ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 759/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 12.01.2024, reclamantul A a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație: anularea adresei nr.58808/DM/SRS/TC din data de 04.12.2023, emisă de către pârâtul Ministerul Afacerilor Interne Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcția Migrație, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că cererea de acordare a dreptului de ședere permanentă i-a fost respinsă în temeiul art. 70 alin. (1) din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor din România, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 629 din 10 aprilie 2024 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins contestația, ca neîntemeiată, formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcția Migrație.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 629 din 10 aprilie 2024 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul a arătat că dreptul de ședere permanentă este reglementat în art. 16 din Directiva 2004/38. Acesta a avut o ședere temporară pe teritoriul României în mod continuu în ultimii 5 ani anteriori depunerii cererii, începând cu data de 17.10.2017 până la data depunerii cererii, astfel că îndeplinește condiția prevăzută de art. 71 alin. (1) lit. a din OUG nr. 194/2002. La data depunerii cererii de ședere pe termen lung - 12.03.2023 - avea drept de ședere legal pe teritoriul României, fiind titularul permisului de ședere nr. (...), care îi reglementa șederea până la data de 04.06.2023. La data de 21.11.2023 cererea a fost analizată și respinsă în temeiul dispozițiilor art. 70 alin. l din OUG nr. 194/2002. A susținut că instanța a reținut că dispozițiile art. 16 din Directiva 2004/38/CE au fost transpuse în legislația națională în art. 20 din OUG nr. 102/2005, dar în art. 20 și urm. din OUG 102/2005 nu se cere condiția ca să aibe un drept de ședere temporară pe teritoriul României la momentul soluționării cerererii de ședere pe termen lung. Astfel, în opinia sa, instanța a interpretat eronat Directiva si, de asemenea, legislația națională, iar acolo unde legislația națională este mai restrictivă decât Directiva, se aplică Directiva (adică dreptul comunitar). Totodată, a susținut că, în cauză, nu este analizat principiul proportionalității, simpla constatare a faptului că nu îndeplineste condiția valabilității dreptului de ședere temporară la momentul analizării cererii din 21.11.2023, după 8 luni de la depunere, nu înseamnă că s-a analizat proporționalitatea măsurii, respectiv în ce măsura poate fi un impediment acordarea dreptului la ședere permanentă pe teritoriul României. In concluzie, în opinia sa, instanța de fond a încălcat dreptul Uniunii Europene, din care face parte și jurisprudența instanțelor europene, ceea ce conduce la concluzia că decizia recurată este nelegală și neîntemeiată.

Apărările formulate în recurs Intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute, nefiind susceptibilă de criticile formulate. În esență, a susținut că cetățeanul străin avea dreptul de ședere prelungit până la data de 04.06.2023, iar la data de 16.06.2023 a depus o cerere de prelungire a dreptului de ședere temporară pe teritoriul României în scopul reîntregirii familiei. S-a emis Decizia de returnare nr. 5182244/22.08.2023, contestată, prin sentința civilă nr. 510/09.11.2023 dată în dosarul nr.x/33/2023 al Curții de Apel Cluj fiind respinsă acțiunea reclamantului din prezenta cauză. Termenul pentru soluționarea cererii a fost prelungit tocmai în vederea soluționării contestației împotriva deciziei de returnare. În aceste condiții, în opinia sa, în speță nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 70 alin. (1) din OUG nr. 194/2002.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2) art. 471 ind. 