ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5824/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5824/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Prin cererea de

chemare în judecată înregistrată sub nr. 695 din 10 februarie 2005, reclamanții

F.R.S. și M.L.C. au chemat în judecată pârâta Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului, solicitând instanței obligarea pârâtei la acordarea

măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru bunurile imobile aduse

ca aport în natură la constituirea societății în numele colectiv „Fabrica de

Bere T.” de către autorul lor, F.I.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat că sunt fiii autorului F.I. - decedat la 10 mai

1944 - care la data de 18 august 1943 s-a asociat cu numitul V.O., prin

contractul de societate în nume colectiv nr. 2381, pentru înființarea „Fabricii

de Bere T.”, ulterior naționalizată.

Reclamanții au

formulat notificare în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, transmisă către

pârâtă prin executor judecătoresc la data de 11 iulie 2001, însă, până la data

formulării cererii de chemare în judecată, nu s-a emis decizia de soluționare a

notificării. Au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele

și bunurile mobile aduse ca aport în natură de către autorul lor la

constituirea societății în nume colectiv „Fabrica de Bere T.”, respectiv

imobilul - teren și construcție - situat în Drobeta Turnu Severin, str. A. nr.

11, colț cu str. G., construcții, dependințe și instalații devenite imobile prin

destinație, conform contractului de societate și cota de 1/2 din terenurile și

construcțiile, situate în Drobeta Turnu Severin, B-dul P.F. nr. 7-14.

În susținerea

acțiunii, au anexat, în copie, notificarea, contractul de societate în nume

colectiv și schița anexă, proces-verbal încheiat sub nr. 22701 din 29 august

1943 și proces-verbal încheiat la 30 decembrie 1947.

Pârâta Autoritatea

pentru Valorificarea Activelor Statului a formulat întâmpinare prin care a

invocat excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Mehedinți iar, pe

fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât reclamanții nu

au făcut dovada calității de moștenitori, prin depunerea unui certificat de

moștenitor sau de calitate de moștenitor, nu au făcut dovada proprietății

asupra imobilelor aduse ca aport social la constituirea societății și nu au

făcut dovada că societatea mai era în ființă la data notificării.

Față de împrejurarea

că, după introducerea acțiunii, a fost emisă de către pârâtă, Decizia nr. 66

din 4 februarie 2005, de respingere a notificării reclamanților, decizie ce

le-a fost comunicată acestora la 7 februarie 2005, reclamanții și-au precizat

acțiunea în sensul că înțeleg să formuleze contestație împotriva acestei

decizii. Au anexat la precizarea de acțiune, în copie, Decizia nr. 66 din 4

februarie 2005.

Față de excepția de

necompetență teritorială a Tribunalului Mehedinți, reclamanții au precizat că

măsurile reparatorii solicitate prin cererea introductivă și prin notificarea

din 11 iulie 2001 în baza Legii nr. 10/2001 vizează fosta Fabrică de Bere T.,

actuala S.C. B.E. S.A. Drobeta Turnu Severin, iar construcțiile, dependințele

și instalațiile de care fac vorbire există în natură în patrimoniul acestei din

urmă societăți, care a fost integral privatizată, motiv pentru care au înțeles

să cheme în judecată numai Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

Prin Sentința civilă

nr. 458 din 3 mai 2005, Tribunalul Mehedinți a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

La data de 18 august

2005, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a V-a

civilă, sub nr. 16095/3/2005 (în format vechi nr. 2424/2005).

Prin Sentința civilă

nr. 43 F din 16 ianuarie 2009, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a

admis acțiunea, a dispus anularea Deciziei nr. 66 din 4 februarie 2005, a

obligat pârâta să emită dispoziție de acordare de măsuri reparatorii în temeiul

Legii nr. 10/2001, în favoarea reclamanților, pentru bunurile aduse de autorul

acestora ca aport în natură pentru constituirea „Fabricii de Bere T.”,

respectiv imobilele situate în Drobeta Turnu Severin, str. P.F. nr. 7-14 și

str. A. nr. 11, colț cu str. G.

