ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1112/2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București. secția a V-a civilă, la data de 06.06.2016, reclamanta A. SRL a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei B. SRL:

- să înceteze imediat, definitiv și permanent pe teritoriul României orice acte de comercializare prin orice modalitate, oferire spre vânzare, distribuție, export, import, deținere în vederea comercializării/distribuției, aplicare pe produse și/sau pe ambalaje, utilizarea pe documente/ambalaje, publicitate prin orice mijloace, a mărcilor "C." și "D." sau a oricăror semne și/sau denumiri asemănătoare și/sau identice acestor mărci;

- să închidă imediat, definitiv și permanent domeniile de internet, dacă acestea există, precum și orice alte canale/mijloace de promovare (virtuale sau nu) a produselor care poartă semnele/denumirile mărcilor "C." și "D."

- să retragă, de îndată, de pe piața românească, toate produsele în curs de comercializare (stoc sau oferite spre distribuție, export), care poartă un semn similar și/sau identic mărcilor deținute de reclamantă și să le distrugă;

- să distrugă, de îndată, toate ambalajele și orice alte materiale care poartă sau sunt însoțite de mărci, embleme sau orice alte semne (grafice, verbale, alb-negru) identice și/sau similare mărcilor deținute de reclamantă;

- plata cheltuielilor de judecată, taxe de timbru și onorariu de avocat.

Prin Sentința civilă nr. 1119/07.09.2017, Tribunalul București. secția a V-a civilă, a admis excepția rămânerii fără obiect a acțiunii și a respins ca rămasă fără obiect acțiunea.

Prin Decizia nr. 608A din data de 23 mai 2018, Curtea de Apel București. secția a IV-a civilă, a respins apelul declarat de către reclamantă împotriva sentinței primei instanțe.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A. SRL, criticând-o pentru următoarele motive:

Motivarea instanței de apel nu este una liniară, iar considerentele reținute sunt contradictorii, atrăgând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (6) C. proc. civ.

Instanța de apel a analizat doar formal motivele de apel prin care a arătat că prima instanță a reținut fără dovezi că intimata nu mai desfășoară activități comerciale cu produsele purtând mărcile, înlăturându-le pe motiv că nu justifică un interes născut și actual în ceea ce privește cererea de chemare în judecată, iar aceasta în mod greșit, întrucât este titulara mărcilor "C." și "D.", mărci protejate până la data de 27.03.2023, respectiv 25.11.2025, iar intimata îi produce prejudicii.

Așa cum a arătat și în cuprinsul apelului, faptul că intimata a încetat comercializarea produselor este un aspect recunoscut de ea însăși, neexistând nicio dovadă în acest sens - intimata susținând că ar fi suspendat comercializarea produsele pe piață, recunoaștere ce rezultă din corespondența purtată pe email, ce nu poate produce efecte juridice în condițiile legii și nu este suficientă ca aceasta situație să nu se mai repete.

Din hotărârile pronunțate nu rezultă nicio interdicție în sarcina intimatei de a nu mai comercializa pe viitor produse purtând mărcile, chiar dacă recurenta a demonstrat că aceasta i-a cauzat un prejudiciu atât moral cât și material prin acțiunile sale.

Faptul că intimata comercializează aceleași produse și sub aceeași denumire nu îi permite consumatorului să deosebească produsele comercializate de recurentă, în calitate de titulară a mărcii, generând confuzie și producându-i astfel prejudicii constând în pierderea clienților și a cotelor de piață, precum și a unor sume mari de bani alocate promovării mărcii. Prejudiciul produs deja este evaluat la suma de 20.000 euro, iar confuzia creată în rândul consumatorilor ce a dus la pierderea clienților și a cotelor de piață reprezintă un prejudiciu ce nu poate fi cuantificat.

Instanța de apel a reținut că simpla încetare a unei acțiuni ilicite (contrafacerea unei mărci) nu lipsește de obiect și interes acțiunea în contrafacere, reclamantul având, în principiu, interesul actual de a preveni noi încălcări ale drepturilor sale, după care revine și arată că reclamanta nu justifică un interes născut și actual al cererii de chemare în judecată, raportat la poziția procesuală adoptată în cadrul ordonanței președințiale.

Soluționarea prezentei cauze nu ar trebui să depindă de aceasta.

A promovat și o ordonanță președințială (Dosar nr. x/2016), care a rămas fără obiect, ca urmare a faptului că era în etapa preliminară încheierii unei tranzacții cu reprezentanții intimatei, care însă nu s-a finalizat.

Ordonanța este provizorie și executorie, iar măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului, potrivit art. 997 alin. (2) C. proc. civ., ceea ce înseamnă că petitul cererii de ordonanță președințială a fost formulat să producă efecte doar până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul acțiunii pe drept comun, din prezentul dosar, prin care a solicitat obligarea intimatei să înceteze contrafacerea imediat, definitiv și permanent, în condițiile în care încălcarea drepturilor recurentei este un fapt asumat și recunoscut de intimată, fiind evident că această obligație trebuie să producă și efecte viitoare.

