Decizia nr. 260/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 299/1/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 299/1/2025, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Maria-Camelia Drăgușin, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnată în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Iași - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 5.800/99/2021.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, nefiind formulate puncte de vedere privind chestiunea de drept supusă judecății.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Curtea de Apel Iași - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 16 ianuarie 2025, în Dosarul nr. 5.800/99/2021, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: Dacă Legea nr. 78/2018 privind exonerarea personalului plătit din fonduri publice de la plata unor sume reprezentând venituri de natură salarială, cu modificările și completările ulterioare, este aplicabilă veniturilor din salarii, sume considerate de către reclamant a fi încasate nelegal, rezultate din derularea unor proiecte POS DRU (Programul operațional sectorial Dezvoltarea resurselor umane) finanțate din fonduri europene, sume declarate neeligibile prin actul Centrului Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic - Organism intermediar POS DRU ca urmare a stării de incompatibilitate a directorului unității chemat în judecată alături de salariata aflată în relație de rudenie. În cazul în care răspunsul la prima întrebare este afirmativ, respectiv dacă sumele declarate neeligibile nu mai pot fi recuperate de la salariatul beneficiar ca urmare a amnistiei, ar mai putea fi ele recuperate de la salariatul considerat vinovat de situația prejudiciabilă, pe calea angajării răspunderii patrimoniale? II. Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

Legea nr. 78/2018 privind exonerarea personalului plătit din fonduri publice de la plata unor sume reprezentând venituri de natură salarială, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 329/2022 (Legea nr. 78/2018): " Art. 1. - Prezenta lege se aplică personalului din cadrul autorităților și instituțiilor administrației publice ale căror bugete sunt prevăzute la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare. Art. 2. - (1) Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri din salarii și asimilate salariilor potrivit prevederilor art. 76 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, sau reprezentând alte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, precum și cele provenind din drepturi de asistență socială, sume considerate a fi încasate nelegal și pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte structuri/instituții cu atribuții de control a unor prejudicii. (2) Sumele recuperate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, ca urmare a deciziilor prevăzute la alin. (1), nu se restituie. (3) Se exonerează de la plată și impozitul pe venit, contribuțiile sociale și obligațiile fiscale accesorii drepturilor prevăzute la alin. (1), după caz, consecință a constatării Curții de Conturi sau a altor structuri/instituții cu atribuții de control a unor prejudicii, atât pentru salariați, cât și pentru angajatorii acestora. (4) Exonerarea personalului de la plata sumelor prevăzute la alin. (1) și (3) se aplică pentru toate sumele plătite, în considerarea actelor care au generat plățile considerate prejudicii, emise sau încheiate anterior intrării în vigoare a prezentei legi, până la momentul reținerii, de către Curtea de Conturi sau alte structuri/instituții cu atribuții de control, ca fiind prejudicii. Art. 3. - (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi încetează plata de către personalul prevăzut la art. 1 a sumelor reprezentând venituri de natură salarială, pentru care Curtea de Conturi sau alte structuri/instituții cu atribuții de control au constatat că au fost acordate cu crearea de prejudicii, precum și orice formă de recuperare a acestora. (2) Ordonatorii principali de credite au obligația de a recalcula salariul de bază și celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la art. 1 aferente lunii în care intră în vigoare prezenta lege, prin eliminarea din cuantumul acestora a drepturilor constatate a fi acordate în mod necuvenit de către Curtea de Conturi sau alte structuri/instituții cu atribuții de control." III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, reclamantul Colegiul Tehnic G.A. Iași, în contradictoriu cu pârâtele T.A. și P.L., a solicitat obligarea pârâtei T.A. la plata sumei de 126.760,75 lei și obligarea pârâtei P.L. la plata sumei de 14.802 lei, reprezentând venituri nete încasate din contracte de muncă încheiate în cadrul unor proiecte POS DRU (Programul operațional sectorial Dezvoltarea resurselor umane).

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâta T.A. a avut calitatea de director al școlii, succesiv, din anul 2004 până la 7 septembrie 2018, iar pârâta P.L. este fiica pârâtei T.A., nefiind cadru didactic în școală. Instituția de învățământ a derulat în perioada 2009-2011 două proiecte din fonduri europene, respectiv POS DRU/22/2.1/G/33.487 intitulat "Elaborare CDL și materiale de învățare pentru siguranța elevilor" și POS DRU/108/2.3/G/79.596 intitulat "Formare și evaluare profesională pentru o carieră de succes".