S-a reținut că, prin

Decizia nr. 66 din 4 februarie 2005, notificarea a fost respinsă, cu motivarea

că petenții nu au făcut dovada că bunurile la care au făcut referire mai există

fizic, în acord cu dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

respectiv că nu au fost depuse înscrisuri din care să rezulte calitatea de

asociat a autorului comun. Prin contractul de societate în nume colectiv,

transcris sub nr. 2381 la Grefa Tribunalului Mehedinți, V.O. și F.I. s-au

asociat în scopul punerii în funcțiune a „Fabricii de bere T.”, F.I. aportând

cu imobilele teren și construcții proprietatea sa, situate în Turnu Severin,

str. A. nr. 11, colț cu str. G., str. P.F. nr. 7 - 14, cu construcțiunile și

instalațiunile devenite imobile prin destinație, așa cum au fost identificate

prin Ordonanța de adjudecare a Tribunalul Ilfov sub nr. 19083/1930.

Această fabrică a

făcut obiectul naționalizării, așa cum rezultă din procesul - verbal de

preluare nr. 1 - anexele 2-22 din data de 11 iunie 1948 (fila 16-80, dosar

fond, Tribunalul București, Secția a V-a civilă).

Urmare decesului lui

F.I. - la data din 6 mai 1944 - au rămas ca moștenitori, reclamanții, așa cum

rezultă din certificatul de moștenitor nr. 10 din 18 ianuarie 2006, iar prin

certificatul de moștenitor nr. 1 din 4 ianuarie 2006, F.R.S. a fost moștenit de

către F.V., astfel că aceștia fac dovada calității de persoană îndreptățită la

acordarea măsurilor reparatorii, astfel cum stabilesc dispozițiile art. 4 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001, în sensul că de prevederile acestei legi beneficiază

și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite.

Din adresa emisă de

pârâtă sub nr. 28276 din 15 octombrie 2008, rezultă că imobilul ce a făcut

obiectul naționalizării a fost privatizat prin intermediul său, astfel că s-a

făcut dovada calității procesuale pasive în cauză, a incidenței dispozițiilor

art. 27 din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care pentru imobilele preluate în

evidențele unei societăți comerciale și privatizate în baza unor dispoziții

legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin

echivalent.

În ceea ce privește

utilajele aduse ca aport social de către autorul reclamanților la constituirea

fabricii de bere, s-a reținut că, din concluziile raportului de expertiză, a

rezultat că aceste utilaje nu se mai regăsesc fizic la momentul întocmirii

raportului, astfel că devin incidente dispozițiile art. 6 alin. (2) din același

act normativ.

Prin Decizia civilă

nr. 684 A din 15 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul pârâtei, a

schimbat în parte sentința, în sensul că, a admis în parte acțiunea modificată,

a anulat în parte Decizia nr. 66 din 4 februarie 2005, a obligat pârâtă să

emită dispoziție cu propunere de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent

în temeiul legii speciale, pentru imobilul situat în municipiul Drobeta Turnu

Severin, str. A. nr. 11, colț cu str. G., județul Mehedinți, compus din teren

și construcții, identificat conform raportului de expertiză întocmit de

expertul I.C., și pentru cota de 1/2 din imobilul situat în municipiul Drobeta

Turnu Severin, B-dul P.F. nr. 7-14, județul Mehedinți, compus din 22.058 m.p.

teren, conform raportului de expertiză întocmit de expert V.M.C., a respins

cererea de acordare a măsurilor reparatorii pentru construcțiile indicate de

contestatori ca fiind edificate pe terenul situat în B-dul P.F. nr. 7-14, ca

neîntemeiată, a menținut celelalte dispoziții ale Deciziei nr. 66/2005.

Pentru a pronunța

această hotărâre, au fost avute în vedere, în esență, aceleași considerente de

fapt și de drept, cu următoarele precizări suplimentare:

Potrivit

dispozițiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată și

modificată, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți

comerciale privatizate anterior intrării în vigoare a acestui act normativ,

măsurile reparatorii în echivalent se propun de instituția publică care a

efectuat privatizarea.

Potrivit Adresei nr.

