ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 210/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 293/1/2025, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Maria-Camelia Drăgușin, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Vâlcea - Secția I civilă în Dosarul nr. 2.242/90/2024.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, nefiind formulate puncte de vedere la raport.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul Vâlcea - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 16 decembrie 2024, în Dosarul nr. 2.242/90/2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept, referitoare la interpretarea art. 107 și art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, respectiv: dacă, în situația punerii în executare de către casa teritorială de pensii a unei hotărâri judecătorești prin care aceasta este obligată să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului pe baza veniturilor lunare rezultate dintr-o adeverință emisă de fostul angajator, aferente unor perioade anterioare datei de 1.04.2001, este legală scăderea cuantumului pensiei ca urmare a faptului că veniturile din adeverință se dovedesc a fi mai mici decât cele care au stat la baza calculului inițial al pensiei, preluate din carnetul de muncă, sau, dimpotrivă, într-o astfel de situație se impune menținerea în plată a cuantumului pensiei stabilit anterior? II. Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare (denumită, în continuare Legea nr. 263/2010): " SECȚIUNEA a 7-a Stabilirea și plata pensiilor (...) Art. 107. - (1) În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire. (1 1 ) În situația asiguraților prevăzuți la art. 6 alin. (1) pct. IV, care au depus declarația individuală de asigurare, dacă la definitivarea anului fiscal, pe baza datelor comunicate de organul fiscal central, se constată diferențe între venitul lunar asigurat utilizat la stabilirea punctajelor lunare avute în vedere la calculul pensiei și cel ales de contribuabil în declarația individuală de asigurare, casa teritorială de pensii operează, din oficiu, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire care se emite până la data de 31 decembrie a anului în curs pentru anul anterior. (2) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) și (1 1 ) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor. (2 1 ) Prin excepție de la prevederile alin. (2), în cazul unei erori materiale, de calcul sau al oricărei greșeli de redactare, omisiuni sau mențiuni greșite, intervenite în procesul administrativ de evaluare, prelucrare și redactare a datelor în vederea emiterii deciziei de pensionare sau a datelor înscrise în aceasta ori în sistemul electronic de punere în plată a deciziei, termenul general de prescripție nu se aplică pentru recuperarea de către beneficiarul dreptului la pensie a sumelor neplătite de către casa teritorială de pensii competentă. (3) Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, perioadelor asimilate stagiilor de cotizare prevăzute de lege și prin valorificarea altor documente de natură să conducă la modificarea drepturilor de pensie, nevalorificate la stabilirea acesteia. (4) Pensionarii pentru limită de vârstă care, după data înscrierii la pensie, realizează stagiu de cotizare pot solicita recalcularea pensiei, în condițiile legii. (5) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) și (4) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea. (...)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la 22 august 2024, contestatoarea a formulat contestație împotriva deciziilor nr. 248.614/10.07.2024 și nr. R173/22.07.2024 emise de intimata Casa Județeană de Pensii Vâlcea, solicitând suspendarea și anularea acestora și obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii privind stabilirea drepturilor de pensie, cu respectarea dispozițiilor Sentinței nr. 249/12.02.2024, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 2.213/90/2023.

Prin sentința menționată a fost admisă acțiunea formulată și a fost obligată Casa Județeană de Pensii Vâlcea "să recalculeze pensia contestatoarei prin luarea în calculul punctajului mediu anual a veniturilor lunare brute, conform Adeverinței nr. 8.261/9.03.2023, cu menținerea valorificării venitului lunar brut, ce a fost avut în vedere la stabilirea sau recalcularea pensiei anterior, conform carnetului de muncă, pentru luna septembrie 1977 în care, potrivit adeverinței menționate (completate cu răspunsul nr. 39.558/8.12.2023), lipsește statul de plată".

În executarea acestei sentințe, intimata a emis Decizia de recalculare a pensiei contestatoarei nr. 248.614/10.07.2024, prin care numărul total de puncte realizate a scăzut de la 57,72674 la 56,31119, implicit scăzând și cuantumul pensiei contestatoarei.

Ca urmare a recalculării în minus a pensiei, a fost emisă și Decizia de recuperare a sumelor încasate necuvenit nr. R173/22.07.2024, prin care contestatoarea a fost obligată la restituirea sumei de 1.956 lei.

Prin contestația ce face obiectul cauzei în care s-a formulat sesizarea pendinte, contestatoarea susține că cele două decizii emise în executarea Sentinței nr. 249/12.02.2024 a Tribunalului Vâlcea sunt nelegale, întrucât intimata nu a respectat dispozițiile statuate prin dispozitivul sentinței și nu a ținut seama de veniturile indicate în adeverința emisă de fostul angajator, de asemenea indicată în dispozitivul sentinței puse în executare. Se susține și că decizia de recuperare a fost emisă nelegal, mai înainte ca decizia de recalculare a pensiei să rămână definitivă.

Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata s-a apărat, în sensul că deciziile contestate au fost emise ca urmare a punerii în executare a Sentinței nr. 249/12.02.2024 a Tribunalului Vâlcea, prin care a fost obligată să recalculeze pensia contestatoarei cu luarea în considerare a veniturilor brute din adeverința emisă de fostul angajator al acesteia, iar scăderea cuantumului pensiei se explică prin aceea că, pentru unele perioade, veniturile evidențiate în adeverință au fost mai mici decât cele preluate din carnetul de muncă. IV. Motivele reținute de titularul sesizării, care susțin admisibilitatea procedurii

Completul de judecată al instanței de trimitere a apreciat, prin raportare la obiectul acțiunii deduse judecății, că domeniul de aplicare se circumscrie dispozițiilor din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, instanța fiind învestită cu soluționarea, în primă instanță, a unei cauze ce are ca obiect stabilirea drepturilor de pensie ale contestatoarei, care anterior pensionării a fost angajată în cadrul unei instituții publice (Spitalul Județean de Urgență Vâlcea), fiind așadar plătită, în timpul vieții active, din fonduri publice.

Cu privire la condiția existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, instanța de sesizare a reținut că și această condiție de admisibilitate este îndeplinită, întrucât în speță se pune problema dacă scăderea pensiei poate avea loc într-o procedură de recalculare la care casa de pensii a fost obligată printr-o hotărâre judecătorească teoretic favorabilă pensionarului.

De asemenea, a reținut că este întrunită și cea din urmă condiție de admisibilitate a sesizării, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat anterior asupra chestiunii de drept în discuție și nici nu a fost identificat vreun recurs în interesul legii în curs de soluționare cu privire la această chestiune. S-a punctat și că, cu toate că instanța supremă a mai fost sesizată cu privire la modul de interpretare a dispozițiilor art. 165 din Legea nr. 263/2010, în situația în care se solicită recalcularea pensiei pe baza veniturilor realizate de salariat în perioada anterioară anului 2001, atestate prin adeverințe emise de fostul angajator, dar care sunt mai mici decât salariile înscrise în carnetul de muncă, prin Decizia nr. 84 din 20 noiembrie 2017 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sesizarea a fost respinsă ca inadmisibilă, fără ca Înalta Curte de Casație și Justiție să se pronunțe asupra fondului acesteia.

În plus, a reținut instanța de sesizare că situația de fapt și de drept din speță presupune un element de complexitate suplimentar, reprezentat de faptul că nu se pune problema modului de soluționare a cererii de recalculare (care a fost deja admisă definitiv printr-o hotărâre anterioară), ci a posibilității legale ca în urma punerii în executare a hotărârii judecătorești prin care casa de pensii a fost obligată la recalculare să fie diminuată pensia solicitantului. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Contestatoarea a susținut că intimata nu a realizat o punere în executare corectă a hotărârii prin care casa de pensii a fost obligată la recalculare și că scăderea pensiei sale este nelegală, iar intimata a arătat că nu a făcut decât să ducă la îndeplinire obligația stabilită prin hotărâre judecătorească, diminuarea pensiei contestatoarei fiind determinată de faptul că, pentru unele perioade, veniturile evidențiate în adeverința emisă de fostul angajator au fost mai mici decât cele preluate din carnetul de muncă. VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Completul de judecată al instanței de trimitere consideră că, de principiu, procedura de recalculare a pensiei nu a fost concepută de legiuitor ca putând să aibă ca rezultat diminuarea pensiei solicitantului, din moment ce ea presupune adăugarea unor venituri sau stagii de cotizare suplimentare, ce nu fuseseră valorificate anterior la calcularea pensiei. Așa fiind, o cerere de recalculare a cuantumului pensiei, întemeiată pe invocarea unor venituri atestate de adeverințe emise de fostul angajator, ar trebui respinsă, în situația în care prin luarea în considerare a veniturilor din adeverință s-ar ajunge la diminuarea pensiei.

Pe de o parte, în opinia instanței de trimitere, nimic nu ar împiedica instituția gestionară a sistemului de pensii ca, luând cunoștință, pe baza adeverinței depuse de solicitant, de faptul că pensia acestuia a fost calculată pe baza unor venituri mai mari decât cele reale, să emită ulterior, din oficiu, o decizie de revizuire a pensiei, cu consecința scăderii cuantumului, pentru asigurarea efectivității principiului contributivității.

În situația în care, precum în cauza de față, cererea de recalculare pe baza veniturilor din adeverința emisă de fostul angajator a fost deja admisă prin hotărâre judecătorească definitivă, iar casa de pensii a fost obligată să procedeze la recalculare, evident că nu se mai pune problema respingerii cererii de recalculare.

Pe de altă parte, o recalculare în urma căreia să fie menținut același nivel al pensiei (în cazul în care veniturile din adeverință ar fi mai mici decât cele avute în vedere anterior la stabilirea pensiei), urmată eventual de emiterea, din oficiu, a unei decizii de revizuire în scădere, ar constitui în opinia tribunalului o formalizare excesivă, din moment ce rezultatul ar fi același ca în situația recalculării pensiei în conformitate strictă cu veniturile atestate de adeverința invocată de contestator.

