ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1553/2022

Ședința publică din data de 16 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

Prin cererea înregistrată la data de 24.08.2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General Pentru Imigrări - Direcția Migrație a solicitat anularea adresei nr. x din data de 07.08.2020, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că cererea de acordare a dreptului de ședere permanentă i-a fost respinsă în temeiul art. 71 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor din Romania, republicată, cu obligarea intimatei la acordarea dreptului de ședere pe termen lung pe teritoriul României.

Prin sentința civilă nr. 612 din data de 16.04.2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație, a anulat adresa nr. x/07.08.2020 emisă de Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație privind refuzul acordării dreptului de ședere pe termen lung, a dispus reevaluarea cererii reclamantului A. privind solicitarea de acordare a dreptului de ședere pe termen lung și a respins în rest cererea de chemare în judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 612 din data de 16.04.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General Pentru Imigrări - Direcția Migrație.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 11 octombrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 24 noiembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând cu prioritate excepția tardivității recursului, în temeiul dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este declarat peste termenul legal, pentru argumentele expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei."

În materia contenciosului administrativ, conform dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Termenul de 15 zile stabilit prin textul legal menționat se calculează potrivit dispozițiilor procedurale cuprinse în art. 101 alin. (1) din C. proc. civ. care prevăd că "termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul".

Pe de altă parte, aliniatul 5 al aceluiași articol stabilește că "termenul care se sfârșește într-o zi de serbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare".

Din actele dosarului rezultă că sentința atacată a fost comunicată recurentei-pârâte la data de 26.07.2021, conform dovezilor de îndeplinire a procedurii de comunicare aflate la dosarul de fond, iar recursul a fost depus la data de 12.08.2021, conform ștampilei de înregistrare dosarului de recurs, precum și a borderoul nr. 1 din data de 12.08.2021, transmis de Curtea de Apel București, unde, la poziția 17, este înregistrată corespondența pentru dosar nr. x/2020, nr. de ieșire 24465.

Calculând termenul de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, potrivit regulilor stabilite prin dispozițiile art. 101 alin. (1) și (5) din C. proc. civ., pe zile libere, rezultă că intervalul de timp în care recurenta-pârâtă avea dreptul să declare recurs era cuprins între 26.07.2021 și 11.08.2021, inclusiv.

Or, în cauza de față, având în vedere că recursul a fost depus la data de 12.08.2021, Înalta Curte constată că acesta este declarat și formulat cu depășirea termenului legal, fiind depășit termenul de 15 zile de la comunicarea sentinței, impus de lege.

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Pe cale de consecință, având în vedere că în cauză, recurenta-reclamantă nu a exercitat în termen calea de atac, Înalta Curte va reține tardivitatea recursului declarat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări împotriva sentinței nr. 612 din 16 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2022.