ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 855/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a Contencios administrativ și fiscal la data de 02.08.2018, sub nr. x/2/2018, reclamanta SC A SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Agriculturii, Ministerul Apelor și Pădurilor și Ministerul Finanțelor, ca prin hotărârea ce se va pronunța: -să se constate că pârâții îi datorează suma de 15.786.699 lei, cu titlu de despăgubiri, din tabelul cu situația despăgubirilor pentru județe din care pentru județul Tulcea se face vorbire numai despre alocarea pentru distrugerea digurilor proprietatea SC A SA 2.572.598 lei, cu majorările datorate inflației, a dobânzilor legale și penalităților, sumă care se adaugă la cele 5.000.000 Euro dați de stat pentru consolidarea digului refăcut de societate pe banii reclamantei, plus 3,5 milioane de euro cheltuiți pentru reconstrucție, inclusiv cu sumele aferente producției de pe hectarele calamitate care nu au mai fost apte de cultivare - obligația de a face prin care instanța să oblige Guvernul României-Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Agriculturii, Ministerul Apelor, să plătească societății reclamante suma deja alocată încă din 2010 drept despăgubiri, plus penalități de întârziere și daune pe care le-a creat societății. Prin cererea depusă la data de 24.09.2019 reclamanta a arătat că renunță la capătul de cerere privind acțiunea în constatare, susținându-se că se menține acțiunea formulată „obligație de a face”, temeiul juridic fiind art. 30 C. proc. civ., art. 1528 C. civ., art. 453 C. proc. civ., taxa de timbru urmând a se calcula raportat la valoarea precizată în acțiune, suma fiind de 15.786.699 lei.

Prin sentința civilă nr.1922/4.06.2019 pronunțată de Curtea de Apel București Secția de Contencios Administrativ a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, Secția Civilă. Prin sentința civilă nr. 793 din data de 8 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2/2018, Tribunalul București, Secția a IV-a civilă, a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Prin decizia civilă nr. 2021/2020 pronunțată în dosarul nr. x/2/2018 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Înalta Curte a constatat că obiectul litigiului, prin care se invocă refuzul unor autorități ale administrației publice centrale a statului de a soluționa cererea de acordare a despăgubirilor cu privire la care reclamanta consideră că este îndreptățită în raport de dispozițiile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 107/1996, se circumscrie cauzelor date prin lege în competența instanței de contencios administrativ.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr.x/2/2018*.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1840 din data de 5 decembrie 2023, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția perimării, invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, și a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A SA.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței civile nr. 1840 din data de 5 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A SA, solicitând admiterea recursului și repunerea cauzei pe rol. În motivare, arată recurenta-reclamantă că prin încheierea din data de 07.03.2023, instanta a dispus suspendarea cauzei in temeiul dispozitiilor art. 242 alin. (1) C .proc. civ. pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina sa prin încheierile pronunțate în 6 decembrie 2022 și 7 februarie 2023. Afirmă că a formulat cerere de repunere pe rol la Curtea de Apel Bucuresti la 7 septembrie 2023, depunând și înscrisurile solicitate de către instanță. Față de data suspendării cauzei, cererea de repunere pe rol a fost formulată în termenul de 6 luni prevăzut de dispozițiile 416 alin. (1) C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză 6.1. Intimata-pârâtă Ministerul Mediului, Apelor și Mediului a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității recursului formulat de recurenta-reclamantă, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței recurate, ca fiind legală și temeinică. 6.2. Intimata-pârâtă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. 6.3. Intimata-pârâtă Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității recursului reclamantei. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, de apărările formulate prin întâmpinările depuse și de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Din examinarea criticilor formulate de către recurentă, Înalta Curte apreciază, în aplicarea dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., că deși acesta a nu indicat motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., criticile dezvoltate se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. potrivit căruia - prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, în speță, susținându-se greșita aplicare a normelor procedurale ce reglementează sancțiunea perimării. Se constată că judecata cererii de chemare în judecată a fost suspendată prin încheierea pronuntată la data de 7 martie 2023, în conformitate cu art. 242 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin încheierile de ședință din 6 decembrie 2022 și 7 februarie 2023 potrivit cărora reclamanta trebuia să indice, pentru fiecare pârât, fila din dosar unde se află cererea nesoluționată, adresată fiecăruia dintre pârâții chemați în judecată. Obligațiile stabilite de către instanță erau necesare în scopul clarificării cererii reclamantei, în sensul considerentelor deciziei nr. 2021/2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2/2018, și pentru a putea fi soluționate excepțiile invocate de pârâți, respectiv excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile și excepția prescripției, invocate de pârâta Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, precum și excepția autorității de lucru judecat ridicată de Guvernul României. Înalta Curte reține că cererea de reluare a judecății cauzei transmisă de reclamantă la 6 septembrie 2023, chiar dacă a fost formulată anterior momentului împlinirii termenului de perimare, nu a fost însoțită de precizările solicitate reclamantei prin încheierile de ședință din 06.12.2022 și 07.02.2023. De asemenea, nici cererea de repunere pe rol înregistrată la data de 13.09.2023 nu a fost însoțită de o cerere prin care reclamanta să precizeze informațiile solicitate prin încheierile de ședință menționate. În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că cererile depuse nu răspund solicitării instanței și nu pot reprezenta o îndeplinire a obligațiilor stabilite, nefiind apte să determine repunerea cauzei pe rol și întreruperea curgerii cursului termenului de perimare. Prin urmare, raportat la dispozițiile art. 416 417 și 418 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în mod corect prima instanță a admis excepția perimării în privința cererii de chemare în judecată, în condițiile în care suspendarea judecății a fost dispusă prin încheierea din data de 7 martie 2023, act procedural ce nu a fost urmat de acte ce ar fi trebuit să succeadă în mod firesc, pricina rămânând în nelucrare o perioadă mai mare de 6 luni, din culpa reclamantei, care nu a înțeles să-și îndeplinească obligațiile stabilite de instanță în sarcina sa (obligația de a indica fila din dosar unde se află cererea nesoluționată, adresată fiecărui pârât). III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare invocate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A S.A. împotriva sentinței civile nr. 1840 din data de 5 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,