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 ind.1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea dosarului de recurs la data de 5 decembrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților. La termenul de judecată din 5 decembrie 2024, cauza a fost amânată la data de 13 februarie 2025, pentru ca părțile litigante să depună puncte de vedere cu privire la excepția tardivității recursului invocată din oficiu, a cărei discutare a fost prorogată, fiind încuviințată cererea de amânare pentru angajarea unui apărător formulată de recurent. II. Soluția și considerentele instanței de recurs În temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate excepția tardivității recursului invocată din oficiu urmând să o admită pentru considerentele în continuare expuse. Conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”, acesta urmând a fi calculat, în raport de dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pe zile libere, așa cum prevăd dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ. Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C.proc.civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate. Această sancțiune se aplică și în cazul nerespectării termenului de declarare a recursului, dat fiind că este vorba despre exercitarea unui drept procesual, termenul de declarare a recursului fiind un termen imperativ și absolut. Sancțiunea decăderii poate fi evitată în condițiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedește că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal și că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 C.proc.civ., ceea ce nu este cazul în cauză, recurentul-reclamant neformulând o astfel de cerere. Înalta Curte constată că potrivit procesului-verbal de înmânare a hotărârii, aflat la fila 149 din dosarul de fond, sentința atacată a fost comunicată recurentului la data de 16.05.2024, iar recursul a fost declarat la data de 15.07.2024, transmis prin e-mail, conform dovezii de înregistrare a recursului la curtea de apel, aflată la fila 5 din dosarul de recurs, ultima zi de declarare a recursului fiind 03.06.2025. În ceea ce privește susținerea recurentului în sensul că termenul de recurs nu a fost depășit, în opinia sa, nefiindu-i comunicată hotărârea, cu privire la acest aspect invocând vicierea procedurii de comunicare în sensul că pe dovada de comunicare a sentinței nu este menționată persoana desemnată cu primirea actelor de procedură - avocat B, acesta fiind motivul pentru care nu i s-a înmânat acestei persoane sentința recurată, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi primită. Astfel, se constată că, la fila 149 din dosarul de fond, se află dovada de comunicare a sentinței instanței de fond către reclamantul A la adresa din str. (...) nr. (...), bl. (...), sc. (...), et. (...), ap. (...), sector 6, București, domiciliu ales de reclamant pentru comunicarea actelor de procedură prin cererea de chemare în judecată, din procesul-verbal de înmânare rezultând depunerea hotărârii la cutia poștală, după constatarea absenței de la domiciliu a destinatarului și a celorlalte persoane prevăzute de lege. Cu privire la menționarea persoanei desemnate cu primirea actelor de procedură avocat B, Înalta Curte constată că procedura de citare pentru primul termen de judecată din data de 20.03.2024 s-a efectuat în mod identic cu procedura de comunicare a sentinței, procesul-verbal de înmânare a citației conținând aceleași date cu privire la reclamant și la domiciliul procesual al acestuia (nefiind menționată persoana desemnată cu primirea actelor de procedură), procedura de citare fiind îndeplinită prin depunerea citației la cutia poștală, după constatarea absenței de la domiciliu a destinatarului și a celorlalte persoane prevăzute de lege. În ședința publică de la termenul de judecată din 20.03.2024 s-a constatat că procedura de citare a fost legal îndeplinită, apărătorul ales al reclamantului, doamna avocat B, care a răspuns pentru reclamant la termenul respectiv, neinvocând, astfel cum permit dispozițiile art. 160 C. proc. civ., vicierea procedurii de citare față de nemenționarea pe procesul-verbal de înmânare a persoanei desemnate cu primirea actelor de procedură ori față de depunerea citației la cuția poștală, astfel cum rezultă din încheierea de ședință de la acel termen (fila 54 dosar fond). Astfel, potrivit art. 160 C. proc. civ. ”(1) Dacă partea prezentă în instanță, personal sau prin reprezentant, nu a primit citația sau a primit-o într-un termen mai scurt decât cel prevăzut la art. 159 ori există o altă cauză de nulitate privind citația sau procedura de înmânare a acesteia, procesul se amână, la cererea părții interesate. (2) Orice