În calitate de director, pârâta T.A. a semnat contracte de muncă pentru contractarea sa și a fiicei sale în proiectele sus-menționate, ambele pârâte fiind plătite din sumele finanțate.

În anul 2017, în urma controalelor efectuate de către Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic - Organism intermediar POS DRU, denumit în continuare CNDIPT - OI POS DRU, s-au constatat conflictul de interese și situația de incompatibilitate, raportat la contractele mai sus menționate, stabilindu-se, prin procese-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, că unitatea de învățământ a efectuat cheltuieli neeligibile, astfel încât a fost obligată a restitui integral sumele încasate în cadrul proiectelor POS DRU.

Prin Sentința civilă nr. 931 din 14 mai 2024, Tribunalul Iași a admis excepția lipsei de interes și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Colegiul Tehnic G.A. Iași, în contradictoriu cu pârâtele T.A. și P.L., ca lipsită de interes.

În considerentele acestei sentințe tribunalul a reținut, în esență, că pârâtele beneficiază de exonerarea prevăzută de Legea nr. 78/2018, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens: fac parte din categoria personalului din cadrul autorităților și instituțiilor administrației publice ale căror bugete sunt prevăzute la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare; sumele pretinse de reclamant sunt venituri din salarii sau asimilate salariilor, așa cum sunt definite de art. 76 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare; pentru sumele solicitate, Curtea de Conturi sau alte structuri/instituții cu atribuții de control au constatat că au fost acordate nelegal, cu crearea de prejudicii. Instituția care a efectuat controlul este Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic - Organism intermediar POS DRU, care a emis procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. CNDIPT_OI 209/26.01.2017 și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. CNDIPT_OI 1221/4.05.2017, prin care s-a constatat că sumele încasate de pârâte sunt neeligibile, ca urmare a constatării unui conflict de interese.

Tribunalul a constatat că Legea nr. 78/2018 nu a stabilit alte condiții ce trebuie îndeplinite de instituția cu atribuții de control și nici nu a exclus vreo astfel de instituție din aria sa de aplicare. Astfel, nu există niciun motiv pentru care controlul efectuat de Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic - Organism intermediar POS DRU să nu poată fi inclus în prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 78/2018.

Având în vedere că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de Legea nr. 78/2018, instanța de fond a constatat că pârâtele beneficiază de exonerarea de la plata sumelor pretinse de reclamant, care nu mai poate obține niciun beneficiu prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești în cauză.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul Colegiul Tehnic G.A. Iași, solicitând admiterea apelului, și, pe fond, admiterea acțiunii, susținând că cererea dedusă judecății este întemeiată pe fapta ilicită, iar Legea nr. 78/2018 nu este aplicabilă în cauză. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Completul de judecată al instanței de trimitere a apreciat, prin raportare la obiectul acțiunii deduse judecății, că domeniul de aplicare se circumscrie dispozițiilor din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, instanța fiind învestită cu judecarea unei cereri care are legătură cu drepturi salariale ale personalului plătit din fonduri publice, Colegiul Tehnic G.A. Iași fiind o instituție de învățământ public, o instituție de stat.

Soluționarea apelului depinde de modalitatea de interpretare și aplicare a prevederilor Legii nr. 78/2018 privind exonerarea personalului plătit din fonduri publice de la plata unor sume reprezentând venituri de natură salarială, modificată și completată prin Legea nr. 329/2022.

S-a arătat că dificultatea stabilirii domeniului de aplicare a actului normativ intervine ca urmare a faptului că prevederile Legii nr. 78/2018, astfel cum au fost modificate și completate prin Legea nr. 329/2022, nu mai circumstanțiază veniturile vizate din perspectiva izvorului lor și a cauzei plății necuvenite.

În acest context se impune lămurită chestiunea dacă o situație precum cea din speță intră în domeniul de aplicare al Legii nr. 78/2018, respectiv dacă dincolo de conținutul generic al art. 1-3 din acest act normativ, astfel cum au fost modificate și completate prin Legea nr. 329/2022, intenția legiuitorului a fost sau nu să acopere prin amnistie toate creanțele rezultate din drepturi de natură salarială ce nu ar fi trebuit acordate, inclusiv pe cele în privința cărora s-a constatat că au fost acordate în baza unor contracte de muncă ce nu ar fi trebuit încheiate, în condițiile speței, din cauza presupusei stări de incompatibilitate a reprezentantului instituției contractante, chiar dacă proveniența lor este din fonduri europene - proiecte POS DRU.

