ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 325/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena-Mădălina Ivănescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Galați - Secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 1.884/121/2023.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, iar părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la chestiunea de drept.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Prin Încheierea din 19 februarie 2025, pronunțată în Dosarul nr. 1.884/121/2023, Tribunalul Galați - Secția contencios administrativ și fiscal a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul dispozițiilor art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: În cazul în care copilul a fost adoptat cu efecte restrânse ale unei filiațiuni firești și ambii părinți s-au aflat într-una dintre situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2), copilul are dreptul la indemnizația al cărei cuantum este mai mare conform art. 5 alin. (9) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare?

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept la 2 aprilie 2025 cu nr. 764/1/2025, termenul de judecată fiind stabilit la 22 septembrie 2025. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1208 din 10 decembrie 2020, cu modificările și completările ulterioare (Decretul-lege nr. 118/1990) " Art. 1. - (1) Constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice: a) a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice; b) a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune; c) a fost internată în spitale de psihiatrie; d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu; e) a fost strămutată într-o altă localitate; f) a participat în acțiuni de împotrivire cu arma în mână și de răsturnare prin forță a regimului comunist până la data de 31 decembrie 1964. (2) De aceleași drepturi beneficiază și persoana care: a) a fost deportată în străinătate după 23 august 1944; b) a fost constituită în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind constituită ca atare, înainte de această dată, a fost reținută în captivitate după încheierea armistițiului, indiferent de locul reținerii. (...) Art. 4. - (1) Persoanele care s-au aflat în situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a), b), e) și f) și alin. (2) au dreptul la o indemnizație lunară de 700 lei pentru fiecare an de detenție, strămutare în alte localități, deportare în străinătate sau prizonierat, indiferent dacă sunt sau nu sunt pensionate. (...) Art. 5. - (1) Soțul/Soția celui decedat în luptele cu organele de represiune comunistă, în răscoale țărănești ori decedat, din categoria celor dispăruți sau exterminați în timpul detenției, internați abuziv în spitale de psihiatrie, deportați, prizonieri sau cărora li s-a stabilit domiciliu obligatoriu, are dreptul la o indemnizație lunară de 700 lei, dacă ulterior nu s-a recăsătorit. (2) De aceleași drepturi beneficiază soțul (soția) celui decedat după ieșirea din închisoare, din spitalul de psihiatrie, după întoarcerea din strămutare, din deportare, din prizonierat sau după încetarea măsurii de stabilire a domiciliului obligatoriu, dacă ulterior nu s-a recăsătorit. (3) Beneficiază de indemnizația prevăzută la alin. (1) și soțul (soția) celui decedat în condițiile prevăzute la alineatele precedente și care, din motive de supraviețuire, a fost nevoit (nevoită) să divorțeze de cel închis, internat abuziv în spitale de psihiatrie, deportat, prizonier, strămutat sau căruia i s-a stabilit domiciliu obligatoriu, dacă nu s-a recăsătorit și dacă poate face dovada că a conviețuit cu victima până la decesul acesteia. (4) Copilul celui decedat, dispărut sau exterminat în timpul luptelor cu organele de represiune comunistă, în răscoale țărănești, în timpul detenției, internării abuzive în spitale de psihiatrie, în timpul aplicării măsurii domiciliului obligatoriu, strămutării, deportării sau prizonieratului are dreptul la o indemnizație lunară de 500 lei. (5) De prevederile alin. (6)-(9) beneficiază în mod corespunzător și copilul celui decedat după eliberarea din detenție, internare abuzivă în spitale de psihiatrie, după ridicarea măsurii domiciliului obligatoriu, strămutare, deportare sau prizonierat, în situația în care părintele său, deși ar fi avut dreptul, nu a beneficiat de prevederile prezentului decret-lege. (5 1 ) De prevederile alin. (6)-(9) beneficiază în mod corespunzător și copilul minor la data căsătoriei părintelui său cu persoana aflată în una dintre situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) și care a fost crescut de către părintele beneficiar de indemnizație potrivit prezentei legi. (6) Copilul minor la data la care unul sau ambii părinți s-au aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2), precum și copilul născut în perioada în care unul sau ambii părinți s-au aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) are dreptul la o indemnizație lunară în același cuantum cu indemnizația de care ar fi beneficiat părintele său decedat, stabilită conform prevederilor art. 4 la data depunerii cererii de către copil. (7) Copilul născut după încetarea situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) are dreptul la o indemnizație lunară în cuantum de 50% din indemnizația de care ar fi beneficiat părintele său decedat, stabilită conform prevederilor art. 4 la data depunerii cererii de către copil. (8) Copilul care s-a aflat atât în una dintre situațiile prevăzute la alin. (4)-(7), cât și în una dintre situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) beneficiază de indemnizația al cărei cuantum este mai mare. (9) La stabilirea indemnizației prevăzute la alin. (4), (5), (6) sau (7), în situația în care ambii părinți ai copilului s-au aflat în situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2), copilul are dreptul la indemnizația al cărei cuantum este mai mare."