În consecință, opinia instanței este în sensul că este posibilă reducerea pensiei în situația punerii în executare a unei hotărâri judecătorești prin care casa de pensii a fost obligată la recalculare, dacă veniturile din adeverința depusă de solicitant se dovedesc a fi, în ansamblu, mai mici decât cele avute în vedere anterior la calcularea pensiei. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Față de conținutul întrebării adresate instanței supreme, nu a mai fost necesară consultarea instanțelor cu privire la chestiunea de drept sesizată. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în mecanismele de unificare a practicii

Nu au fost identificate decizii relevante pentru soluționarea sesizării. IX. Jurisprudența Curții Constituționale

Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității textelor de lege supuse interpretării, respingând excepțiile de neconstituționalitate ridicate (de exemplu, Decizia nr. 715 din 9 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 23 februarie 2018, Decizia nr. 169 din 21 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 967 din 26 septembrie 2024). X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea formulată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, nefiind îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție

Temeiul prezentei sesizări îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ special care se completează cu dispozițiile de drept comun, prevăzute de art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 1 alin. (2) din acest act normativ, "Prezenta ordonanță de urgență se aplică și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1).", iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol "Prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze".

Conform art. 2 alin. (1) din același act normativ, "Dacă, în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Din analiza dispozițiilor legale mai sus evocate rezultă că, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, declanșarea procedurii hotărârii prealabile este posibilă numai în cazul în care sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare al art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; c) existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Evaluând elementele sesizării pendinte, se constată că tribunalul este învestit, conform legii, cu judecata în primă instanță a unui proces privind anularea unei decizii de recalculare a pensiei, primele două condiții de admisibilitate fiind îndeplinite.

Cât privește cerința privind existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei, se constată că nu este îndeplinită.

Astfel cum s-a statuat în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă, premisa necesar a fi îndeplinită pentru formularea unei (oricărei) sesizări în vederea pronunțării de către instanța supremă a unei hotărâri prealabile o constituie identificarea de către judecătorii cauzei a unei chestiuni de drept, noțiune autonomă care și-a clarificat înțelesul în jurisprudența constituită în aplicarea normei generale prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă și care, reluată fiind și redată identic în cuprinsul normei speciale, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, are același înțeles (a se vedea deciziile indicate în Ghidul privind condițiile de admisibilitate ale cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile în materie civilă, pct. III.3, și Ghidul privind condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile în materie litigiilor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestațiile de asigurări sociale, pct. 3, disponibile pe www.scj.ro).

Subsecvent identificării chestiunii de drept și prealabil sesizării instanței supreme, instanța de trimitere are a statua și a evidenția prin actul de sesizare legătura dintre dezlegarea chestiunii de drept, în raport cu interpretările posibile prefigurate în privința textelor de drept apreciate a fi relevante judecății, și soluționarea cauzei, întrucât numai în aceste condiții se pot demonstra utilitatea și interesul în promovarea acestui demers, știut fiind și faptul că declanșarea procedurii nu este posibilă pentru a se solicita dezlegarea unor probleme de drept teoretice, chiar dacă aceasta ar avea legătură cu materia litigioasă în care judecă (a se vedea deciziile indicate în Ghidul privind condițiile de admisibilitate ale cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile în materie civilă, pct. III.4, și Ghidul privind condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile în materie litigiilor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestațiile de asigurări sociale, pct. 4, disponibile pe www.scj.ro).

Or, evaluând elementele sesizării pendinte, se constată că aceasta nu expune o chestiune de drept în înțelesul dat acestei noțiuni în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ci expune chiar obiectul procesului și nelămuriri privind modul de soluționare a acestuia.

Potrivit lucrărilor dosarului, prin contestația dedusă judecății s-a cerut anularea deciziei de recalculare a pensiei, în considerarea faptului că, emisă fiind în executarea unei hotărâri judecătorești definitive (titlu executoriu), decizia trebuia să respecte condițiile și limitele recalculării stabilite prin hotărâre, pensia rezultată în urma recalculării neputând fi mai mică decât pensia acordată/primită anterior.

Prin modul de formulare a sesizării rezultă că instanța de trimitere transferă instanței supreme însăși rezolvarea litigiului cu care a fost învestită, care presupune stabilirea înțelesului și efectelor hotărârii judecătorești ce constituie titlu executoriu și conformitatea deciziei de recalculare cu mențiunile acestuia.

Or, noțiunii "chestiune de drept" nu îi poate fi subsumat obiectul cererii de chemare în judecată, iar dezlegarea raportului juridic dedus în concret judecății, prin aplicarea legii la circumstanțele de fapt particulare ale cauzei și pronunțarea soluției, este și rămâne în puterea suverană a judecătorului cauzei, fiind o atribuție înglobată funcției jurisdicționale pe care acesta are a o îndeplini independent.

Pentru aceste motive, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept apreciază că prezenta sesizare este inadmisibilă.