Decizia nr. 1934/2018 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul acțiunii. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă la data de 23.03.2015, reclamanta x S.A a chemat în judecată pe pârâta A. S.R.L., solicitând următoarele: - obligarea pârâtei la încetarea imediată a utilizării în activitatea comercială, inclusiv în mediul online, în orice formă sau mod a semnelor "x", "y", precum și orice semn care încalcă drepturile exclusive ale reclamantei asupra mărcilor x; - obligarea pârâtei la îndepărtarea imediată a oricăror semne conținând denumirea sau reprezentarea grafică a elementelor "x" și "y" de la sediul pârâtei, din cadrul stațiilor de alimentare cu combustibil, precum și din orice loc unde pârâta desfășoară activități comerciale; - obligarea pârâtei la retragerea imediată a tuturor ofertelor și materialelor de promovare, inclusiv în mediul online, care conțin denumirea sau reprezentarea grafică a elementelor "x" și "y"; - obligarea pârâtei la închiderea (dezactivarea) paginii de x (https://www.x.com/pages/x]; - obligarea pârâtei la înlăturarea imediată a semnelor "x" și "y" din conținutul site-urilor profesionale sau de socializare online ori domeniilor de internet utilizate de pârâtă; - obligarea pârâtei la distrugerea tuturor obiectelor/materialelor inscripționate sau care conțin semnele "x", "y" precum și orice altă formă similară care încalcă drepturile exclusive ale reclamantei asupra mărcilor x, aflate în posesia pârâtei sau în posesia/detenția unor terți sau, în caz de refuz al pârâtei, distrugerea de către reclamantă sau de către un terț desemnat de reclamantă, pe cheltuiala pârâtei, a obiectelor sus-menționate; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, inclusiv taxa de timbru și onorarii avocațiale, conform documentelor justificative ce vor fi depuse la dosar.

Hotărârea pronunțată în primă instanță de tribunal. Tribunalul București, secția a V a civilă, prin sentința civilă nr. 260/03.03.2016, a obligat pârâtele la încetarea folosirii neautorizate în activitatea comercială a oricăror semne identice sau similare cu mărcile comunitare combinate x nr. x și y aparținând reclamantei. A fost obligată pârâta S.C.A. S.R.L. la dezactivarea/modificarea paginii de x, prin înlăturarea referirilor la "x" Au fost respinse celelalte capete de cerere. Au fost obligate pârâtele, în solidar, la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 300 RON și a sumei de 9.081 euro în echivalent RON la data plății. 2. Hotărârea pronunțată în apel de curtea de apel. Prin decizia civilă nr. 550A din 14 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă B. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 260/03.03.2016, a Tribunalului București, secția a V-a civilă și s-a dispus obligarea apelantei-pârâte la plata sumei de 1.000 euro, echivalentul în RON la data plății, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel.

Cererea și motivele de recurs. Recursul declarat de pârâta B. S.R.L. a fost încadrat de recurentă în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În dezvoltarea memoriului de recurs, intervenienta susține, în esență, că instanța de apel a pronunțat decizia atacată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 451 și art. 453 alin. (2) C. proc. civ. Astfel, cuantumul de 9.081 euro, echivalentul a 40.864,5 RON, nu este doar unul însemnat, ci exagerat de mare, nejustificat, raportat la gradul de complexitate a cauzei și la activitatea concretă desfășurată de către avocat. Gradul de complexitate a cauzei nu justifică onorariul avocațial în cuantum atât de mare. Instanța de apel nu a făcut o analiză a circumstanțelor pricinii, care ar atrage concluzia unei complexități mai reduse a cauzei și, implicit, a activității avocatului, nesocotind în acest mod dispozițiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ. Durata procesului a fost una relativ scurtă, respectiv 4 termene de judecată, dintre care trei amânări pentru comunicare/studiu înscrisuri/întâmpinări. În concluzie, susține recurenta, onorariul este în mod evident disproporționat față de munca avocatului și complexitatea speței, iar decizia atacată este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. Se susține că decizia recurată este nelegală și pentru că a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ. Potrivit acestui text legal, se impune admiterea parțială a cheltuielilor de judecată, așadar, în măsura admiterii acțiunii. În condițiile în care acțiunea nu a fost admisă în totalitate ei, ci, în mare parte, respinsă ca neîntemeiată, contrar celor arătate de instanța de apel, obligarea pârâtelor la plata integrală a cheltuielilor de judecată este nelegală, instanța făcând o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor art. 453 C. proc. civ. Fiind admis față de recurentă doar un singur capăt de cerere din cele 6 formulate, este evident că soluția