Legea nr. 130/2020 pentru completarea art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri (Legea nr. 130/2020) " Articol unic. - La articolul 5 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 631 din 23 septembrie 2009, cu modificările și completările ulterioare, după alineatul (4) se introduc cinci noi alineate, alineatele (5)-(9), cu următorul cuprins: " (5) Copilul celui decedat în luptele cu organele de represiune comunistă, în răscoale țărănești ori al celui decedat, din categoria celor dispăruți sau exterminați în timpul detenției, internați abuziv în spitale de psihiatrie, deportați, strămutați, prizonieri sau cărora li s-a stabilit domiciliu obligatoriu, are dreptul la o indemnizație lunară de 500 lei. (6) Copilul minor la data la care unul sau ambii părinți s-au aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2), precum și copilul născut în perioada în care unul sau ambii părinți s-au aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) are dreptul la o indemnizație lunară în același cuantum cu indemnizația de care a beneficiat părintele său. (7) Copilul născut după încetarea situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) are dreptul la o indemnizație lunară în cuantum de 50% din indemnizația de care a beneficiat părintele său. (8) Copilul care s-a aflat atât în situațiile prevăzute la alin. (6), cât și în una dintre situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) beneficiază de indemnizația al cărei cuantum este mai mare. (9) La stabilirea indemnizației prevăzute la alin. (6) sau (7), în situația în care ambii părinți ai copilului au beneficiat de indemnizație lunară potrivit prevederilor art. 4, se ia în calcul indemnizația părintelui al cărei cuantum este mai mare.»"