28276 din 15 octombrie 2008, emisă de pârâtă, S.C. B.S. S.A. Drobeta Turnu

Severin, în patrimoniul căruia se regăsește imobilul situat în str. A. nr. 11,

a fost privatizată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, la

data de 31 mai 1996.

S.C. L. S.A., în

patrimoniul căreia se regăsește imobilul situat în str. P.F. nr. 7 - 14, a fost

privatizată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la data de

13 februarie 2000, conform adresei nr. 34541 din 11 decembrie 2008, emisă de

pârâtă.

Prin urmare, s-a

reținut că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului are calitate

procesuală pasivă în cauză, independent de distincțiile pe care aceasta

încearcă să le facă în raport de noțiunile de acțiuni și active.

Sub aspectul

obligațiilor care îi incumbă pârâtei, Curtea a reținut că, în raport de

dispozițiile art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001, republicată și

modificată, reclamanții au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale

privind regimul de stabilire și plată al acestora și că pârâtă este abilitată

să propună, iar nu să acorde, măsurile reparatorii în echivalent.

În ceea ce privește

critica referitoare la încălcarea principiului disponibilității și a

dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., precum și la lipsa de claritate

a sentinței sub aspectul compunerii imobilelor pentru care urmează a fi propuse

măsuri reparatorii prin echivalent, Curtea a reținut că aceasta este

întemeiată, întrucât dispozitivul hotărârii trebuie să fie explicit și să nu

dea naștere la interpretări cu prilejul executării acestuia.

S-a reținut astfel

că, potrivit mențiunilor cuprinse în contractul de societate în nume colectiv

încheiat între V.O. și F.I., acesta din urmă a adus ca aport în natură la

constituirea „Fabricii de Bere T.”, imobilul situat în orașul Turnu Severin,

str. A. nr. 11, colț cu str. G. și „jumătatea sa indiviză din imobilul situat

în orașul Turnu Severin, B-dul P.F. nr. 7 - 14”.

Prin notificare,

intimații - reclamanți au solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul din str.

A. nr. 11 și pentru cota de1/2 din imobilul din B-dul P.F.

Prin urmare, sentința

primei instanțe, care în dispozitiv a făcut referire la întregul imobil din

str. P.F., a fost schimbată în parte.

Sub aspectul

compunerii acestor imobile, Curtea a reținut că imobilul situat str. A. nr. 11

se află în patrimoniul S.C B.S. Turnu Severin și are compunerea menționată în

raportul de expertiză întocmit de expertul I.C., respectiv 3.231,82 m.p, din

care 2.060,65 m.p. sunt acoperite de construcții (fabrica de bere, depozit

macerare, laborator și birouri, depozit semipreparate și birouri) iar 1.171,17

mp. sunt liberi, cu precizarea că măsurile reparatorii vor viza atât terenul

cât și construcțiile sus-menționate, identificate prin expertiza judiciară

efectuată la judecata în primă instanță.

În ceea ce privește

imobilul situat în municipiul Drobeta Turnu Severin, B-dul P.F. nr. 7 - 14,

Curtea a reținut că acest imobil se compune din 22 058 mp. iar intimații -

reclamanți sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru cota indiviză de 50%

din acest teren.

Deși în actul de

societate în nume colectiv se menționează că și pe terenul din B-dul P.F. nr. 7

- 14 se găseau edificate construcții, la data întocmirii raportului de

expertiză judiciară acesta era liber de construcții, iar intimații - reclamanți

nu au administrat dovezi privitoare la existența și compunerea construcțiilor

edificate pe acest teren la date preluării de către stat.

În ceea ce privește

cererea de acordare de măsuri reparatorii pentru utilaje, Curtea a reținut că

sentința apelată este contradictorie sub acest aspect, întrucât, deși admite în

totalitate contestația reclamanților și anulează în tot Decizia nr. 66 din 4

februarie 2005 emisă de pârâtă, reține în considerente că sunt incidente

dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, întrucât din raportul de

expertiză întocmit în cauză a rezultat că utilaje solicitate prin notificare nu

mai există fizic.