Întrucât efectele hotărârilor se limitează exclusiv asupra aplicării în prezent, recurenta va fi nevoită să introducă o acțiune ori de câte ori va constata că intimata comercializează produse sub marca în discuție.

Considerentele instanței au la bază prezumții simple, în detrimentul probelor efective administrate în cauză.

Intimata a formulat întâmpinare, solicitând admiterea excepțiilor nulității și inadmisibilității cererii de recurs, iar în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat. În susținere a arătat că au fost indicate formal ca motiv de recurs prevederile pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., întrucât cererea de recurs cuprinde critici privind fondul cauzei, iar acest argument și faptul că motivele formulate nu pot fi primite, nefiind invocate în calea de atac a apelului, determină și inadmisibilitatea recursului. În subsidiar, s-a susținut că toate criticile formulate de recurentă sunt nefondate.

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din 7 mai 2019, Înalta Curte a admis în principiu recursul, neprimind excepțiile invocate prin întâmpinare, și a fixat termen de judecată în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea argumentelor ce succed:

Curtea a constatat că simpla încetare a unei acțiuni ilicite, subsumate contrafacerii unei mărci, în sensul art. 36 din Legea nr. 84/1998, nu lipsește de obiect și interes acțiunea în contrafacere, reclamantul având, în principiu, interesul actual de a preveni noi încălcări ale drepturilor sale.

Acest argument al deciziei este unul general, reținut cu caracter de principiu, care a fost însă particularizat la situația în speță și la datele concrete ale acesteia - cu referire inclusiv sub aspect probator, ce nu poate fi reapreciat de instanța de recurs, fiind înlăturat astfel caracterul contradictoriu al motivării, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (6) C. proc. civ., invocate prin cererea de recurs.

Astfel, contrar celor susținute prin cererea de recurs, lipsa interesului pentru impunerea obligațiilor solicitate în sarcina intimatei pentru viitor a fost justificată de instanța de apel pe inexistența unor dovezi privind încălcări ulterioare ale mărcilor apelantei de către intimată, respectiv ale comercializării produselor purtând mărcile "C." și "D." în punctele de lucru deschise de aceasta după notificare, astfel cum se susține, simplul fapt că pârâta și-a deschis puncte de lucru nefiind apt să nască prezumția că aceasta a continuat să comercializeze produsele în litigiu și după data de 8.09.2016, dată la care însăși apelanta a apreciat că nu mai există nicio încălcare - raționament ce nu a fost criticat sub aspectul legalității, cum impun dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Aceleași dispoziții ale art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu pot fi reținute nici în ceea ce privește lipsa de interes pentru cererea aferentă activităților desfășurate deja de către intimata pârâtă, prin raportarea acestei excepții la motivele invocate în susținerea cererii de apel.

Curtea a confirmat concluzia tribunalul, reținând că între părți s-a derulat și Dosarului nr. x/2016, având ca obiect cerere de ordonanță președințială, cu același obiect ca în prezentul dosar (ce are ca obiect acțiunea de drept comun), iar la termenul din 08.09.2016 reclamanta (recurenta prezentă) a susținut că acțiunea a rămas fără obiect, toată marfa fiind retrasă de pe piață, aspect consemnat în practicaua Sentinței civile nr. 966/8.09.2016 - susținere a cărei realitate nu a fost, de altfel, contestată.

Prin urmare, în confirmarea soluției primei instanțe, în limitele arătate, s-a valorificat poziția procesuală a recurentei (care nici nu a fost contestată), ca titulară a mărcilor, în celălalt dosar derulat între părți, context în care analiza comparativă a efectelor în timp între hotărârile pronunțate în soluționarea unei cereri de ordonanță președințială și de drept comun pentru justificarea nerelevanței corelației dintre acestea și a existenței interesului în solicitarea luării măsurilor pentru viitor, făcută prin cererea de recurs, nu se justifică din perspectiva dispozițiilor art. 483 alin. (1) și art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Față de considerentele care susțin decizia de apel, raportat la petitele acțiunii, aceluiași cadru juridic li se subsumează și critica de recurs prin care se face referire la poziția procesuală a intimatei, invocată a fi reținută de instanță în justificarea soluției, precum și cea privind prejudiciile la care ar fi fost/va fi expusă recurenta, motiv pentru care nu vor fi supuse cenzurii prezentei instanțe.

În considerarea argumentelor sus-menționate, care susțin caracterul nefondat al recursului, Înalta Curte urmează să dispună în consecință, făcând aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva Deciziei nr. 608A din data de 23 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 iunie 2019.

GGC - GV