neregularitate cu privire la citare nu va mai fi luată în considerare în cazul în care, potrivit alin. (1) nu s-a cerut amânarea procesului, precum și în cazul în care partea lipsă la termenul la care s-a produs neregularitatea nu a invocat-o la termenul următor producerii ei, dacă la acest termen ea a fost prezentă sau legal citată. (...)” În aceste condiții, datele cu privire la reclamant introduse inițial în programul informatizat ECRIS și preluate în formularele de comunicare a actelor de procedură au fost preluate ca atare și în dispozitivul sentinței recurate și în procesul-verbal de înmânare a acesteia către reclamant, astfel cum rezultă din dovada aflată la fila 149 din dosarul de fond anterior menționată. De asemenea, se reține că nici prin cererea de recurs, recurentul-reclamant nu a invocat neregularitatea procedurii de comunicare a sentinței, în sensul vicierii acesteia prin nemenționarea persoanei insărcinate cu primirea actelor de procedură - avocat B, înțelegând să invoce vicierea procedurii de comunicare a hotărârii pentru acest motiv la al doilea termen de judecată din dosar, acordat în vederea exprimării de către părți a punctului de vedere cu privire la excepția tardivității recursului, invocată, din oficiu, de instanță. În acest context, Înalta Curte reține următoarele dispoziții din Codul de procedură civilă incidente în cauză: ▪ art. 158 ”(1) În caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea mențiuni, comunicarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau 156. (…)” ▪ art. 162 ”(1) Înmânarea citațiilor și a tuturor actelor de procedură în cazurile prevăzute la art. 155 alin. (1) pct. 1-5 și pct. 12 sau atunci când actul urmează să fie înmânat unui avocat, notar public ori executor judecătoresc se poate face funcționarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenței, care va semna dovada. În lipsa acestora, înmânarea citației sau a actelor de procedură se va face administratorului clădirii, iar, în lipsă, paznicului sau agentului de pază, care va semna procesul-verbal întocmit în acest scop de către agent, după ce acesta din urmă a certificat în prealabil identitatea și calitatea sa. (...)” ▪ art. 163 ”(1) Comunicarea citației se va face persoanei în drept să o primească, care va semna dovada de înmânare certificată de agentul însărcinat cu înmânarea. (…) (3) Dacă destinatarul refuză să primească citația, agentul o va depune în cutia poștală. În lipsa cutiei poștale, va afișa pe ușa locuinței destinatarului o înștiințare care trebuie să cuprindă: (...) (5) Despre împrejurările arătate la alin. (3) agentul va întocmi un proces-verbal, care va cuprinde mențiunile arătate la art. 164 acesta făcând dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat. (6) Dacă destinatarul nu este găsit la domiciliu ori reședință sau, după caz, sediu, agentul îi va înmâna citația unei persoane majore din familie sau, în lipsă, oricărei alte persoane majore care locuiește cu destinatarul ori care, în mod obișnuit, îi primește corespondența. (7) Când destinatarul locuiește într-un hotel sau într-o clădire compusă din mai multe apartamente și nu este găsit la această locuință a sa, agentul îi va comunica citația administratorului, portarului sau celui care, în mod obișnuit, îl înlocuiește. În aceste cazuri, persoana care primește citația va semna dovada de primire, agentul certificându-i identitatea și semnătura și încheind un proces-verbal cu privire la aceste împrejurări. Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător. (8) În cazul în care lipsesc persoanele prevăzute la alin. (6) și (7), precum și atunci când acestea, deși prezente, refuză să primească actul, sunt aplicabile dispozițiile alin. (3) - (5).” ▪ art. 164 ”(1) Dovada de înmânare a citației sau a altui act de procedură ori, după caz, procesul-verbal va cuprinde: a) anul, luna, ziua și ora când dovada a fost luată sau procesul-verbal a fost întocmit; b) numele, prenumele și funcția agentului, precum și, dacă este cazul, ale funcționarului de la primărie; c) numele și prenumele sau denumirea, după caz, și domiciliul ori sediul destinatarului, cu arătarea numărului etajului, apartamentului sau camerei, dacă cel citat locuiește într-o clădire cu mai multe etaje ori apartamente sau în