ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 552/2019

Deliberând, în condițiile art. 395 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București. secția a III-a civilă, la data de 26 octombrie 2016, reclamanta A. a formulat acțiune în contrafacere în contradictoriu cu pârâta Raw'z Vegan C. SRL, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea acesteia să înceteze, de îndată, pe teritoriul României, folosirea în cadrul activității sale a denumirii "B." cu privire la produse și servicii din clasele 29, 30, 31, 32 și 43 (conform clasificării de la Nisa), să își retragă, de îndată, de pe piața românească toate produsele din clasele 29, 30, 31, 32 (conform clasificării de la Nisa) care poartă denumirea "B.", precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 229 din 21 februarie 2017, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis cererea și a obligat pârâta să înceteze, de îndată, pe teritoriul României, folosirea în cadrul activității sale a denumirii "B." cu privire la produse și servicii din clasele 29, 30, 31, 32 și 43 și să își retragă, de îndată, de pe piața românească toate produsele din clasele 29, 30, 31, 32 care poartă denumirea "B.", precum și la plata către reclamanta cheltuielilor de judecată în suma de 3.900 RON.

Prin Decizia nr. 344A din data de 21 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâtă, aceasta fiind obligată la plata sumei de 3.570 RON cheltuieli de judecată către intimată.

Împotriva deciziei de apel a declarat recurs pârâta Raw’z Vegan C. SRL, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și formulând următoarele motive:

La data de 5 august 2016, sub nr. x, recurenta a constituit depozitul reglementat, iar în urma parcurgerii procedurii prevăzute de Legea nr. 84/1998 a fost eliberat Certificatul de înregistrare a mărcii nr. 146866 pentru marca "RAW’Z raw vegan C." cu elemente figurative, pentru clasa de produse și servicii 43 ("Servicii de alimentație publică, servicii oferite de cofetărie și gelaterie, servicii de catering, servicii oferite de cafenele, patiserii, restaurante"), cu o durată de protecție de 10 ani, până la data de 5 august 2026, cu posibilitatea reînnoirii valabilității acesteia.

Prin soluția menținută de instanța de apel, recurenta este lipsită de prerogativele conferite de propriul drept la marcă, iar aceasta ar fi golită de conținut fără a fi anulată, fiind lipsită de eficacitate nu doar față de reclamantă, ci și față de terți.

Dând curs acestei interpretări a legii, s-ar ajunge la situația absurdă în care intimata ar deține monopolul sintagmei "B.", care desemnează o categorie de alimente netratate termic și provenite din surse vegetale (non-animale), termen cunoscut consumatorului avizat, provenit din cuvântul "raw" (însemnând "crud" în limba engleză), iar toți ceilalți comercianți de astfel de alimente B. ar trebui să înceteze orice activitate legată de această categorie de produse sau să le dea o altă denumire decât cea de "B.", ori să le comercializeze fără a descrie ce reprezintă.

Mărcile în litigiu nu sunt identice, cum în mod eronat a reținut instanța de apel, ci există elemente de diferențiere, ce au fost analizate comparativ de către Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci la eliberarea certificatului de înregistrare a mărcii.

Astfel, în ceea ce privește clasele protejate, intimata deține marca înregistrată pentru clasele: 29 - fructe și legume conservate, congelate, uscate; uleiuri și grăsimi comestibile (vegetale); 30 - ceai, cacao și înlocuitori de cafea; preparate din cereale; cofetărie; miere; sare, muștar, oțet, sosuri (condimente); 31- fructe proaspete și legume; semințe, plante și flori naturale; 32 - băuturi și sucuri din fructe; 43 - restaurante, iar recurenta folosește marca numai pentru clasa 43 de produse și servicii (servicii de alimentație publică, servicii oferite de cofetărie și gelaterie, servicii de catering, servicii oferite de cafenele, patiserii, restaurante).

Culorile revendicate sunt diferite, întrucât intimata are culorile alb, negru, verde și roșu, pe când recurenta folosește pe ambalajele produselor de cofetărie comercializate culoarea magenta (siclam), fiind depuse la dosar materiale grafice promoționale din aceste ambalaje.

Totodată, în ceea ce privește sintagma "B.", intimata are în denumirea mărcii particula RAWZ (ce este scrisă legat și cu lit. A) reprezentată ca o săgeată colorată, cu vârful îndreptat în sus), iar recurenta are particula RAW'Z (scrisă cu apostrof și cu un font total diferit).

Există astfel suficiente elemente de diferențiere, menite să înlăture un eventual risc de confuzie în rândul consumatorilor, risc ce a fost reținut, în mod greșit, de către instanțele de judecată.