S-a mai menționat că în măsura în care răspunsul la prima întrebare ar fi afirmativ, având în vedere faptul că acțiunea formulată urmărește angajarea răspunderii salariaților beneficiari ai sumelor, dar îi consideră totodată și vinovați pentru cauzarea prejudiciului, se impune a se dezlega o a doua chestiune, respectiv dacă sumele necuvenite, de la plata cărora salariatul beneficiar a fost exonerat, ar putea fi recuperate de la salariatul considerat vinovat de situația prejudiciabilă, pe calea angajării răspunderii patrimoniale.

Instanța de sesizare a subliniat și faptul că asupra problemei de drept Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și a punctat că, studiind practica instanțelor judecătorești, a constatat că acestea s-au pronunțat în aplicarea Legii nr. 78/2018, în ceea ce privește exonerarea salariaților de la plata unor sume cu titlu de drepturi salariale sau de natură salarială rezultate din aplicarea greșită a legilor de salarizare în domeniul bugetar, dar nicio instanță nu a pronunțat o soluție definitivă asupra chestiunilor de drept de a căror dezlegare depinde soluționarea prezentei cauze. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Intimatele-pârâte au apreciat că se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu dezlegarea chestiunii de drept constând în aplicabilitatea Legii nr. 78/2018 situației deduse judecății.

Apelantul-reclamant a precizat că este de acord cu sesizarea pentru dezlegarea problemei de drept. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Completul de judecată al instanței de trimitere a apreciat că dificultatea stabilirii domeniului de aplicare a actului normativ intervine ca urmare a faptului că prevederile Legii nr. 78/2018, astfel cum au fost modificate și completate prin Legea nr. 329/2022, nu mai circumstanțiază veniturile vizate din perspectiva izvorului lor și a cauzei plății necuvenite.

Astfel, în forma inițială a Legii nr. 78/2018, aceasta apare ca fiind aplicabilă veniturilor de natură salarială încasate în temeiul unor acte administrative sau clauze ale contractelor/acordurilor colective de muncă, mai exact părții din salariul lunar/solda lunară acordate cu încălcarea legilor salarizării unitare, sens în care era prevăzută și obligația de a recalcula salariul de bază și celelalte elemente ale sistemului de salarizare.

Față de conținutul normativ și în virtutea principiului interpretării teleologice a actului nu rezultă că dispozițiile legii s-ar fi aplicat unei situații precum cea din speță, în care nu este vorba de anumite părți din veniturile salariale (majorări, sporuri, sume compensatorii) acordate în temeiul unor acte administrative sau clauze ale contractelor/acordurilor colective de muncă cu încălcarea legilor salarizării unitare, ci de integralitatea salariilor încasate în temeiul unor contracte individuale de muncă, la încheierea cărora s-a constatat încălcarea regimului conflictului de interese, sumele nefiind constatate ca încasate nelegal, ci ca fiind neeligibile pentru rambursare din fonduri europene.

Legea nr. 329/2022 a modificat și completat art. 2 al Legii nr. 78/2018, prevăzând de o manieră generică faptul că se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri din salarii și asimilate salariilor, potrivit prevederilor art. 76 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, sau reprezentând alte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, precum și cele provenind din drepturi de asistență socială și că exonerarea se aplică pentru toate sumele plătite, în considerarea actelor care au generat plățile considerate prejudicii. Art. 3 al legii a rămas nemodificat, fiind menținută obligația ordonatorilor de credite de a recalcula salariul de bază și celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la art. 1, aferente lunii în care intră în vigoare această lege, prin eliminarea din cuantumul acestora a drepturilor constatate a fi acordate în mod necuvenit.

În opinia instanței de sesizare, analiza de ansamblu a Legii nr. 78/2018 conduce la concluzia că legiuitorul a înțeles să se refere la salariul de bază și la celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul din cadrul autorităților și instituțiilor administrației publice ale căror bugete sunt prevăzute la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, adică la sumele plătite eronat, prin interpretarea și aplicarea eronată a legilor de salarizare, aspect care rezultă și din dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 78/2018, nemodificate prin Legea nr. 329/2022.