hotel, precum și dacă actul de procedură a fost înmânat la locuința sa, depus în cutia poștală ori afișat pe ușa locuinței. Dacă actul de procedură a fost înmânat în alt loc, se va face mențiune despre aceasta; d) numele, prenumele și calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea, în cazul în care actul de procedură a fost înmânat altei persoane decât destinatarului; e) denumirea instanței de la care emană citația ori alt act de procedură și numărul dosarului; f) semnătura celui care a primit citația sau alt act de procedură, precum și semnătura agentului sau, după caz, funcționarului de la primărie care o certifică, iar în cazul în care se întocmește proces-verbal, semnătura agentului, respectiv a funcționarului primăriei. (2) Procesul-verbal va cuprinde, de asemenea, și arătarea motivelor pentru care a fost întocmit. (3) Cerințele de la alin. (1) lit. a), c), d), e) și f) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. (4) Mențiunile din procesul-verbal privitoare la faptele constatate personal de cel care l-a întocmit nu pot fi combătute decât prin procedura înscrierii în fals.” Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că alegerea unui alt domiciliu/sediu pentru comunicarea actelor de procedură reprezintă un drept al părții care corespunde unei obligații de comunicare a actului la acel sediu și nu oriunde altundeva ar putea exista o persoană dispusă să primească corespondența pentru acea parte. Partea are obligația de a menționa și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, în cazul neîndeplinirii acestei obligații, urmând să se efectueze procedura de comunicare după caz, potrivit dispozițiilor art. 155 sau 156 C.proc.civ. De asemenea, în cazul în care se constată absența de la domiciliul indicat de parte, indiferent dacă este vorba despre domiciliul/sediul părții ori un domiciliu/sediu ales pentru care partea și-a îndeplinit și obligația menționării persoanei desemnate cu primirea actelor de procedură, procedura de comunicare a acestor acte se efectuează potrivit dispozițiilor art. 162 163 și 164 C.proc.civ. Or, în cazul de față, în care s-a constatat de către factorul poștal absența destinatarului/celorlalte persoane prevăzute de lege de la domiciliu (astfel cum a fost indicat în dosar de către reclamant), hotărârea a fost depusă la cutia poștală, întocmindu-se în mod corespunzător procesul-verbal de înmânare, în care sunt consemnate toate datele prevăzute de art. 164 C. proc. civ., date care nu pot fi combătute decât prin procedura înscrierii în fals, ceea ce nu este cazul în speță. Prin urmare, se reține că, în raport de prevederile legale antereferite și de actele dosarului, procedura de comunicare a sentinței este legal îndeplinită, iar recursul este tardiv formulat, recurentul-reclamant nefiind suficient de diligent pentru conservarea drepturilor sale procesuale. Or, termenele pentru exercițiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil și efectiv, ci stimularea activității procesuale a părților prin sancțiunea instituită pentru nerespectarea lor. Totodată, termenele pentru exercitarea căilor de atac au caracter imperativ și sunt sancționate cu decăderea și, cum recurentul-reclamant a declarat recurs după împlinirea termenului prevăzut de lege, sancțiunea decăderii nu poate fi evitată, astfel încât Înalta Curte va face aplicarea prevederilor exprese ale art. 185 alin. (1) teza finală C.proc.civ. și va respinge recursul ca tardiv formulat. Prin constatarea decăderii dispare cadrul procesual pentru realizarea controlului judiciar, astfel încât admiterea excepției tardivității exclude analizarea criticilor susținute de recurent prin cererea de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 185 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția tardivității recursului invocată, din oficiu, de instanță și va respinge recursul declarat ca tardiv formulat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, DECIDE: Admite excepția tardivității recursului invocată, din oficiu, de instanță. Respinge recursul formulat de reclamantul A împotriva Sentinței civile nr. 629 din 10 aprilie 2024 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Definitivă. Pronunțată astăzi, 13 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.