În realitate, recurenta folosește întotdeauna denumirea completă a mărcii pe toate produsele comercializate, respectiv «RAW’Z raw vegan cakes», împreună cu semnul grafic ce reprezintă un tort/prăjitura, astfel cum s-a făcut dovada cu facturile emise și cu ambalajele utilizate.

Astfel, așa cum s-a arătat, recurenta deține un punct de lucru în cadrul Centrului Comercial "F." și comercializează produse de tip "raw vegan" direct publicului consumator de astfel de produse de cofetărie, pe când marca intimatei este folosită de firma G. SRL numai pentru comenzi prin internet, fără a deține vreun magazin/punct de desfacere.

Această situație nu constituie un act de concurență directă și nu conduce la un risc de confuzie în rândul consumatorilor, atât timp cât recurenta nu a intervenit în vreun fel asupra denumirii platformei sau a site-ului prin intermediul căruia se efectuează comenzile de către cumpărătorii fideli ai societății G. SRL.

Prin urmare, nu este îndeplinită condiția ca utilizarea mărcii recurentei să aducă atingere sau să fie susceptibilă de a aduce atingere funcției esențiale a mărcii intimatei (de a garanta consumatorilor proveniența produselor sau a serviciilor), nefiind identitate în ceea ce privește modalitatea de distribuire a acestor bunuri sau de prestare a serviciilor.

În consecință, față de modalitățile diferite de distribuire a produselor, riscul de confuzie între cele două mărci din partea consumatorilor este inexistent.

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, prin care, pe lângă solicitarea de respingere a recursului ca nefondat, s-a invocat și nulitatea cererii de recurs, cu motivarea că aceasta nu este susceptibilă a fi încadrată în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.. în condițiile în care reproduce cererea de apel, fără a cuprinde critici concrete privind judecata realizată de instanța de apel.

Prin raportul întocmit în cauză s-a reținut că cererea de recurs cuprinde și critici care vizează decizia de apel, iar prin încheierea din ședința publică din 12 februarie 2019 recursul a fost admis în principiu.

Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea argumentelor ce succed:

Dispozițiile naționale au corespondent în Directiva 2008/95 a Parlamentului European și a Consiliului de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (Directiva 2008/95/CE), în care la art. 5 alin. (1) lit. b) se prevede că marca înregistrată conferă titularului său drepturi exclusive, titularul fiind îndreptățit să interzică oricărui terț să folosească, fără acordul său, în cadrul comerțului, un semn pentru care, din cauza identității sau a similitudinii sale cu marca și din cauza identității sau a similitudinii produselor sau serviciilor aflate sub incidența mărcii și a semnului, există în mintea publicului un risc de confuzie care conține riscul de asociere între semn și marcă - directivă care a înlocuit Directiva 89/104, în aceeași materie, indicată prin cererea de recurs.

Instanța de apel a făcut aplicarea acestor norme, constatând că formularea unei acțiuni în contrafacere și efectele acesteia nu sunt înlăturate de înregistrarea ca marcă a semnului incriminat, făcând aplicarea în acest sens a jurisprudenței relevante a Curții de Justiție a Uniunii Europene, sau de lipsa unei opoziții în procedura administrativă din fața Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci.

Astfel, conturând rolul instanței naționale, de a asigura interpretarea dreptului național într-o manieră conformă cu directiva, astfel cum aceasta a fost interpretată, de așa manieră încât întregul efect util al directivei să fie asigurat, și constatând că Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice nu este contrară Directivei nr. 2008/95, ci dimpotrivă, conține dispoziții corespondente acesteia, instanța de apel a făcut referire la cauza C-491/14 (în soluționarea căreia s-a făcut trimitere și la hotărârea pronunțată în cauza C-561/11), în care s-a statuat că art. 5 alin. (1) din Directiva 2008/95/CE trebuie interpretat în sensul că dreptul exclusiv al titularului unei mărci de a interzice oricărui terț utilizarea în comerț a semnelor identice sau similare cu marca sa îl include pe terțul titular al unei mărci ulterioare, fără a fi necesară declararea prealabilă a nulității acestei din urmă mărci.

În același context nu a fost primită nici obiecția conform căreia prin admiterea cererii în contrafacere împotriva titularului mărcii ulterioare acesta din urmă ar fi lipsit de prerogativele conferite de propriul drept la marcă, iar aceasta ar fi golită de conținut fără a fi anulată, considerându-se că marca ulterioară este lipsită de eficacitate (cel puțin) față de reclamantă, chiar fără a fi anulată, fie până la data anulării efective, fie până la data la care titularul mărcii anterioare își dă, eventual, consimțământul pentru folosirea în anumite condiții a mărcii ulterioare, dacă s-ar ajunge la o tranzacție asupra acestei chestiuni.

