ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6113/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin Decizia civilă nr. 231 din 06 iulie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în conformitate cu prevederile art. 302 1 C. proc. civ., a anulat cererile de recurs formulate împotriva Deciziei civile nr. 72 din 23 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă, în Dosar nr. 89/206/2008, de reclamanții C.G., V.C.M. și V.C.G.; a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții M.I., L.P.L., C.E., I.M., C.N.R., F.P., A.E. și C.Ș. și de pârâtul V.C.I. împotriva aceleiași decizii. Referitor la recursul declarat de pârâtul V.C.I., Curtea a reținut că nu este fondat motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. și nici nu se poate reține că instanțele nu s-au pronunțat asupra fondului cauzei. Toate susținerile și apărările din întâmpinarea formulată de recurent au fost analizate și soluționate de instanță. Curtea de Apel a reținut că prima instanță a arătat de ce nu a exclus din masa succesorală construcțiile pretins a fi edificate de către recurent și terenul de 1,50 ha fânaț, arabil și grădină, pretins a fi dobândit printr-un înscris sub semnătură privată. Totodată, instanța a exclus în mod just din masa succesorală terenul de la locul "O.", acesta fiind dobândit de recurent prin uzucapiune, conform Sentinței civile nr. 636 din 26 aprilie 2007 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, astfel că și criticile celorlalți recurenți legate de acest aspect a constatat că nu sunt întemeiate.

Instanța s-a pronunțat și cu privire la pasiv, astfel că nu se poate reține necercetarea fondului cauzei, și, cu atât mai puțin, nemotivarea hotărârii. În ceea ce privește lotizarea, instanța de apel a arătat că nu se poate reține că instanțele nu au avut în vedere posesia părților, imobilele fiind atribuite în funcție de aceasta, sau că nu s-ar fi respectat principiul egalității moștenitorilor, în condițiile în care comoștenitorii au primit în natură terenuri aproximativ echivalente din punct de vedere valoric și ca întindere. Referitor la eroarea materială strecurată în dispozitiv cu privire la parcela 1091/1, în loc de 1092/1, Curtea a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 281 2a C. proc.

civ.: "îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281 - 282 2 C. proc. civ.", drept pentru care părțile interesate vor trebui să urmeze această cale, a îndreptării erorii materiale, prevăzută de art. 281 C. proc. civ. Instanța de apel a arătat că, celelalte critici referitoare la lotizare nu au făcut obiectul apelului declarat de recurent, drept pentru care nu au putut fi analizate pentru prima dată în recurs. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul V.C.I., fără a indica vreun temei de drept, criticile formulate vizând nemulțumirile acestuia față de soluțiile pronunțate în cauză.

La termenul de judecată din data de 09 octombrie 2012, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului invocată de intimata pârâtă I.M. prin întâmpinare, având a se pronunța, cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., asupra admisibilității recursului, dat fiind faptul că a fost declarat împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate la rândul său în recurs. Recursul este inadmisibil, pentru considerentele care succed. Împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga. În conformitate cu dispozițiile art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

Decizia pronunțată de curtea de apel nu se încadrează între cele enumerate de dispozițiile art. 299 C. proc. civ., care reglementează expres ce hotărâri sunt supuse recursului. În speță, decizia atacată este o hotărâre pronunțată în soluționarea unui recurs, care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiției prevăzută de art. 299 C. proc. civ. Normele procedurale privind sesizarea organelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Prin urmare, hotărârea supusă recursului, fiind irevocabilă, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului și, față de considerentele mai sus expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul V.C.I. împotriva Deciziei nr. 231 din data de 6 iulie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2012. Procesat de GGC - GV