Curtea a reținut, pe

baza probatoriului administrat la prima instanță, că utilajele nu mai există,

astfel că, într-adevăr, sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001, cu consecința că Decizia nr. 66/2005 emisă de pârâtă, sunt aspectul

măsurilor reparatorii solicitate pentru instalațiile menționate în notificare,

este legală, astfel că se impunea a fi anulată doar în parte, iar cererea de

chemare în judecată trebuia admisă, de asemenea, în parte.

Cu referire la

motivul de apel prin care pârâtă a susținut că reclamanții nu au depus acte

doveditoare ale calității de asociat la persoana juridică naționalizată,

ultimul bilanț contabil al societății sau copie de pe registrul acționarilor,

Curtea a reținut că acesta este nefondat, întrucât la data de 11 iunie 1948 a

fost naționalizată „Fabrica de Bere T.” din Drobeta Turnu Severin, județul

Mehedinți, societate în nume colectiv constituită din V.O. și F.I., iar în

patrimoniul acestei societăți se regăseau imobilele specificate în notificare,

conform contractului de societate în nume colectiv depus la dosar.

Susținerea apelantei

- pârâte în sensul că intimații - reclamanți nu au făcut dovada calității

autorului lor de asociat acționar, la data naționalizării, este contrazisă de

certificatul emis de Camera de Comerț și Industrie Turnu Severin la 22 aprilie

1948 din care rezultă că la poziția nr. 4/1943 se găsește înregistrată

Societatea în nume colectiv F.I. Succesori & V.O., cu emblema „T.” fabrica

de Bere, cu un capital social de 60.000.000 lei. Acest înscris se coroborează

cu mențiunile din anexele procesului-verbal de predare, unde la rubrica

„proprietari” sunt menționați V.O. și F.I.

Intimații -

reclamanți au făcut dovada demersurilor efectuate la Arhivele Naționale, la

Oficiul Registrului Comerțului, la Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin,

la Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Mehedinți în vederea

obținerii ultimului bilanț ori a unei copii de pe registrul acționarilor.

Împrejurarea că

niciuna din instituțiile sus-menționate nu au furnizate relațiile solicitate nu

conduce la concluzia că intimații - reclamanți nu au dreptul la măsuri

reparatorii pentru bunurile sus-menționate, întrucât nu se poate reține o culpă

a acestora în nedepunerea înscrisurilor aflate în păstrarea instituțiilor

publice, în condițiile în care din probatoriul administrat rezultă că autorul

acestora a avut calitatea de asociat al „Fabricii de bere T.”, bunurile imobile

fiind identificate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate de

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului iar statul nu a opus un

titlu valabil pentru aceste imobile.

Curtea a apreciat că

o soluție contrară ar fi de natură să aducă atingere dreptului la un proces

echitabil al reclamanților prevăzut de art. 6 din Convenția europeană a

drepturilor omului, întrucât li s-ar cere acestora să suporte o sarcină

disproporționată, prin raportare la situația de fapt reținută ca efect al

imposibilității depunerii înscrisurilor sus-menționate, independent de orice

culpă a acestora și în contextul probării calității de asociat a autorului lor

la „Fabrica de Bere T.”.

Împotriva deciziei

instanței de apel a formulat cerere de recurs la data de 1 martie 2010, pârâta

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin care a criticat-o

pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:

Pe temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că

intimații-reclamanți se află în situația specială în care au solicitat măsuri

reparatorii pentru imobile care au aparținut unei întreprinderi naționalizate

și apoi privatizate, situație în care Legea nr. 10/2001 stabilește condiții

speciale de admisibilitate pentru o astfel de cerere.

Potrivit art. 3 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, republicată, sunt îndreptățite la măsuri

reparatorii, persoanele fizice, asociați ai persoanelor juridice care dețineau

imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod

abuziv.