legală era de admitere a cheltuielilor de judecată doar raportat la acest capăt de cerere (1/6 din cuantumul total al cheltuielilor). Decizia atacată este nelegală și în privința obligării pârâtelor în solidar la plata cheltuielilor de judecată, prin interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 455 C. proc. civ. și ale art. 1382 C. civ. Solidaritatea obligațiilor nu se prezumă, aceasta trebuind stipulată în mod expres, deoarece divizibilitatea drepturilor și obligațiilor constituie regula comună în materia obligațiilor cu pluralitate de subiecte, excepția de la această regulă constituind-o obligațiile solidare și obligațiile indivizibile. Recurenta susține că raționamentul instanței de apel potrivit căruia "câtă vreme pârâtele au comis o faptă ilicită, solidaritatea proprie materiei delictuale (art. 1382 C. civ.) face ca obligarea lor în solidar la plata cheltuielilor de judecată să nu fie contrară art. 453 alin. (2) C. proc. civ.", este greșit. Atitudinile diferite ale celor două pârâte exclud săvârșirea unui demers comun ilicit și implicit solidaritatea răspunderii, astfel că în mod nelegal instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1382 C. civ. Prin urmare, regula solidarității nu este aplicabilă speței, răspunderea fiind divizibilă, la fel ca și obligația de plată a cheltuielilor de judecată.

Procedura derulată în recurs. S-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității recursului declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 550A din 14 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2013. Recursul formulat de pârâta B. S.R.L. a fost motivat conform prevederilor art. 487 alin. (1) C. proc. civ. Potrivit mențiunilor din raport, motivele de recurs formulate de recurentă au fost circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. Prin încheierea din 20 aprilie 2018 s-a admis în principiu recursul declarat, conform art. 493 C. proc. civ. și s-a acordat termen pentru soluționarea recursului la data de 18 mai 2018.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului Analizând recursul declarat prin prisma criticilor de nelegalitate invocate și având în vedere raportul asupra admisibilității în principiu, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente: Motivele de recurs ale recurentei vizează eronata aplicare de către instanță a dispozițiilor art. 451, 453 C. proc. civ. în ceea ce privește soluționarea criticilor privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță, respectiv fără a se fi procedat la reducerea onorariului de avocat atât sub aspectul raportării la gradul de complexitate a cauzei, cât și sub aspectul aprecierii pretențiilor admise în parte; de asemenea, recurenta a susținut și greșita aplicare a art. 455 și a art. 1382 C. civ. Motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. are încălcarea unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, recurenta raportând însă aceste critici la soluția dispusă de prima instanță; ca atare, ele vor fi analizate în măsura în care se încadrează în acest temei în ceea ce privește decizia recurată; celelalte critici prin care s-a susținut încălcarea sau greșita aplicare a dispozițiilor art. 1382 C. civ. vor fi evaluate în baza motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 451 C. proc. civ., instanța are posibilitatea să reducă onorariul de avocat, atunci când acesta este "vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei", în timp ce art. 451 alin. (2) C. proc. civ. prevede criteriile legale pentru a se putea aprecia asupra cuantumului cheltuielilor de judecată, stabilind că instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, având în vedere și circumstanțele cauzei. Prin urmare, aprecierea se face, pe de o parte, în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei, iar, pe de altă parte, cu activitatea desfășurată de avocat, în ambele cazuri ținându-se seama de circumstanțele cauzei. Instanța de apel a exercitat un control de legalitate și temeinicie asupra cheltuielilor de judecată acordate reclamantei de către tribunal, raportându-se la dispozițiile legale incidente pentru soluționarea acestei cereri accesorii, confirmându-se legalitatea și temeinicia dezlegării date de prima instanță și din acest punct de vedere. Însă, modalitatea de soluționare a criticilor privind cheltuielile de judecată acordate de către tribunal, atât cele care vizează reducerea cuantumului prin prisma aprecierii condițiilor susmenționate, cât și prin prisma evaluării acestora în raport de modul de admitere a pretențiilor reclamantei, nu pot fi analizate în recurs, întrucât aceste aspecte țin de netemeinicie și de apreciere a probelor administrate în cauză, neputând forma obiectul controlului de legalitate specific acestei etape procesuale. Cum nemulțumirile formulate prin prezentul recurs vizează chestiuni de apreciere a primei instanțe, ele