ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2539/2021

Ședința publică din data de 20 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal la data de 26.03.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrațiune, a solicitat instanței ca prin hotărârea pronunțată să dispună anularea Deciziei nr. 430464/DM/SR5/VP de refuz a acordării dreptului de ședere pe termen lung, emisă de Direcția Migrație, Inspectoratul General pentru Imigrări și reanalizarea cererii de acordare a dreptului de ședere pe termen lung, cu luarea în considerare a circumstanțelor specifice cazului și emiterea unei decizii de acordare a dreptului de ședere pe termen lung.

Prin sentința civilă nr. 946 din 12 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrațiune, ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei civile nr. 946 din 12 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. prin avocat B..

Intimatul - pârât Inspectoratul General pentru Imigrări a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea atacată răspunde exigentelor normative relevate in cauză, respectiv dispozițiilor O.U.G. nr. 194/2002.

La data de 24 noiembrie 2020 recurenta reclamantă a depus motive de recurs solicitând casarea sentinței atacate în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a motivat în termen calea de atac, pentru considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispozițiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).

Înalta Curte constată că recursul a fost declarat prin e-mail la data de 20.11.2020, însă motivele de recurs au fost formulate la data de 24.11.2021, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004, care s-a împlinit la data de 20.11.2020, sentința recurată fiind comunicată la data de 04.11.2020.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Înalta Curte amintește că sancțiunea decăderii poate fi evitată doar în condițiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedește că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal și că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 din C. proc. civ., însă constată că recurenta - reclamantă nu a formulat o cerere motivată de repunere în termenul de recurs.

Susținerile apărătorului cu privire la schimbarea domiciliului și la împrejurarea ca aceasta a fost contactată în ultima zi de declarare a căii de atac nu sunt apte a răsturna obligația de diligență a reclamantei. Termenele pentru exercițiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil și efectiv, ci stimularea activității procesuale a părților prin sancțiunea instituită pentru nerespectarea lor.

Totodată, termenele pentru exercitarea căilor de atac au caracter imperativ și sunt sancționate cu decăderea și cum recurenta - reclamantă a motivat recursul după împlinirea termenului prevăzut de lege, astfel cum s-a reținut anterior, sancțiunea nulității nu poate fi evitată, astfel încât Înalta Curte va face aplicarea prevederilor exprese ale art. 489 alin. (1), respectiv art. 185 alin. (1) teza finală din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 946 din 12 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 aprilie 2021.