Totodată, în ce privește chestiunile de ordin procedural, s-a reținut că faptul că marca pârâtei a fost înregistrată fără verificarea cerințelor art. 6 de către Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci se datorează împrejurării că motivul în cauză este relativ și nu a fost formulată vreo opoziție de către intimată sau de către altă persoană interesată, iar omisiunea formulării opoziției nu are relevanță, oricum, în judecarea acțiunii în contrafacere.

Se observă că prin cererea de recurs nu s-au formulat motive de nelegalitate, cum impune art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., aceasta rezumându-se la reluarea apărărilor formulate prin cererea de apel, cu sublinierea distinctă în sensul că și instanța de apel a apreciat în mod greșit că în speță este un caz clasic de contrafacere, fără a se contura critici privind argumentele din decizie prin care s-a înlăturat critica de apel similară formulată relativ la sentința primei instanțe - decizia de apel fiind cea care este cenzurată pe calea recursului, conform art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Analiza protecției juridice a mărcii deținută de intimata reclamantă, inclusiv din perspectiva nivelului de care aceasta se poate bucura, astfel cum se reclamă prin cererea de recurs, nu pot face obiect de analiză al instanței, dat fiind cadrul procesual al cauzei.

Astfel, s-a constatat că reclamanta A. este titulara mărcii naționale combinate nr. x/29 octombrie 2015 "B.food.delivered", culorile revendicate fiind alb, negru (caracterele literelor), roșu (stilizarea grafică a literei A, amintind de o felie de pepene mușcată) și verde (frunzulița care separă cuvântul RAWZ, scris mare, de cuvintele scrise mic și suprapus "D.", aceasta fiind înregistrată pentru clasele 29 - fructe și legume conservate, congelate, uscate; uleiuri și grăsimi comestibile (vegetale), 30 - ceai, cacao și înlocuitori de cafea; preparate din cereale; cofetărie; miere; sare, muștar; oțet, sosuri (condimente), 31 - fructe proaspete și legume; semințe, plante și flori naturale, 32 - băuturi și sucuri din fructe, 43 - restaurante. Aceasta distribuie produse de tip raw-vegan printr-o terță societate, G. SRL, prin intermediul unui site de vânzări online, fără a avea (în prezent) puncte de desfacere "offline".

Pârâta este titulara mărcii naționale combinate nr. x/5 august 2016, RAW'Z" scris mare, apoi, dedesubt, o bară, iar sub această bară, cu litere mai mici apar cuvintele "raw vegan C.", sub aceste cuvinte apărând o serie de puncte gri - negre, aceasta fiind înregistrată pentru clasa 43 (servicii de alimentație publică, servicii oferite de cofetărie și gelaterie, servicii de catering, servicii oferite de cafenele, patiserii și restaurante). Semnul este folosit singur ori cu adaosul "laborator de cofetărie raw-vegan", pentru produse de cofetărie și patiserie "B." în cadrul unui magazin din mall-ul F. din București, sub semnul care face obiectul cererii de chemare în judecată - cu litere roz, " RAW'Z" scris mare, apoi, dedesubt, o bară roz, iar sub această bară, cu litere roz mai mici apar cuvintele "raw vegan C.". Constatând că semnul folosit/marca înregistrată de către pârâtă sunt, în esență, identice, instanța le-a analizat pe amândouă deodată.

Procedând la analiza semnelor în conflict, respectiv marca reclamantei și semnul folosit/marca ulterioară ale pârâtei, instanța de apel a constatat un grad foarte ridicat de similaritate, fundamentat pe impresia de ansamblu pe care acestea o produc asupra unui consumator cu atenție medie, care, de regulă, are o percepție globală, fără a reține detaliile și pe jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (C-251/95, Hotărârea din data de 11 noiembrie 1997, cauza SABEL, par. 23; C-3/03, Ordonanța din data de 28 aprilie 2004, cauza Matratzen Concord, parag. 29; C-334/05 P, Hotărârea din data de 12 iunie 2007, cauza Limonchelo, parag. 35).

Față de structura semnelor în conflict, s-au subliniat, cu prioritate, caracterul cvasiidentic al elementului dominant H., caracterul puternic distinctiv al acestuia în condițiile inexistenței în limba română, suprapunerea în totalitate a acesteia, precum și gradul impactului celorlalte elemente.