Legea nr. 232/2020 pentru modificarea și completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri (Legea nr. 232/2020) " Art. I. - Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 631 din 23 septembrie 2009, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: (...) 2. La articolul 5, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins: " Art. 5. - (1) Soțul/Soția celui decedat în luptele cu organele de represiune comunistă, în răscoale țărănești ori decedat, din categoria celor dispăruți sau exterminați în timpul detenției, internați abuziv în spitale de psihiatrie, deportați, prizonieri sau cărora li s-a stabilit domiciliu obligatoriu, are dreptul la o indemnizație lunară de 700 lei, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.» (...) 4. La articolul 5, alineatul (5) se modifică și va avea următorul cuprins: " (5) Copilul celui decedat, dispărut sau exterminat în timpul luptelor cu organele de represiune comunistă, în răscoale țărănești, în timpul detenției, internării abuzive în spitale de psihiatrie, în timpul aplicării măsurii domiciliului obligatoriu, strămutării, deportării sau prizonieratului are dreptul la o indemnizație lunară de 500 lei.» 5. La articolul 5, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (5 1 ), cu următorul cuprins: " (5 1 ) De prevederile alin. (6)-(9) beneficiază în mod corespunzător și copilul celui decedat după eliberarea din detenție, internare abuzivă în spitale de psihiatrie, după ridicarea măsurii domiciliului obligatoriu, strămutare, deportare sau prizonierat, în situația în care părintele său, deși ar fi avut dreptul, nu a beneficiat de prevederile prezentului decret-lege.» 6. La articolul 5, alineatele (6)-(9) se modifică și vor avea următorul cuprins: " (6) Copilul minor la data la care unul sau ambii părinți s-au aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2), precum și copilul născut în perioada în care unul sau ambii părinți s-au aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) are dreptul la o indemnizație lunară în același cuantum cu indemnizația de care ar fi beneficiat părintele său decedat, stabilită conform prevederilor art. 4 la data depunerii cererii de către copil. (7) Copilul născut după încetarea situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) are dreptul la o indemnizație lunară în cuantum de 50% din indemnizația de care ar fi beneficiat părintele său decedat, stabilită conform prevederilor art. 4 la data depunerii cererii de către copil. (8) Copilul care s-a aflat atât în una dintre situațiile prevăzute la alin. (5)-(7), cât și în una dintre situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) beneficiază de indemnizația al cărei cuantum este mai mare. (9) La stabilirea indemnizației prevăzute la alin. (5), (5 1 ), (6) sau (7), în situația în care ambii părinți ai copilului s-au aflat în situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2), copilul are dreptul la indemnizația al cărei cuantum este mai mare.»" III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Galați - Secția de contencios administrativ la 10.05.2023 cu nr. 1.884/121/2023, reclamantul AA, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Galați (AJPIS Galați), a solicitat anularea în tot a Deciziei nr. aaaa/15.12.2022 și, pe cale de consecință, admiterea Cererii nr. bbbbb/26.10.2022, în sensul de a se stabili calitatea sa de beneficiar al drepturilor prevăzute de art. 5 alin. (6) din Legea nr. 130/2020 și de art. 5 alin. (6) din Legea nr. 232/2020, în calitate de urmaș după tatăl său biologic BB, închis pe criterii politice timp de aproximativ șapte ani, conform Sentinței nr. 1.566 din 12.12.1949 a Tribunalului Militar Iași și Biletului de eliberare nr. cccc/1955.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin Decizia nr. aaaa/15.12.2022, AJPIS a respins cererea pentru încadrarea sa în prevederile art. 5 alin. (6) din Legea nr. 130/2020 și ale art. 5 alin. (6) din Legea nr. 232/2020, apreciind că situația invocată în cazul părintelui său nu îl poate încadra în dispozițiile art. 5 alin. (5)-(9) din Decretul-lege nr. 118/1990, întrucât, la stabilirea indemnizației prevăzute la alin. (4), (5), (6) sau (7) ale art. 5 din decretul-lege anterior menționat, în situația în care ambii părinți ai copilului (explicitat în mod expres, în textul de lege, ca părinții naturali, mama și tatăl) s-au aflat în situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2), copilul are dreptul la indemnizația al cărei cuantum este mai mare, situație ce nu este aplicabilă solicitării reclamantului.

Reclamantul apreciază că Decizia nr. aaaa/15.12.2022 este nelegală și neîntemeiată, susținând că, la data soluționării Plângerii sale prealabile înregistrate cu nr. dddd/20.01.2023 la AJPIS Galați, respectiv prin Adresa nr. eeee/9.02.2023, pârâta a încălcat în mod clar și fără echivoc cerințele art. 121 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 232/2020, articol devenit ulterior art. 13 din Decretul-lege nr. 118/1990, în sensul că nu a motivat, în detaliu, respingerea cererii sale și nu a făcut trimitere expresă la dispozițiile legale încălcate.

