ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 751/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova - Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 27.07.2023, sub nr. x/54/2023, reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției prin Ministrul Justiției, a solicitat anularea adresei nr. 12/27407/26.06.2023 emisă de Ministerul Justiției, prin care s-a respins cererea sa de schimbare a sediului biroului notarial prin preluarea postului notarului public B, în calitate de asociat și obligarea pârâtului la emiterea Ordinului Ministrului Justiției în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (9) din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici. La data de 15.09.2023, reclamantul a formulat cerere de completare a acțiunii, în sensul că a solicitat și anularea actului administrativ cu nr. 3/51022/2023/25.08.2023, reprezentat de Răspunsul Ministerului Justiției la plângerea prealabilă înregistrată sub nr. 51022/2023/27.07.2023, pentru toate considerentele dezvoltate pe larg în cadrul cererii de chemare în judecată ce formează obiectul prezentului dosar, capetele de cerere deja formulate prin acțiunea inițială păstrându-și valabilitatea.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 580 din 21 noiembrie 2023 a Curții de Apel Craiova – Secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justitiei prin Ministerul Justitiei, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 580 din 21 noiembrie 2023 a Curții de Apel Craiova – Secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. În susținerea motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că instanța nu a analizat deloc motivul de anulare potrivit căruia în speță sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. (4), iar nu dispozițiile art. 20 alin. (5) din Legea nr. 36/1995, întrucât este vorba de o asociere între 2 notari, în condițiile în care notarul public C a declarat că renunță la asociere. In primul rând, a arătat prin cererea de chemare în judecată faptul că, prin declarația autentificată sub nr. 850 din data de 21.03.2023, celălalt asociat notarul public C a declarat că a luat cunoștință de intenția mamei sale, B, conform declarației din 14.10.2015 în sensul preluării postului de notar titular de către fratele său, A, și, având în vedere că este asociată pe durată nedeterminată, a declarat că renunță la asociere. Această renunțare la asociere prevalează, efectul fiind acela că nu mai are calitate de asociat si deci nu mai este vorba de o asociere între mai mulți notari, dintre care unul a decedat, ci de o asociere între doi notari, unul dintre aceștia decedând. A enunțat art. 20 din Legea nr. 36/1995, art. 50 din Regulamentul de aplicare a Legii notarilor publici nr. 36/1995, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 2333/C/2013, cu modificările și completările ulterioare. Din aceste dispoziții legale rezultă că potrivit alin. (4) al art. 20 din Legea nr. 36/1995 schimbarea sediului biroului notarial dintr-o localitate în altă localitate se poate realiza prin încetarea calității notarului public titular și preluarea postului acestuia, la cerere, de către notarul public asociat. Numai în situația în care în cadrul societății profesionale funcționează mai mult de doi notari publici asociați este necesar să existe manifestarea de voință a notarilor în sensul preluării postului în situația încetării calității notarului public titular. Or în speță, după cum a arătat prin declarația autentificată sub nr. 850 din data de 21.03.2023, celălalt asociat notarul public C declară că a luat cunoștință de intenția mamei sale, B, conform declarației din 14.10.2015 în sensul preluării postului de notar titular de către fratele său, A, și, având în vedere că este asociată pe durată nedeterminată, a declarat că renunță la asociere. In aceste condiții, nu mai este vorba despre ipoteza în care în cadrul societății profesionale funcționează mai mult de doi notari notari asociați, în condițiile în C a renunțat la asociere, așadar nu mai este vorba de mai mult de doi notari publici asociați ai societății profesionale. In condițiile în care notarul asociat C a declarat că renunță la asociere ne aflăm în ipoteza alin. (4) al art. 20 din Legea nr. 36/1995, în sensul că a rămas doar un singur asociat, Făurar Virgil Claudiu, astfel că postul notarului public titular B urmează să fie preluat la cerere de către notarul public asociat, respectiv de către recurent. Instanța de fond nu a analizat absolut deloc acest motiv de anulare, deși acesta a fost primul și principalul motiv invocat de reclamant. Instanța de fond nu a avut în vedere că, prin cererea modificatoare, a solicitat și anularea adresei prin care Ministerul Justiției a respins plângerea prealabilă, făcând trimitere la dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 8 alin. (1) și 2 din Legea nr. 554/2004, art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut că instanța de fond a reținut în mod nelegal că nu ar fi vorba de un refuz