plata sumei de 10.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată dovedite prin înscrisurile existente la paginile 40, 41 din dosar.

Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, instanța supremă, constatând îndeplinite cerințele art. 452 și pe cele ale art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurentele, în solidar, la plata sumei de 10.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei-pârâte C. S.R.L., constând în onorariu avocațial.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de reclamantul A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 981 din 16 iunie 2023 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, urmând ca recurentele, să fie obligate, în solidar, la plata sumei de 10.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei-pârâte C. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta B. împotriva deciziei civile nr. 981 din 16 iunie 2023 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.R.L..

Admite excepția nulității recursului.

Anulează recursul declarat de reclamantul A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 981 din 16 iunie 2023 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.R.L..

Obligă recurenții, în solidar, la plata sumei de 10.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei-pârâte C. S.R.L..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2024.