Reclamantul a mai susținut că pârâta a aplicat în mod greșit prevederile legale, întrucât atât tatăl care l-a înfiat, cât și tatăl său biologic au fost deținuți politici, astfel că situația reclamantului vizează stabilirea dreptului de urmaș după cei doi părinți, aspect nesoluționat de pârâta din prezenta cauză.

Se susține, totodată, că, în speță, este vorba despre o adopție cu efecte restrânse, realizată în baza Deciziei nr. fff/9.10.1975 emise de Consiliul Popular al Sectorului 2 București, iar, potrivit art. 49 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 71/2011), îi sunt aplicabile prevederile legale în vigoare la data încuviințării adopției, respectiv art. 67-78 din Legea nr. 4/1953 privind codul familiei (Legea nr. 4/1953).

Pârâta AJPIS Galați a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând, în esență, că, prin Decizia nr. gggg/15.12.2022, reclamantului i s-au acordat drepturile prevăzute de art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990, în calitate de fiu al adoptatorului, decedat la 3.02.1991, astfel încât reclamantul nu îndeplinește condițiile legale pentru a fi beneficiar al drepturilor mai sus menționate după părintele natural, fiind aplicabile în acest sens dispozițiile art. 5 alin. (9) din Decretul-lege nr. 118/1990. Reclamantul beneficiază deja de indemnizația al cărei cuantum este mai mare, după adoptatorul său.

De asemenea, pârâta a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept ce formează obiectul prezentei sesizări. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Prin Încheierea de ședință din 19 februarie 2025, instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, respectiv: (i) tribunalul este învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță; (ii) deși este vorba despre posibilitatea exercitării unei căi de atac parțial devolutive, acest lucru influențează în mod direct soluția asupra fondului; (iii) chestiunea de drept în discuție este nouă și nu a făcut obiectul unei dezlegări în cadrul mecanismelor de unificare a practicii judiciare de la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Reclamantul nu a formulat un punct de vedere cu privire la chestiunea de drept.

Pârâta a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept. Punctul de vedere al pârâtei cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării rezultă din cuprinsul întâmpinării, respectiv, potrivit art. 5 alin. (9) din Decretul-lege nr. 118/1990, reclamantul beneficiază de indemnizația al cărei cuantum este mai mare, după adoptatorul său. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Potrivit punctului de vedere exprimat de instanța de trimitere, persoana care a fost adoptată cu efecte restrânse ale unei filiații firești, având ambii părinți (adoptatorul și tatăl biologic) în una dintre situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, are dreptul doar la indemnizația al cărei cuantum este mai mare, conform art. 5 alin. (9) din decretul-lege menționat. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

În raport cu întrebarea cu care a fost sesizată instanța supremă în prezentul dosar, nu a fost necesară consultarea jurisprudenței instanțelor naționale. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

În jurisprudența Curții Constituționale a României nu au fost identificate repere relevante pentru soluționarea prezentei sesizări. IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

În mecanismele de unificare a practicii judiciare de la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost identificate decizii relevante cu privire la problema de drept ce formează obiectul prezentei sesizări, respectiv: - Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 4 din 30 ianuarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 1 martie 2023, prin care a fost admisă sesizarea formulată de Tribunalul Arad - Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și s-a stabilit că: În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1208 din 10 decembrie 2020, cu modificările și completările ulterioare, copilul înfiat cu efectele filiației firești de alte persoane nu este exclus, pentru acest motiv, de la beneficiul drepturilor solicitate, în considerarea persecuției politice a părintelui său biologic; - Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 21 din 13 mai 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 4 iulie 2024, prin care a fost admisă sesizarea formulată de Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal și s-a stabilit că: 1. În interpretarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, recunoașterea unor drepturi proprii copilului minor la data la care unul sau ambii părinți au fost strămutați în altă localitate, precum și copilului născut în perioada strămutării are drept consecință, după intrarea în vigoare a acestei norme, încetarea practicii anterioare de recunoaștere a dreptului la aceeași indemnizație în temeiul art. 1 alin. (1) lit. e) din acest act normativ. 2. În interpretarea dispozițiilor art. 5 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, de aceste prevederi nu pot beneficia copiii persoanelor prevăzute la art. 5 alin. (6) din acest act normativ. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că în cauza de față nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă pentru declanșarea mecanismului privind pronunțarea unei hotărâri prealabile, propunându-se soluția respingerii, ca inadmisibilă, a sesizării. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție Asupra admisibilității sesizării

Potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Așadar, condițiile de admisibilitate care trebuie îndeplinite cumulativ pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile sunt: - existența unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanță; - cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; - soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării; - chestiunea de drept identificată, a cărei lămurire se solicită, să prezinte un grad de dificultate care impune intervenția instanței supreme și să aibă caracter de noutate; - Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra respectivei chestiuni de drept, iar aceasta să nu facă nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Examinarea îndeplinirii, în mod cumulativ, a condițiilor în care poate fi declanșat acest mecanism de unificare a practicii judiciare pune în evidență faptul că, în cazul prezentei sesizări, nu toate cerințele esențiale enunțate se verifică.

Astfel, din datele prezentate în cuprinsul încheierii de sesizare rezultă că Înalta Curte de Casație și Justiție a fost legal sesizată de un complet de judecată al Tribunalului Galați - Secția contencios administrativ și fiscal, învestit cu soluționarea acțiunii în contencios administrativ prin care reclamantul solicită, în esență, a se stabili calitatea sa de beneficiar al drepturilor prevăzute de art. 5 alin. (6) din Legea nr. 130/2020 și de art. 5 alin. (6) din Legea nr. 232/2020, în calitate de urmaș al tatălui său biologic BB, închis pe criterii politice timp de aproximativ șapte ani, conform Sentinței nr. 1.566 din 12.12.1949 a Tribunalului Militar Iași și Biletului de eliberare nr. cccc/1955. Cauza care face obiectul judecății se află în competența legală a unui complet de judecată al tribunalului, conform art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990 raportat la art. 8 alin. (1) și art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 554/2004), și la art. 95 pct. 4 din Codul de procedură civilă.

În concluzie, se verifică condițiile referitoare la existența unei cauze în curs de soluționare, aflată în competența legală a unui complet de judecată al instanței de trimitere (Tribunalul Galați), învestită să judece litigiul în ultimă instanță [art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990]; hotărârea ce urmează a fi pronunțată este definitivă, în raport cu dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă.

Cu referire la cerința ivirii unei chestiuni de drept de care depinde soluționarea în fond a cauzei respective, se constată că legiuitorul a instituit o dublă condiție: pe de o parte, să existe o chestiune de drept, iar, pe de altă parte, să fie probată legătura necesară între dezlegarea chestiunii de drept identificate și soluționarea cauzei în fond.

Condiția care vizează existența unei chestiuni de drept având, în mod obligatoriu, anumite caracteristici supuse interpretării, în anumite condiții procedurale, este de esența mecanismului de unificare a practicii judiciare constând în pronunțarea unei hotărâri prealabile cu valoare de principiu și obligatorie pentru instanțe. Cu toate acestea, legea de procedură nu definește noțiunea "chestiune de drept", revenind astfel doctrinei și jurisprudenței obligatorii a Înaltei Curți de Casație și Justiție rolul de a stabili conținutul acesteia.

În acest sens, printr-o jurisprudență bine conturată în timp, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat în sensul că prin această condiție a legii este vizată o chestiune de drept veritabilă, susceptibilă de a genera interpretări diferite ale unui text de lege, fie din cauză că acest text este îndoielnic, neclar sau lacunar, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că el nu ar mai fi în vigoare. Pentru a fi considerată reală, chestiunea de drept trebuie să privească posibilitatea unei interpretări diferite sau contradictorii a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete ori, după caz, incerte sau incidența unor principii generale, al căror conținut sau sferă de aplicare sunt discutabile (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 16 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 5 octombrie 2016).

