ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 199/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.753/1/2024, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Mihaela Lorena Repana, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 2.542/109/2022, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat, conform art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nefiind formulate puncte de vedere de către părți.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Prin încheierea din 30 octombrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 2.542/109/2022, Tribunalul Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile privind următoarea chestiune de drept: Dacă perioada în care un salariat a desfășurat activitate (ulterior datei de 1 aprilie 2001), dintre cele menționate în anexa nr. 2 la Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, în baza unui contract de muncă cu timp parțial, 5 ore/zi, 24 de ore/săptămână, declarată de un angajator ce se regăsește în anexa nr. 3 la aceeași lege ca fiind prestată în condiții speciale, cu plata contribuțiilor de asigurări sociale corespunzătoare, poate fi valorificată, la stabilirea drepturilor de pensie, ca fiind activitate desfășurată în condiții speciale, potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010. II. Dispozițiile legale care formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 263/2010): " Art. 30. - (1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din: (...) e) activitățile și unitățile prevăzute în anexele nr. 2 și 3; (...)". III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept supusă interpretării

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 24 mai 2022, reclamanta a solicitat instanței, în temeiul dispozițiilor art. 107 și ale art. 153 lit. g) din Legea nr. 263/2010, să fie obligată pârâta casa teritorială de pensii să îi revizuiască drepturile de pensie prin valorificarea în condiții speciale de muncă a perioadelor 1.11.2016-1.12.2020 și 1.01.2021-4.05.2021, precum și acordarea diferențelor drepturilor de pensie începând cu data punerii în plată a pensiei.

Motivând cererea, reclamanta a arătat că a fost angajata Automobile Dacia - S.A., începând cu data de 28 octombrie 1991 în funcția de turnător/formator, desfășurând activitate în Direcția uzina mecanică și șasiuri - Departamentul turnătorie aluminiu.

În perioada 28.10.1991-1.11.2016, contractul individual de muncă al reclamantei a fost înregistrat cu normă întreagă de 8 ore/zi, iar veniturile obținute au fost declarate corespunzător încadrării pe post, respectiv în condiții speciale.

După data de 1 noiembrie 2016, prin acte adiționale succesive, s-a modificat contractul individual de muncă al reclamantei, în ceea ce privește durata muncii, stabilindu-se o fracțiune de normă, respectiv 24 de ore/săptămână.

Activitatea desfășurată de reclamantă a fost încadrată în anexa nr. 2 la Legea nr. 263/2010 la pct. 24, iar societatea se regăsește în anexa nr. 3 la Legea nr. 263/2010, la pct. 53, aspect recunoscut de pârâta casa teritorială de pensii.

În perioadele în care reclamanta a desfășurat activitate în baza contractului de muncă cu timp parțial 5 ore/zi, deși această activitate a fost declarată în condiții speciale de muncă, la stabilirea drepturilor de pensie, casa teritorială de pensii a valorificat stagiul de cotizare aferent perioadei 1.11.2016-4.05.2021 în condiții normale de muncă, întrucât asigurata nu și-a desfășurat activitatea pe durata programului normal de lucru. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Completul de judecată al instanței de trimitere a apreciat că acțiunea de față se încadrează în categoria proceselor prevăzute la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, iar asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nu a făcut obiectul vreunui recurs în interesul legii în curs de soluționare, astfel că se impune sesizarea instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prin care să se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Reclamanta nu și-a exprimat un punct de vedere cu privire la admisibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pârâta a fost de acord cu sesizarea instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prin care să se dea o rezolvare de principiu problemei de drept deduse judecății, fără însă a face aprecieri cu privire la modul de dezlegare a problemei de drept.

După comunicarea raportului întocmit de judecătorii-raportori, potrivit dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nu au fost formulate puncte de vedere de către părți. VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Completul de judecată al instanței de trimitere a arătat că dispozițiile legale incidente în cauză ar putea primi interpretări diferite, activitatea desfășurată de reclamantă putând fi valorificată ca stagiu de cotizare în condiții speciale, având în vedere că s-a desfășurat pe durata a cel puțin 50% din timpul normal de muncă, potrivit prevederilor art. 3 lit. h) și art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, sau ca stagiu de cotizare în condiții normale, având în vedere că nu s-a desfășurat pe durata programului normal de lucru dintr-o lună, prin raportare la art. 61 alin. (3) din același act normativ.

Opinia instanței de sesizare este în sensul valorificării perioadei de activitate ca stagiu în condiții speciale, având în vedere dispozițiile art. 3 lit. h) și ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 și luând în considerare că angajatorul a achitat contribuția la asigurările sociale pentru condiții speciale de muncă, aspect necontestat de către pârâta casa teritorială de pensii. VII. Practica judiciară a instanțelor naționale în materie

La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, din răspunsurile transmise de instanțele naționale, a rezultat că nicio instanță nu a identificat practică judiciară.