În cauză, ceea ce se tinde a se recupera pe calea răspunderii patrimoniale nu sunt salarii calculate sau acordate eronat, ci sume declarate neeligibile de către autoritatea contractantă într-un proiect finanțat cu fonduri europene, în baza unor contracte de muncă ce nu ar fi trebuit încheiate, reprezentantul Colegiului Tehnic G.A. Iași fiind constatat în stare de incompatibilitate și în conflict de interese. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Din răspunsurile transmise la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție a rezultat că instanțele naționale (curțile de apel Alba Iulia, Bacău, Brașov, Cluj, Constanța, Craiova, Galați, Oradea, Pitești, Suceava, Târgu Mureș, Timișoara) nu au identificat practică judiciară, nefiind învestite cu soluționarea unor astfel de cauze. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în mecanismele de unificare a practicii

Nu au fost identificate decizii relevante pentru soluționarea sesizării. IX. Jurisprudența Curții Constituționale

Prin Decizia nr. 443 din 12 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1138 din 25 noiembrie 2022, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate formulată de Președintele României și a constatat că Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 78/2018 privind exonerarea personalului plătit din fonduri publice de la plata unor sume reprezentând venituri de natură salarială este constituțională în raport cu criticile formulate. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea formulată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât litigiul dedus spre judecată instanței de trimitere nu se circumscrie domeniului specific de reglementare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, instanța nefiind învestită cu judecarea unei cereri privind stabilirea și/sau plata unor drepturi salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție

Sesizarea de față este fundamentată pe Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024. Prin adoptarea acestui act normativ s-a urmărit asigurarea unei practici judiciare uniforme și unitare, care să elimine diferențierile în materia stabilirii și/sau plății drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice sau în materia stabilirii și/sau plății drepturilor la pensie și a altor prestații de asigurări sociale ale acestui personal.

Domeniul de reglementare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, conturat prin dispozițiile art. 1, este reprezentat de procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fondurile publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal, precum și de procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.

Condițiile de admisibilitate a sesizării sunt cuprinse în prevederile art. 2 alin. (1) din ordonanța de urgență menționată, conform cărora: "Dacă, în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Totodată, sunt relevante dispozițiile art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, care prevăd completarea normelor speciale privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu normele generale ale art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

În lumina acestor dispoziții legale, condițiile de admisibilitate a unei sesizări formulate în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 sunt circumscrise următoarelor elemente: - existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță ori în calea de atac, dintre cele la care se referă art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; - sesizarea să privească o chestiune de drept; - soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; - chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Evaluarea elementelor sesizării relevă neîntrunirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate mai sus enunțate.

Astfel, se constată, în primul rând, că litigiul dedus spre judecată instanței de trimitere nu se circumscrie domeniului specific de reglementare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, instanța nefiind învestită cu judecarea unei cereri privind stabilirea și/sau plata unor drepturi salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.

În acest caz, așa cum, de altfel, a reținut și instanța de trimitere, sesizarea privește un litigiu în care reclamanta, o unitate de învățământ, solicită obligarea pârâtelor la restituirea unor sume încasate în derularea unor proiecte POS DRU de care a beneficiat unitatea de învățământ: POS DRU/22/2.1/G/33.487 intitulat "Elaborare CDL și materiale de învățare pentru siguranța elevilor" și POS DRU/108/2.3/G-79.596 intitulat "Formare și evaluare profesională pentru o carieră de succes", sume apreciate de Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic - Organism intermediar POS DRU în urma controalelor efectuate ca fiind cheltuieli neeligibile, contractele de muncă încheiate în cadrul proiectelor de către directorul unității de învățământ, atât cu sine însuși, cât și cu fiica sa, fiind afectate de conflict de interese și incompatibilitate.

Acțiunea dedusă judecății este una în răspundere patrimonială, întemeiată pe art. 254 din Codul muncii, cauza acțiunii fiind acoperirea unui prejudiciu cauzat printr-o faptă ilicită ce a avut drept urmare obligarea unității de învățământ la restituirea sumelor de bani încasate în cadrul proiectelor cu finanțare europeană amintite, sume apreciate de Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic - Organism intermediar POS DRU ca fiind cheltuieli neeligibile. Încheierea de sesizare, în partea ei introductivă, relevă și explicitarea de către reclamanta-apelantă, în apel, a pretențiilor sale, în temeiul dispozițiilor art. 478 din Codul de procedură civilă, arătându-se expres că acțiunea este întemeiată pe fapta ilicită.