nejustificat încălcând astfel atât dispozițiile din Legea nr. 554/2004 menționate, cât si dispozițiile art. 20 din Legea nr. 36/1995. Au fost încălcate dispozițiile art. 20 din Legea nr. 36/1995 întrucât în speță există acordul și manifestarea de voință din partea tuturor asociaților în sensul preluării postului de notar titular de către reclamant. Chiar dacă ar fi vorba de o asociere formată din mai mulți notari, în speță oricum există acordul de voință al tuturor asociaților Societății profesionale notariale în sensul preluării postului de notar titular de către recurent, contrar celor reținute de instanța de fond. Manifestarea de voință a tuturor asociaților există și este materializată în înscrisurile menționate, respectiv înscrisul olograf din data de 14.10.2015 semnat de doamna B, a cărei scriere și semnătură este confirmată prin raport de expertiză criminalistică, actul adițional la contractul de asociere din 14.02.2023 semnat de ceilalți doi asociați, A și C, declarația autentificată sub nr. 1298/02.06.2023 a notarului public C, care a declarat că, după retragerea sa din activitate, postul de titular din localitatea Craiova urma să fie preluat de A, notar public în cadrul Societății Profesionale Notariale (SPN) D, iar dacă acesta nu acceptă postul de titular, acesta să fie preluat de celălalt notar asociat, respectiv C. Raportul de expertiză criminalistică nr. 106/8 iunie 2023 întocmit de expertul criminalist E a stabilit că acest înscris este scris și semnat de titulara B. Prin actul adițional încheiat la 14.02.2023, ceilalți doi asociați, C și A au hotărât având în vedere declarația olografă din 14.10.2015 ca A să preia postul de titular al Notarului Public B din Craiova. De asemenea, prin declarația autentificată sub nr. 1298/02.06.2023, notar public C declară că este de acord cu declarația mamei sale, B, din 14.10.2015, astfel ca fratele său, notarul public A să preia cabinetul notarial al mamei sale, precizând că nu are nici o pretenție. In consecință, există acordul de voință al tuturor asociaților în sensul preluării de către recurent a postului de notar public titular. Faptul că acest acord de voință nu este cuprins într-un singur înscris este lipsit de relevanță câtă vreme legea nu impune o asemenea condiție. In speță s-a realizat acordul de voință atât în sensul de negotium, cât și de instrumentum probationis, din partea tuturor celor trei asociați - titularul B și cei doi asociați, A C. Așadar, atâta timp cât există manifestarea de voință a tuturor notarilor asociați, chiar dacă aceasta nu a fost exprimată simultan, la același moment și printr-un singur înscris, este îndeplinită condiția prevăzută de lege și nu există niciun impediment ca postul să fie preluat de notarul public A. Astfel, în speță este îndeplinită regula unanimității de consimțământ a asociaților care determină modificarea contractului de societate în sensul menționat respectiv preluarea postului de notar titular de către A. B, C si A au fost notari asociați, care și-au exprimat voința, si notarul titular nu a avut alți asociați în afara de cei doi asociați care făceau parte din familie, respectiv copiii săi. De altfel, actul adițional la contractul de asociere din data de 03.07.2014 confirmă de asemenea că voința asociaților a fost în sensul ca A să preia postul de notar titular, în condițiile în care acesta a dobândit o cotă majoritară de 80% în ceea ce privește repartizarea veniturilor si a cheltuielilor Societății Profesionale Notariale. Uniunea Notarilor Publici din România a confirmat prin adresa nr. 3134/16.05.2023 că, în speță, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru preluarea de către recurent a postului de notar titular. Așa cum rezultă din această adresă, decizia luată în cadrul ședinței Biroului Executiv din data de 9 mai 2023 cu privire la solicitarea formulată de reclamant, notar public A, a fost în sensul că având în vedere înscrisurile depuse (înscrisul olograf din data de 14.10.2015 al doamnei B și declarația autentică a doamnei C) și dispozițiile art. 20 alin. (4) din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, republicată, domnul notar public A ar putea prelua postul mamei sale. Din adresa nr. 710/03.03.2017 emisă de Camera Notarilor Publici F notarul public A era recunoscut în fapt și în drept ca asociat si administrator în cadrul SPN D. In consecință, în situația în care există doi notari asociați și încetează calitatea de notar a notarului public titular, postul se preia în mod automat de către celălalt notar asociat, fără a fi necesară nicio formalitate, nicio mențiune specială din partea notarului titular, singura formalitate fiind aceea ca notarul asociat să depună o cerere în acest sens. Rațiunea pentru care, în situația în care există mai mulți notari asociați, legiuitorul a prevăzut menționarea notarului în cadrul contractului de asociere, poate fi una sigură, respectiv pentru a avea acordul notarilor, pentru a împiedica orice discuții între notarii asociați cu privire la notarul care