sunt circumscrise sferei de soluționare a cauzei în fața instanței de apel, fără a putea face și obiect al controlului de legalitate în recurs. În ceea ce privește criticile prin care s-a susținut aplicarea eronată de către instanța de apel a dispozițiilor art. 453 C. proc. civ. și a art. 1382 C. civ., încadrate de instanță în ipotezele reglementate de art. 488 pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acestea nu pot fi primite pentru următoarele argumente: Obiectul acțiunii deduse judecății îl reprezintă acțiunea în contrafacere constând în obligarea pârâtelor la încetarea utilizării neautorizate în activitatea comercială a oricăror semne identice sau similare cu mărcile comunitare combinate aparținând reclamantei, în temeiul art. 9 alin. (2) lit. b) din Regulamentul CE nr. 207/2009 și art. 36 din Legea nr. 84/1998. Această acțiune constituie o aplicare particulară a răspunderii civile delictuale, fiindu-i aplicabile, prioritar, dispozițiile legii speciale și, acolo unde legea specială nu dispune, devin aplicabile, în completare, prevederile dreptului comun. Potrivit dispozițiilor art. 1382 C. civ.: "cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat." Așadar, C. civ. prevede că obligația este solidară între debitori atunci când toți sunt obligați la aceeași prestație, astfel încât fiecare poate fi ținut separat pentru întreaga obligație, iar executarea acesteia de către unul dintre codebitori îi liberează pe ceilalți față de creditor. Prevederile legale ce vizează solidaritatea pasivă au fost în mod just confirmate de instanța de apel în ceea ce privește interpretarea și aplicarea făcută de tribunal care a considerat că, întrucât s-a reținut săvârșirea unei fapte ilicite de către pârâte, solidaritatea proprie materiei răspunderii civile delictuale determină ca obligarea pârâtelor în solidar la plata cheltuielilor de judecată să nu fie contrară art. 453 C. proc. civ. Acest articol prevede că partea care este în culpă procesuală va fi obligată, la cererea părții care a câștigat procesul, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. De asemenea, atunci când cererea este admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Pe de altă parte, art. 455 Cod procedură dispune că dacă în cauză sunt mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți, ei vor putea fi obligați să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu poziția lor în proces ori cu natura raportului juridic existent între ei. Textul citat vizează modalitatea de reglare a cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată în situația coparticipării procesuale. În sensul textului de lege, pentru a se stabili dacă plata cheltuielilor de judecată se datorează "egal, proporțional sau solidar" este necesar sa se stabilească poziția procesuală a părților, respectiv, natura raportului juridic existent între ele, în așa fel încât fiecare să fie obligat la plata cheltuielilor provocate prin apărarea sa în proces și prin sancționarea propriei culpe procesuale. În cazul solidarității sau al indivizibilității obligațiilor, cheltuielile se suportă în solidar, respectiv, in solidum, nefiind aplicabilă regula divizibilității. Or, în speță, s-a reținut solidaritatea pasivă a pârâtelor, dat fiind obiectul acțiunii în contrafacere (aplicare particulară a răspunderii civile delictuale), astfel că părților obligate în raportul juridic de drept material, le sunt aplicabile regulile solidarității și pentru soluționarea cererii de acordare a cheltuielilor de judecat, cheltuieli care trebuie suportate în solidar de către pârâte, astfel cum în mod legal a confirmat instanța de apel. Pentru aceste considerente, criticile formulate nu pot fi primite, drept urmare, se va respinge recursul declarat pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 550A din 14 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în baza art. 497 rap. la art. 496 C. proc. civ. În temeiul dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., se va dispune obligarea recurentei-pârâte la plata către intimata-reclamantă x S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 euro, reduse, în aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere următoarele considerente: Textul invocat prevede că instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea nici un efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său. Analizând proporționalitatea onorariului avocatului intimatei reclamante (în cuantum integral de 1.800 euro) cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în această etapă procesuală, determinat de elemente precum complexitatea și dificultatea litigiului, se apreciază că suma de 600 euro are un caracter rezonabil, raportat inclusiv la durata litigiului în fața Înaltei Curți. Drept urmare, se impune acordarea cheltuielilor de judecată, reduse, în acest cuantum, către intimata-reclamantă x S.A.