Mai mult, chiar instanța de trimitere a arătat în punctul său de vedere că ceea ce se tinde a se recupera nu sunt salarii calculate sau acordate eronat, ci sume declarate neeligibile de către autoritatea contractantă într-un proiect finanțat din fonduri europene.

Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic - Organism intermediar POS DRU este o instituție cu atribuții de control care acționează pentru depistarea neregulilor în implementarea Programului operațional sectorial Dezvoltarea resurselor umane.

Neregula este definită la art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările și completările ulterioare, ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

În cauză, așa cum s-a arătat, sumele ce sunt solicitate de reclamantă de la pârâte în cauza ce a prilejuit sesizarea de față sunt sume achitate acesteia din fondurile europene, în derularea celor două proiecte POS DRU amintite, sume plătite necuvenit școlii, cheltuielile cu salariile fiind declarate neeligibile prin procesele-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență, încheiate în anul 2017 de Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic - Organism intermediar POS DRU, ca urmare a reținerii stării de incompatibilitate a uneia dintre pârâte, în calitate de director al unității reclamante. Aceasta din urmă a participat la semnarea contractelor de muncă încheiate în cadrul proiectelor în dublă calitate, de angajator - director al colegiului și angajat - manager de proiect, respectiv în calitate de angajator - director al colegiului cu fiica sa (care nu este cadru didactic în unitatea de învățământ) în calitate de angajat - administrator proiect.

Așadar, nu ne aflăm în situația unui litigiu din categoria celor la care face referire art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, vizând stabilirea și/sau plata unor drepturi salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice. Reclamanta urmărește repararea prejudiciului suferit prin fapta ilicită a pârâtei director, astfel încât faptul că respectivele cheltuieli declarate neeligibile sunt chiar salariile încasate de cele două pârâte în cadrul proiectelor derulate din fonduri europene nu este de natură a imprima caracter admisibil, din această perspectivă, sesizării pendinte.

Deopotrivă, se constată că sesizarea de față nici nu privește o "chestiune de drept". Astfel, admisibilitatea învestirii Înaltei Curți de Casație și Justiție cu pronunțarea unei hotărâri prealabile, în temeiul art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, nu poate fi desprinsă de condiția existenței unei chestiuni reale, veritabile de drept, care să necesite recurgerea la mecanismul hotărârii prealabile.

În jurisprudența sa, instanța supremă a stabilit în mod consecvent că trebuie să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția sa în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și în scopul înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 62 din 28 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1277 din 18 decembrie 2024).

Tot astfel, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a mai statuat, cu valoare de principiu, că, în cadrul acestei proceduri, Înalta Curte de Casație și Justiție nu se substituie atributului fundamental al instanțelor judecătorești de interpretare și aplicare a legii în cauzele deduse judecății, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităților ori dificultăților întâmpinate în interpretarea unor texte de lege (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 97 din 25 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 22 ianuarie 2025).

Cât privește sesizarea de față, se observă din încheierea de sesizare că nu se pune problema existenței unei dificultăți de interpretare a unei norme de drept neclare, îndoielnice, instanța de trimitere neexpunând o argumentare care să susțină ideea unei dificultăți de înțelegere a textului Legii nr. 78/2018, ci solicitând Înaltei Curți de Casație și Justiție a stabili dacă acest din urmă act normativ este aplicabil în cauza dedusă judecății. Or, identificarea normei juridice aplicabile raportului juridic concret dedus judecății nu reprezintă o problemă de drept aptă a primi o dezlegare de principiu în mecanismul de unificare a practicii judiciare al hotărârii prealabile. Intră în atributul exclusiv al instanței învestite cu soluționarea cauzei să stabilească dispoziția legală aplicabilă respectivului litigiu, în funcție de pretențiile concrete formulate de partea reclamantă, operațiune care nu poate fi delegată, pe calea întrebării prealabile, instanței supreme (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 35 din 17 iunie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 632 din 4 iulie 2024).

Pentru toate aceste considerente se reține neîndeplinirea condițiilor prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, astfel încât se impune respingerea prezentei sesizări ca inadmisibilă.