La nivel teoretic, punctele de vedere exprimate au fost, în majoritate, în sensul opiniei exprimate de completul de judecată al instanței de trimitere, respectiv că perioada în care un salariat a desfășurat activitate (ulterior datei de 1 aprilie 2001), dintre cele menționate în anexa nr. 2 la Legea nr. 263/2010, în baza unui contract de muncă cu timp parțial, 5 ore/zi, 24 de ore/săptămână, declarată de un angajator ce se regăsește în anexa nr. 3 la Legea nr. 263/2010 ca fiind prestată în condiții speciale, cu plata contribuțiilor corespunzătoare, poate fi valorificată, la stabilirea drepturilor de pensie, ca fiind activitate desfășurată în condiții speciale de muncă, potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010.

A fost exprimată și o opinie contrară, singulară, în sensul că perioada prestată în baza unui astfel de contract nu poate fi valorificată ca fiind desfășurată în condiții speciale de muncă, potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. VIII. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea formulată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, nefiind întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. IX. Înalta Curte de Casație și Justiție

Temeiul de drept al prezentei sesizări îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Potrivit art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, "(1) Prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal. (2) Prezenta ordonanță de urgență se aplică și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1). (3) Prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze."

Articolul 2 alin. (1) din același act normativ prevede că, "Dacă, în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată", iar, potrivit art. 4, "Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 136/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie".

În contextul normativ expus, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate a sesizării: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată; b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; c) să existe o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Verificându-se îndeplinirea cerințelor legale în raport cu elementele sesizării, rezultă că ele sunt îndeplinite doar parțial, nefiind îndeplinite toate exigențele procedurale menționate pentru declanșarea mecanismului preîntâmpinării practicii neunitare.

Astfel, se constată că obiectul litigiului îl reprezintă solicitarea reclamantei de revizuire a drepturilor de pensie prin valorificarea în condiții speciale de muncă a perioadelor 1.11.2016-1.12.2020 și 1.01.2021-4.05.2021, precum și acordarea diferențelor drepturilor de pensie începând cu data punerii în plată a pensiei.

Procesul se află în curs de soluționare pe rolul Tribunalului Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, în primă instanță.

Reclamanta din dosarul aflat pe rolul instanței de sesizare a fost angajată începând cu data de 28 octombrie 1991 la Automobile Dacia - S.A., care este persoană juridică română, având forma juridică de societate pe acțiuni.

Se observă că personalul societății Automobile Dacia - S.A. nu este plătit din fonduri publice în baza Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017).

Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, dispozițiile legii se aplică: "a) personalului din autorități și instituții publice, respectiv Parlamentul, Administrația Prezidențială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, unitățile teritoriale, autorități ale administrației publice locale, alte autorități publice, autorități administrative autonome, precum și instituțiile din subordinea acestora, finanțate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale; b) personalului din autorități și instituții publice finanțate din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale; c) personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii; d) persoanelor care sunt conducători ai unor instituții publice în temeiul unui contract, altul decât contractul individual de muncă; e) persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică".

Mai precis, anexele la Legea-cadru nr. 153/2017, numerotate de la I la IX, indică personalul plătit din fonduri publice a cărui salarizare o reglementează în mod unitar; au fost create, astfel, în scop de sistematizare, o serie de familii ocupaționale de funcții bugetare ["Învățământ" (anexa nr. I), "Sănătate și asistență socială" (anexa nr. II), "Cultură" (anexa nr. III), "Diplomație" (anexa nr. IV), "Justiție" și Curtea Constituțională (anexa nr. V), "Apărare, ordine publică și securitate națională" (anexa nr. VI), "Administrație" (anexa nr. VIII) și funcțiile de demnitate publică (anexa nr. IX)].

Anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017 cuprinde reglementări specifice personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor și a celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, din cele aflate în coordonarea prim-ministrului, precum și din cele aflate sub controlul Parlamentului.

Așadar, soluționarea cauzei în care a fost formulată sesizarea nu pune în discuție condiția ca reclamanta să fi făcut parte din categoria persoanelor salarizate din fonduri publice, astfel că nu este îndeplinită cerința ca litigiul să privească stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie și a altor prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice.

Or, în această situație, se constată că nu este îndeplinită condiția de admisibilitate ce rezultă din prevederile art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, potrivit cărora ordonanța de urgență "se aplică și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1)".

În consecință, reținând că una dintre condițiile restrictive și cumulative de admisibilitate reglementate de art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, respectiv cea referitoare la existența unui litigiu care să privească drepturile la pensie ale personalului plătit din fonduri publice, nu este îndeplinită, prezenta sesizare va fi respinsă, ca inadmisibilă.