Din punct de vedere conceptual, s-a constatat că cele două semne sunt foarte similare în contextul în care cuvântul "RAW" înseamnă "crud" în limba engleză și este cunoscut ca atare consumatorului urban "raw-vegan", consacrat pentru cei care consumă alimente netratate termic și provenite doar din surse vegetale/non-animale, precum și că, printr-un evident joc de cuvinte, marca intimatei combină termenul "RAW" cu culoarea ROZ din limba română, rezultând cuvântul fantezist "RAW’Z", având și o componentă descriptivă, care trimite la "RAW". Totodată, sintagma ulterioară "raw vegan E." din marca reclamantei semnifică livrarea de mâncare raw-vegană, orice fel, în vreme ce sintagma ulterioară din cadrul semnului apelantei "raw vegan C." se referă la prăjituri B., condiții în care, conceptual, cele două semne trimit în mare spre aceleași categorii de produse.

Similaritatea fonetică a fost apreciată ca fiind foarte mare în ansamblu și accentuată de pronunția identică a primului cuvânt, caracterizat ca fiind cel distinctiv în cadrul ambelor semne, în vreme ce distincția elementelor de final nu înlătură similaritatea globală foarte mare.

Și din punct de vedere vizual s-a constat că semnele sunt similare, impresia de ansamblu fiind dată de scrierea mai mare a elementelor cvasiidentice H., urmate de scrierea mai mică, cu caractere minuscule (opuse așadar celor majuscule) "raw vegan", celelalte elemente diferite neavând o pondere suficient de pronunțată pentru a înlătura similaritatea de ansamblu a semnelor.

În ceea ce cerința legală privind produsele și serviciile sub care este folosit semnul, prin decizia de apel a fost confirmată concluzia primei instanțe, în sensul că pârâta folosește efectiv semnul pentru produse din clasele 29, 30, 31, 32 (generic, alimente de proveniență vegetală neprelucrate termic) și pentru serviciile din clasa 43, constatându-se o identitate cu clasele de produse și servicii pentru care este înregistrată marca intimatei, respectiv o identitate ori cvasiidentitate a produselor și serviciilor.

Critica de recurs prin care se susține folosirea mărcii numai pentru clasa 43 excede limitelor de judecată în fața instanței de recurs, întrucât reaprecierea situației de fapt reținută prin decizia de apel nu îi permisă acestei instanțe de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar faptul că acest lucru ar fi determinat de protecția conferită prin marca deținută de către pârâtă nu are relevanță în analiza acțiunii în contrafacere, prin intermediul acesteia fiind sancționată folosirea semnului, indiferent dacă acesta este înregistrat sau nu ca marcă - folosire confirmată de instanța de apel, cum s-a arătat anterior.

Înalta Curte constată că în motivarea deciziei se regăsește analiza criteriilor ce conturează cerințele legale referitoare la marcă/semn incriminat și produse/servicii, valorificate prin cererea de recurs, precum și că recurenta pârâtă s-a limitat în susținerea criticilor la sublinierea diferențelor dintre acestea, fără a critica legalitatea modului de analiză prin decizia recurată, în respectarea dispozițiilor art. 483 alin. (1) și art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Concluzia referitoare la cerința legală a riscului de confuzie, reținută a fi atât directă cât și indirectă de către instanța de apel, a fost contestată prin cererea de recurs sub dublu aspect.

Pe de o parte, aceasta a fost înlăturată drept consecință a diferențelor subliniate între cele două semne, condiții în care, date fiind considerentele anterior reținute și limitele criticii formulate, nu sunt elemente care să infirme concluzia instanței de apel în context.

Pe de altă parte, diferența dintre modalitățile de utilizare a semnelor a fost înlăturată argumentat prin decizia de apel, cererea de recurs reluând critica de apel și intrând astfel sub incidența acelorași dispoziții ale art. 483 alin. (1) și art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., anterior subliniate. Astfel, cu referire la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (Hotărârea din 15 martie 2007, C-171/06P, cauza Quantum, parag. 59 și Hotărârea din 21 iunie 2012, T-276/09, cauza Yakut, parag. 58), s-a reținut că analiza mărcilor se face în raport cu percepția mărcilor de către consumatori și cvasi-identitatea produselor și serviciilor, neavând relevanță intențiile comerciantului și nici politicile de marketing ori distribuție adoptate, secvențial, la un anumit moment în timp, politici care se pot schimba - nefiind exclus ca titularul mărcii, reclamanta, să înceapă distribuirea de produse alimentare "B." prin intermediul unui magazin de desfacere, iar pârâta să înceapă distribuția online.

Considerentele anterior reținute susțin caracterul nefondat al criticii de recurs prin care s-a invocat pronunțarea deciziei de apel cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente în cauză, naționale și comunitare.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, din perspectiva criticilor susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând să dispună în consecință, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

În conformitate cu dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurenta pârâtă va fi obligată la plata sumei de 2.380 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Raw’z Vegan C. SRL împotriva Deciziei nr. 344A din data de 21 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă SC Raw’z Vegan C. SRL la plata sumei de 2.380 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 martie 2019.

Procesat de GGC - CL