ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1532/2022

Ședința publică din data de 16 iunie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 23 iulie 2019 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2019, reclamantele A. S.R.L. și B., în contradictoriu cu pârâții C. S.R.L. și D., au solicitat constatarea săvârșirii de către pârâți de acte de concurență neloială, respectiv de încălcare a dispozițiilor art. 1 și art. 2 prevăzute de Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale; obligarea pârâtei persoană juridică la ștergerea de pe site-ul său a referirilor făcute cu privire la A. S.R.L., precum și a sugestiilor cum că pârâta societatea ar fi continuatoarea societății reclamante, respectiv ștergerea postării de pe site-ul societății pârâte a următoarei prezentări:

"Mă numesc D. și sunt fondatorul acestui mic laborator de cofetărie raw vegan. Povestea mea a început în anul 2012, când m-am angajat la o firma de catering raw vegan. Începutul a fost o provocare și așa am ajuns în 2014 să deschid prima firmă de catering în colaborare cu fosta șefă. Firma se numește S.C. A. S.R.L. și este cunoscută sub denumirea E.. La începutul anului 2017, din motive personale, am fost nevoit să mă retrag și să renunț la tot ce am creat și muncit în toți acești ani și așa a apărut acest mic laborator C.. Am plecat pe noul drum cu cofetarul șef, pe care l-am avut și la fosta firmă și pentru toți clienți care au mâncat torturi și prăjituri în perioada 2014-2017 ele au fost făcute de către F., cel mai vechi cofetar raw vegan din România. Am început frumos în 2014, ne-am schimbat puțin în 2017, dar continuăm să creăm în continuare cele mai bune torturi și prăjituri "C."!", sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 100 RON/zi de întârziere; dispunerea de către instanță a publicării hotărârii judecătorești în presă, pe cheltuiala pârâtei (art. 7 alin. (5) din Legea nr. 11/1991); obligarea pârâților, în solidar, la plata de daune morale către reclamanta B. în cuantum de 80.000 RON; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 11/1991, art. 1381-1383, art. 1357-1359 din C. civ., art. 194 și urm. din C. proc. civ.

Tribunalul București, secția a VI-a civilă, prin sentința civilă nr. 2696 din 22 decembrie 2020, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A. S.R.L. și B., în contradictoriu cu pârâții C. S.R.L. și D.; pârâta persoană juridică a fost obligată la ștergerea de pe site-ul său din cadrul rubricii "Despre noi" a referirilor la adresa reclamantei și a sugestiilor vizând calitatea pârâtei de continuatoare a reclamantei; a respins în rest cererea ca neîntemeiată; a dispus publicarea hotărârii într-un ziar de largă circulație, pe cheltuiala pârâtei; pârâta C. S.R.L. a fost obligată la plata sumei de 5.781,54 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamanta A. S.R.L.; reclamanta B. a fost obligată la plata sumei de 2.975 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către pârâta C. S.R.L.

Împotriva acestei sentințe, au formulat apel toate părțile.

Prin decizia civilă nr. 2253 din 17 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a admis apelul formulat de apelantele-reclamante A. S.R.L. și B., în contradictoriu cu intimații-pârâți C. S.R.L. și D. împotriva sentinței civile nr. 2696 din 22 decembrie 2020 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă; s-a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că: pârâții au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale, către reclamanta B.; s-a menținut în rest sentința apelată; s-a respins apelul formulat de apelanții-pârâți C. S.R.L. și D., în contradictoriu cu intimatele-reclamante A. S.R.L. și B. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

La data de 28 aprilie 2022 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2019, recursul declarat de recurenții-pârâți D. și C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2253 din 17 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Recurenții-pârâți au solicitat casarea în parte a deciziei civile nr. 2253 din 17 decembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, cu consecința respingerii apelului promovat de apelantele-reclamante, admiterii apelului formulat de pârâți și schimbării în parte a sentinței civile nr. 2696 din 22 decembrie 2020 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, în sensul respingerii acțiunii introductive.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin cererea înregistrată la 19 mai 2022 recurenții-pârâți D. și C. S.R.L. au solicitat, în temeiul art. 406 din C. proc. civ., să se ia act de renunțarea la judecata recursului. În acest sens, recurenții-pârâți au atașat, în original, declarația de renunțare la judecată, în cuprinsul căreia se menționează că aceștia înțeleg să renunțe la judecata recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 2253 din 17 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Cu titlu prealabil, instanța supremă constată că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 23 iulie 2019, nefiind supus procedurii filtrului.

Având în vedere manifestarea de voință a recurenților-pârâți D. și C. S.R.L., în sensul renunțării la calea de atac a recursului, Înalta Curte reține că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, în conținutul căruia intră și dreptul părților de a face acte procedurale de dispoziție, care sunt acte de voință ale acestora cu privire la drepturile subiective deduse judecății sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaște ori stabili aceste drepturi.

Principiul disponibilității, specific procesului civil, este consacrat de dispozițiile art. 9 și art. 22 alin. (6) din C. proc. civ. și constă în faptul că părțile pot determina nu numai existența procesului, respectiv declanșarea acestuia, ci și libertatea de a-i pune capăt.

Așadar, principiul disponibilității cuprinde și posibilitatea părților de a efectua acte de dispoziție, acestea fiind desistarea (renunțarea), achiesarea și tranzacția judiciară.

Dispozițiile art. 404 alin. (2) din C. proc. civ. stipulează că renunțarea la calea de atac se poate face și ulterior pronunțării, chiar și după declararea căii de atac, prin prezentarea părții înaintea președintelui instanței sau a persoanei desemnate de acesta ori, după caz, prin înscris autentic care se va depune la grefa instanței, atât timp cât dosarul nu a fost înaintat la instanța competentă, dispozițiile alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător.

Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 404 alin. (2) din C. proc. civ., rezultă că achiesarea la hotărârea atacată poate avea loc și ulterior exercitării căii de atac, după trimiterea dosarului la instanța superioară, în cursul judecării căii de atac titularul acesteia putând oricând să se desisteze de continuarea judecății în calea de atac, ordinară sau extraordinară, caz în care se va face aplicarea art. 463 din același cod, întrucât partea înțelege să-și retragă calea de atac.

Cererea recurenților-pârâți D. și C. S.R.L. de renunțare la judecată în calea de atac a recursului, astfel cum este formulată, reprezintă o achiesare la hotărârea atacată, în sensul avut în vedere de legiuitor prin art. 463 din C. proc. civ.

În cauza de față, manifestarea de voință a recurenților-pârâți privind renunțarea la judecata cererii de recurs, reprezintă un act de dispoziție al acestora, care nu este supus cenzurii instanței.

Totodată, se reține că declarația de renunțare a fost întocmită cu respectarea cerințelor impuse de dispozițiile art. 406 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., fiind formulată în scris, semnată de către recurentul-pârât D. și a fost aplicată ștampila societății recurente C. S.R.L.

Declarația de renunțare la judecata recursului se înscrie în limitele disponibilității procesului civil, a actelor de dispoziție permise părților pe parcursul judecării unei cauze și, având în vedere stadiul în care se află procesul, Înalta Curte, în temeiul art. 463 din C. proc. civ., va lua act de renunțarea recurenților-pârâți D. și C. S.R.L. la judecata recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 2253 din 17 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea recurenților-pârâți D. și C. S.R.L. la judecata recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 2253 din 17 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iunie 2022.