Intimații-reclamanți

au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele și mobilele

aduse ca aport de autorul lor la constituirea societății în nume colectiv

naționalizată. Conform contractului de societate cei doi asociați aveau număr

egal de acțiuni. Imobilele care au aparținut acestei societăți și care se

regăsesc în patrimoniul S.C B.S. S.A Drobeta Turnu Severin, privatizată la data

de 31 mai 1996, sunt identificate în raportul de expertiză tehnică depus la

dosarul cauzei. Concluziile răspunsului la obiecțiunile formulate la raportul

de expertiză tehnică efectuat în cauză, sunt în sensul că imobilul din str. A.

nr. 11, colț cu strada G., se compune din teren în suprafață de 3231,82 mp și

patru construcții.

În ceea privește

acordarea despăgubirilor legale, s-a susținut că pentru imobilele aparținând

societăților comerciale privatizate integral înainte de data de 14 februarie

2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, această lege specială

stabilește că unica modalitate de reparație este acordarea de despăgubiri în

condițiile legii privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor

aferente imobilelor preluate abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În acest sens, în

executarea obligațiilor legale, pârâta, în cadrul procedurii administrative, a

soluționat notificarea reclamanților, prin emiterea Deciziei motivate nr. 66

din 4 februarie 2005, prin care a fost respinsă notificarea, întrucât nu au

fost depuse acte pentru dovedirea condițiilor prevăzute de art. 31 din Legea

nr. 10/2001, republicată. Reclamanții aveau obligația să dovedească, prin

probe, calitatea de persoane îndreptățite, în condițiile din Legea nr. 10/2001,

republicată.

În raport de

considerentele expuse și prevederile ce reglementează și instituie procedura

administrativă obligatorie, în procesul de soluționare a notificării depuse de

petenți, recurenta în mod legal a respins notificarea, conform art. 22, art. 32

din Legea nr. 10/2001 (forma în vigoare la data soluționării notificării),

deoarece nu au fost depuse actele doveditoare ale calității de asociat la

persoana juridică naționalizată, ultimul bilanț contabil al societății sau

copie de pe registrul acționarilor.

În cauză, sunt

incidente și dispozițiile art. 20 din O.U.G nr. 81/2007, act normativ care a

modificat și completat Titlul VII din Legea nr. 247 din 22 iulie 2005 privind

reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri

adiacente.

Așadar, din analiza

acestor texte legale, rezultă în mod evident ca recurenta-pârâtă nu mai are

competența legală de a stabili valoarea și de a acorda măsuri reparatorii în

echivalent, ci numai de a propune acordarea despăgubirilor, instituției

competente în condițiile legii.

Recursul este

nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Cu prioritate, față

de conținutul explicit al expunerii de motive a cererii de recurs, redat

anterior, se impune ca analiza criticilor de nelegalitate în calea

extraordinară de atac a recursului să fie precedată de considerații preliminare

privind cauza recursului, după cum urmează:

În calea

extraordinară de atac a recursului, criticile ce pot fi formulate de partea

recurentă nu pot viza decât ipotezele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., care

concretizează aspecte de nelegalitate în legătură cu hotărârea atacată (aspecte

de ordin procedural și/sau substanțial).

Scopul acestei căi de

atac este, esențialmente, de control al legalității hotărârii atacate cu

recurs, ceea ce înseamnă că orice susținere care relevă pretinse erori ale

instanței de apel în aprecierea probelor administrate în cauză - sub toate

aspectele susținute cu privire la valorizarea în probațiune a înscrisurilor

administrate de părți, inclusiv pe aspectele referitoare la dovedirea calității

de asociat la persoana juridică naționalizată, la lipsa unor dovezi considerate

esențiale pentru cauză (ultimul bilanț contabil al societății sau copie de pe

registrul acționarilor) - evaluarea probatoriului din perspectiva propriului

interes patrimonial ocrotit, toate cu consecințe directe în planul

configurării/reconfigurării situației de fapt a dosarului pendinte, excede

analizei instanței de recurs.

Instanțele anterioare

au prezentat în mod corect întreaga situație de fapt a dosarului pendinte,

expunând în mod concret și considerentele legale pentru care au ajuns la

soluția pronunțată în primă instanță, respectiv, în apel, pe fondul raportului

juridic litigios.