Totodată, relativ la această condiție, a existenței unei chestiuni de drept, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a precizat că problema de drept care necesită cu pregnanță să fie lămurită trebuie să prezinte un grad de dificultate suficient de mare, apt să justifice nevoia de interpretare realizată prin mijlocirea instanței supreme, într-un dublu scop: acela al unei rezolvări de principiu și acela al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății (a se vedea Decizia nr. 20 din 17 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 25 martie 2020).

Prin urmare, nu orice chestiune de drept poate fi supusă interpretării prin acest mecanism de unificare jurisprudențială, ci numai aceea care ridică problema precarității textelor de lege, a caracterului lor dual ori complex. În caz contrar, rolul instanței supreme ar deveni unul de soluționare directă a cauzei și ar neutraliza rolul constituțional al instanței legal învestite, acela de a judeca în mod direct și efectiv procesul. Instanța supremă nu poate fi învestită, în cadrul acestei proceduri, cu înseși interpretarea și aplicarea legii în scopul soluționării efective a unei cauze pendinte, atribut care se impune cu necesitate să rămână în sfera de competență exclusivă a instanței de judecată legal învestite (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 16 din 23 mai 2016, precitată; Decizia nr. 39 din 23 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 909 din 11 noiembrie 2019).

Așa fiind, chestiunea de drept, în înțelesul art. 519 din Codul de procedură civilă, este absolut necesar să rezulte din interpretarea diferită sau contradictorie a unei anumite dispoziții a legii, iar nu din aplicarea acesteia la circumstanțele particulare ale cauzei deduse judecății. Simpla dilemă a instanței de judecată cu privire la sensul unei norme de drept nu poate constitui temei pentru inițierea mecanismului de unificare jurisprudențială, reprezentat de pronunțarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 88 din 4 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 6 februarie 2018, paragrafele 36-42).

În concluzie, se poate reține că sintagma "chestiune de drept" are un conținut semantic complex, menit să identifice, în esență, o problemă de drept reală, autentică, esențială și dificilă, generată de existența unor texte normative îndoielnice, lacunare sau neclare, care sunt determinante pentru soluționarea pe fond a cauzei deduse judecății.

Verificându-se, în contextul acestor considerente doctrinare și jurisprudențiale, cerința referitoare la învestirea instanței supreme cu o chestiune de drept de care depinde soluționarea pe fond a cauzei, se constată că ea nu a fost demonstrată în cazul prezentei sesizări.

În concret, în timp ce Decretul-lege nr. 118/1990, în forma sa inițială, limita categoria beneficiarilor drepturilor recunoscute de acest act normativ la titularii persecuției politice și soțiile acestora, Legea nr. 232/2020 include în această categorie și copiii titularilor persecuției politice, în cazul decesului titularilor.

Chestiunea de drept cu a cărei lămurire a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție vizează aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (9) din Decretul-lege nr. 118/1990 într-o ipoteză dată, aceea în care copilul a fost adoptat cu efecte restrânse ale filiației firești și ambii părinți paterni (adoptatorul și tatăl biologic) s-au aflat în una dintre situațiile prevăzute de art. 1 alin. (1) și (2) din decretul-lege anterior evocat.

Instanța de trimitere, din oficiu, a apreciat că este necesară sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu interpretarea dispozițiilor art. 5 alin. (9) din Decretul-lege nr. 118/1990 raportat la cele ale art. 1 alin. (1) și (2) din același act normativ, reținând, fără nicio motivare, că "(...) acest lucru influențează direct soluția finală asupra fondului".

Pe de altă parte, tribunalul nu a motivat nici îndeplinirea, în cazul prezentei sesizări, a condiției privind existența unei veritabile chestiuni de drept.