urmează să preia postul. În opinia sa, o altă rațiune logică nu există. Or, atâta timp cât în speță toți notarii și-au exprimat acordul de voință cu privire la persoana care preia postul, nu există niciun impediment legal ca acel notar să preia postul. Contrar celor reținute de instanța de fond, prin textul legal, nu se are în vedere protejarea intereselor terților de a ocupa un astfel de post. Dacă aceasta ar fi fost intenția legiuitorului, ar fi prevăzut obligația menționării în cadrul contractului de asociere a faptului că notarul public titular este de acord ca notarul asociat să preia postul în situația încetării calității de notar public, inclusiv în situația în care am vorbi de o asociere între 2 notari, nu numai în situația în care am vorbi de asocierea mai multor notari, ceea ce nu este cazul.

Apărările formulate în recurs Intimatul-pârât Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute, nefiind susceptibilă de criticile formulate. În esență, a susținut că hotărârea cuprinde motivele pe care se sprijină și răspunde argumentelor fundamentale utilizate pentru susținerrea pretențiilor de către reclamant, respectiv a celor utilizate în apărare de către pârât neexistând condițiile reținerii și sancționării aspectelor considerate de recurentul reclamant ca reprezentând neregularități de ordin procedural. În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C.proc.civ. privind susținerea de neanalizare a cererii completatoare, prin care s-a solicitat și anularea adresei de răspuns nr. 3/51022/25.08.2023, în opinia sa, această cerere a fost analizată implicit, acest aspect nereprezentând o neregularitate de ordin procedural, concluzia fiind susținută și de faptul că în cererea completatoare reclamantul nu formulează argumente noi. Referitor la incidența art. 488 alin. (1) pct.8 C.proc.civ., a susținut că, în mod corect, s-a apreciat că cererea reclamantului presupune interpretarea și aplicarea unei dispoziții legale care reglementează o situație de excepție de la regula prevăzută de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, Declarația notarului C autentificată cu nr.850/21.03.2023 de Biroul Notarului Public G, nu produce efecte retroactive, neavând influență asupra duratei și condițiilor asocierii, singura modalitate de încetare a asocierii celor 3 notari publici, anterior datei de 10.02.2023, fiind prin ordin de ministru, situație inexistentă în speță.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 ind.1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 ind.1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea dosarului de recurs la data de 24 octombrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, cauza fiind amânată succesiv la data de 5 decembrie 2024, respectiv 13 februarie 2025. II. Soluția și considerentele instanței de recurs Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Prin cererea înregistrată la Ministerul Justiției la data de 18.04.2023, cu nr. 1/27407/2023, reclamantul A a solicitat schimbarea sediului biroului notarial, prin preluarea postului notarului public B, în localitatea Craiova, în calitate de asociat, ca urmare a încetării calității de notar public a dnei B, prin decesul survenit la data de 10.02.2023. În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 20 alin. (5) din Legea nr. 36/1995. Prin adresa nr. 12/27407/2023, Ministerul Justiției a respins cererea reclamantului, reținând, în interpretarea normelor juridice relevante, că singura modalitate de preluare a postului notarului public titular căruia i-a încetat calitatea, de către unul dintre asociați, este nominalizarea prin contractul de asociere. Modalitatea de schimbare a sediului biroului notarial prevăzută de art. 20 alin. (4), 5 din Legea nr. 36/1995 este o excepție de strictă interpretare, iar condițiile aplicării acesteia în cauză, nu sunt îndeplinite. În acest context factual, reclamantul A, apreciind că adresa nr. 12/27407/2023 este expresia unui refuz nejustificat al pârâtului de a rezolva cererea sa, a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune în anularea adresei și obligarea pârâtului Ministerul Justitiei prin Ministrul Justiției să emită ordinul privind schimbarea sediului biroului notarial, în condițiile cerute, prin cererea de completare a acțiunii, reclamantul solicitând și anularea actului administrativ cu nr. 3/51022/2023/25.08.2023, reprezentat de Răspunsul Ministerului Justiției la plângerea prealabilă înregistrată sub nr. 51022/2023/27.07.2023, pentru toate considerentele dezvoltate pe larg în cadrul cererii de chemare în judecată. Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă, reclamantul formulând recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., a căror incidență nu poate fi reținută în cauză. Privind dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care prevăd că instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, Înalta Curte constată că acest motiv de casare nu este incident în cauză. Astfel, se observă că nulitatea actelor de procedură definită la art. 174 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind „sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă” se regăsește actualmente în Capitolul III din titlul IV al Cărții I din același Cod, care reglementează deopotrivă nulitatea absolută și pe cea relativă, nulitatea condiționată și nulitatea necondiționată de existența unei vătămări, totodată, statuând asupra modului în care nulitățile pot fi invocate și efectele pe care le produce aplicarea sancțiunii. Prin urmare, orice pretinsă încălcare a unei reguli de procedură, indiferent de regimul său juridic, va fi analizată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru a se constata dacă reprezintă sau nu un motiv de casare a hotărârii. Art. 175 C. proc. civ. fixează regulile și condițiile pe care trebuie să le respecte părțile sau instanța pentru a fi în măsură să invoce nulitatea unui act de procedură. În centrul acestor condiții, necesar a fi îndeplinite pentru constatarea nulității unui act de procedură, stau: a) producerea unei vătămări; b) posibilitatea înlăturării acesteia numai prin anularea actului. În cauză, în susținerea acestui caz de casare, recurentul a arătat că instanța nu a analizat deloc motivul de anulare potrivit căruia în speță sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. (4), iar nu dispozițiile art. 20 alin. (5) din Legea nr. 36/1995, întrucât este vorba de o asociere între 2 notari, în condițiile în care notarul public C a declarat că renunță la asociere, susținere care este lipsită de suport. Astfel, prima instanță a reținut că modalitatea de schimbare a sediului biroului notarial prevăzută de art. 20 alin. (4), 5 din Legea nr. 36/1995 este o excepție de strictă interpretare, iar condițiile aplicării acesteia în cauză, nu sunt îndeplinite, astfel că nu se poate susține în mod valid că prima instanță nu a analizat deloc acest motiv. Chiar dacă analiza efectuată de instanță cu privire la acest aspect nu este exhaustivă, Înalta Curtea apreciază că, având în vedere analiza privind incidența în cauză a dispozițiilor alin. (5) ale art. 24 și constatarea neîndeplinirii condițiilor prevăzute de acest text legal, nu se poate concluziona în sensul că nu a fost cercetat fondul cauzei, ceea ce ar fi impus casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei. În ceea ce privește susținerea că instanța de fond nu a avut în vedere că, prin cererea modificatoare, a solicitat și anularea adresei prin care Ministerul Justiției a respins plângerea prealabilă, Înalta Curte constată că, deși prima instanță nu analizează distinct și explicit inclusiv adresa de răspuns nr. 3/51022/25.08.2023, analizează condițiile existenței/inexistenței refuzului nejustificat, prin raportare la situația de fapt și la dispozițiile legale incidente, după ce se reține că reclamantul a formulat și cerere completatoare, astfel că acest aspect nu reprezintă neregularitate de ordin procedural, concluzia fiind susținută și de faptul că în cererea completatoare reclamantul nu formulează argumente noi, astfel cum menționează expres că își motivează cererea completatoare pe argumentele invocate prin acțiunea inițială. În concluzie, nu poate fi reținută în cauză incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. în sensul invocat de recurent. Înalta Curte constată că în cauză nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Motivul de recurs prevăzut de acest text de lege vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară. Circumscris acestui motiv de nelegalitate, recurentul a susținut, în esență, că instanța de fond a reținut în mod nelegal că nu ar fi vorba de un refuz nejustificat încălcând astfel atât dispozițiile din Legea nr. 554/2004, cât și dispozițiile art. 20 din Legea nr. 36/1995, în esență, în opinia sa, în raport de înscrisurile aflate la dosar și de dispozițiile art. 20 alin. (4) din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, republicată, fiind îndeplinite condițiile ca domnul notar public A să preia postul mamei sale, B, în mod greșit prima instanță reținând incidența dispozițiilor art. 20 alin. (5) din aceeași lege, susțineri care sunt nefondate. Instanța de control judiciar reține că potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 554/2004: ”(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: (…) i) refuz nejustificat de a soluționa o cerere - exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile; (…) Excesul de putere este definit de art. 2 alin. (1) lit. n din același act normativ, ca reprezentând exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor. Instanța de control judiciar amintește că refuzul nejustificat de a soluționa o cerere nu trebuie confundat cu un răspuns nefavorabil al autorităților publice, răspunsul nefavorabil implicând în sine acceptarea de către autoritatea publică a soluționării cererii, care însă nu este conformă așteptărilor petentului. În lumina acestor considerente, se reține că potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995: ”(1) Notarul public își poate schimba sediul biroului notarial dintr-o localitate în altă localitate, prin concurs organizat de către Institutul Notarial Român, la nivel național, pe posturile destinate schimbărilor de sedii. (…) (4) Prin excepție de la dispozițiile alin. (1), schimbarea sediului biroului notarial dintr-o localitate în altă localitate se poate realiza prin încetarea calității notarului public titular și preluarea postului acestuia, la cerere, de către notarul public asociat. (5) În cazul în care în societatea profesională funcționează mai mult de 2 notari publici asociați, care nu sunt numiți în localitatea respectivă, locul vacantat în condițiile alin. (4) se ocupă de notarul public nominalizat prin contractul de asociere de către notarul public titular, dintre notarii asociați. În cazul în care nu este nominalizat unul dintre notarii asociați, locul vacantat se ocupă prin concurs organizat în condițiile prezentei legi.” Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că schimbarea sediului notarului public dintr-o localitate în altă localitate se poate realiza, ca regulă, printr-un concurs național, organizat de către Institutul Notarial Român. Excepția de la această regulă o reprezintă schimbarea sediului prin încetarea calității notarului public titular și preluarea postului acestuia, la cerere, de către notarul public asociat (art. 20 alin. (4) din Legea nr. 36/1995). În ipoteza în care în societatea profesională funcționează mai mult de 2 notari publici asociați, care nu sunt numiți în localitatea respectivă, locul vacantat se ocupă de notarul public nominalizat prin contractul de asociere de către notarul public titular, dintre notarii asociați (art. 20 alin. (5) din Legea nr. 36/1995). În raport de situația de fapt reținută în cauză și de materialul probator administrat, Înalta Curte constată că în mod corect a concluzionat judecătorul fondului că reclamantul se află în această din urmă situație descrisă, iar condițiile pentru ca excepția să se aplice în cazul său, nu sunt îndeplinite. Astfel, prevederea "locul vacantat se ocupă de notarul public nominalizat prin contractul de asociere de către notarul public titular, dintre notarii asociați" nu poate fi interpretată extensiv sau într-un mod diferit de sensul termenilor folosiți fiind cunoscut faptul că excepțiile de la regulile de drept sunt de strictă interpretare și aplicare. În aceste condiții, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (4) din Legea nr. 136/1995 invocate de recurent, întrucât situația de fapt nu se încadrează în ipoteza acestei norme, având în vedere că la momentul decesului notarul public B - data încetării calității de notar a acesteia și la care se impune a se analiza incidența dispozițiilor art. 20 alin. (4) din Legea nr. 136/1995 - în cadrul societății profesionale notariale își desfășurau activitatea 3 notari, respectiv B, A și C. Prin urmare, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. (5) din Legea nr. 136/1995, condițiile prevăzute de acest text de lege și în raport de care prima instanță a analizat existența refuzului nejustificat reclamat de recurent, nefiind însă îndelinite. Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond că reclamantul nu a fost nominalizat prin contractul de asociere de către notarul public titular decedat să ocupe locul care ar fi rămas vacant. Declarația olografă a dnei B (fila 26 dosar fond), inclusiv dovedită prin expertiza criminalistică extrajudiciară a purta scrisul și semnătura fostului notar titular al asocierii, nu poate complini absența manifestării de voință în contractul de asociere. Nu echivalează cu îndeplinirea condițiilor de formă și de fond din cuprinsul art. 20 alin. (5) din Legea nr. 36/1995 nici declarația celuilalt notar asociat în sensul că a cunoscut voința notarului titular, modul în care notarii asociați au stabilit să își împartă profitul și nici faptul că reclamantul era perceput ca reprezentant al asocierii, de către Camera Notarilor Publici. De asemenea, se reține că textele legale incidente au ca scop nu doar rezolvarea chestiunii preluării sediului în caz de încetare a calității de notar public a titularului, ci și protejarea intereselor terților de a ocupa un astfel de post, art. 20 alin. (5) din Legea nr. 36/1995 teza finală dispunând, astfel cum s-a menționat anterior, că "în cazul în care nu este nominalizat unul dintre notarii asociați, locul vacantat se ocupă prin concurs organizat în condițiile prezentei legi". Prin urmare, în mod corect a concluzionat judecătorul fondului că actul administrativ contestat a fost emis în mod legal și nu reprezintă un refuz nejustificat astfel cum susține recurentul-reclamant. În concluzie, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, DECIDE: Respinge recursul formulat de reclamantul A împotriva Sentinței nr. 580 din 21 noiembrie 2023 a Curții de Apel Craiova – Secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată astăzi, 13 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.