Noua formulare a

textului art. 304 C. proc. civ. accentuează caracterul nondevolutiv al căii

extraordinare de atac a recursului, tocmai pentru faptul că părțile au

beneficiat de o judecată în primă instanță și una în apel (ambele judecăți de

fond), finalizată prin configurarea situației de fapt a dosarului pendinte și

cu o rezolvare judiciară definitivă a conflictului existent între părțile cu

interese contrare.

O situație de

nelegalitate, în esență, pentru a fi analizată în recurs trebuie susținută prin

invocarea expresă a textului de lege încălcat sau aplicat greșit la situația de

fapt pe deplin stabilită în fața instanțelor anterioare.

Cu aceste precizări,

Înalta Curte va răspunde punctual criticilor de nelegalitate susținute prin

cererea de recurs, și care se referă la modalitatea de aplicare în cauză a art.

3 alin. (1) lit. b), coroborat cu art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr.

10/2001, cu referire punctuală la modalitatea de probațiune a calității de

asociat la persoana juridică naționalizată.

Potrivit art. 3 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, republicată, sunt îndreptățite la măsuri

reparatorii - după dispoziția expresă a art. 31 alin. (1), dreptul la

despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată

a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - persoanele

fizice, asociați ai persoanelor juridice care dețineau imobilele și alte active

în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv.

Așadar, reclamanții

aveau obligația să dovedească, prin probe, calitatea de persoane îndreptățite,

în condițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, republicată, respectiv calitatea

de asociat la persoana juridică naționalizată.

Instanța de apel a

reținut în mod corect că reclamanții și-au îndeplinit această obligație, probele

administrate atestând, pe de o parte că, la data de 11 iunie 1948, a fost

naționalizată „Fabrica de Bere T.”, societate în nume colectiv constituită din

V.O. și F.I., în patrimoniul căreia se regăseau imobilele specificate în

notificare (conform contractului de societate în nume colectiv depus la dosar)

iar, pe de altă parte, că la poziția nr. 4/1943 se găsește înregistrată

Societatea în nume colectiv F.I. Succesori & V.O., cu emblema „T.” Fabrica

de Bere, cu un capital social de 60.000.000 lei (certificatul emis de Camera de

Comerț și Industrie Drobeta Turnu Severin la 22 aprilie 1948, care se

coroborează cu mențiunile din anexele procesului-verbal de predare, unde la

rubrica „proprietari” sunt menționați V.O. și F.I.).

Este important de

menționat și faptul că, reclamanți au făcut inclusiv dovada demersurilor

efectuate la Arhivele Naționale, la Oficiul Registrului Comerțului, la Primăria

municipiului Drobeta Turnu Severin, la Direcția Generală a Finanțelor Publice a

județului Mehedinți în vederea obținerii ultimului bilanț ori a unei copii de

pe registrul acționarilor.

Instanța de apel a

răspuns criticii formulate, cu argumente judicioase, după cum urmează; faptul

că niciuna din instituțiile sus-menționate nu au furnizate relațiile solicitate

nu conduce la concluzia că intimații - reclamanți nu au dreptul la măsuri

reparatorii pentru bunurile reclamate, întrucât nu se poate reține o culpă a

acestora în nedepunerea înscrisurilor aflate în păstrarea instituțiilor

publice, în condițiile în care din probatoriul administrat a rezultat că

autorul acestora a avut calitatea de asociat al „Fabricii de bere T.”, bunurile

imobile fiind identificate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate

de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

Curtea a apreciat cu

deplină îndreptățire că o soluție contrară ar fi fost de natură să aducă

atingere dreptului la un proces echitabil al reclamanților prevăzut de art. 6

din Convenția europeană a drepturilor omului, întrucât li s-ar fi cerut

acestora să suporte o sarcină disproporționată, prin raportare la situația de

fapt reținută ca efect al imposibilității depunerii înscrisurilor

sus-menționate, independent de orice culpă a acestora și în contextul probării

calității de asociat a autorului lor la „Fabrica de Bere T.”.

Pentru toate aceste

considerente de fapt și de drept, redate în paragrafele anterioare, Înalta

Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va

respinge, ca nefondat, recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului

împotriva Deciziei nr. 684A din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 noiembrie 2010.

Procesat de GGC - DG