Așa cum rezultă din lucrările dosarului, reclamantul beneficiază de aplicarea art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990, după adoptatorul său, dat fiind faptul că, prin Decizia nr. gggg/15.12.2022, acestuia i s-au acordat drepturile prevăzute de lege, în calitate de fiu al adoptatorului, decedat la 3.02.1991.

Or, din apărările formulate în cuprinsul acțiunii introduse rezultă că acesta tinde la stabilirea dreptului de urmaș de pe urma ambilor părinți paterni (atât a tatălui adoptiv, cât și a tatălui biologic), despre care susține că s-au aflat în situațiile prevăzute de art. 1 alin. (1) și (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, refuzul AJPIS fiind motivat prin aceea că textul de lege invocat de către solicitant face vorbire despre părinți naturali (mama și tatăl biologici), ceea ce nu este cazul în speță.

Exprimând un punct de vedere cu privire la problema de drept care formează obiectul sesizării, în raport cu circumstanțele cauzei, instanța de trimitere nu pune în evidență vreo dificultate de interpretare a textului de lege supus dezbaterii, dedusă din caracterul lacunar, neclar ori îndoielnic al acestuia, și nici vreo contradicție între dispozițiile normei și alte prevederi legale, de natură să îi confere un caracter îndoielnic, sub aspectul limitelor aplicării; nu există nicio referire la potențialul de dificultate al chestiunii de drept în discuție ori la caracterul controversat al acesteia. Or, pentru a fi justificată declanșarea procedurii hotărârii prealabile, este necesar ca problema de drept identificată prin actul de sesizare să fie susceptibilă de a face, în mod rezonabil, obiectul mai multor interpretări posibile, pe care instanța de trimitere să le expună în cuprinsul încheierii de sesizare, demonstrând astfel aptitudinea problemei de drept de a genera în viitor o jurisprudență neunitară.

Prin urmare, ceea ce în mod real se dorește este ca instanța supremă, prin mecanismul hotărârii prealabile, să confirme raționamentul juridic al judecătorului fondului în interpretarea și aplicarea art. 5 alin. (9) din Decretul-lege nr. 118/1990.

Înalta Curte de Casație și Justiție reamintește că procedura hotărârii prealabile are menirea de a elimina riscul apariției unei practici judiciare neunitare, printr-o rezolvare de principiu a unei probleme de drept reale, esențiale și controversate, care se impune cu evidență a fi lămurită și care prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății. Mecanismul hotărârii prealabile nu poate fi utilizat pentru îmbunătățirea legislației ori pentru adaptarea soluției legislative deja prevăzute de legiuitor într-o manieră care ar contrazice atât textul normativ în discuție, cât și conținutul normei, pentru că s-ar produce o deturnare de la competențele recunoscute instanței supreme și de la scopul în realizarea căruia acest mecanism procedural a fost reglementat, în esență, acela al unificării practicii judiciare.

Raționamentul judiciar aparține judecătorului cauzei și acesta impune aplicarea mecanismelor de interpretare a normelor juridice și de apreciere a situațiilor de fapt concrete. Interpretarea și aplicarea legii, în circumstanțele specifice fiecărei cauze, sunt competențe care aparțin exclusiv instanței de judecată învestite cu soluționarea cauzei, iar nu instanței supreme, sesizată în procedura hotărârii prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept. Judecătorul cauzei este cel chemat să rezolve și posibile dificultăți de interpretare ori de corelare a unor norme juridice, fie ele neclare ori incomplete, folosind metodele de interpretare a legii, în acord cu principiile de drept, cu statuările doctrinare și cele jurisprudențiale în materie, atât timp cât interpretarea legii substanțiale și a celei de procedură reprezintă o etapă distinctă și absolut necesară în procesul de aplicare a ei unei situații de fapt concrete.

Textul normativ în dezbatere, art. 5 alin. (9) din Decretul-lege nr. 118/1990, este redactat cu suficientă claritate și precizie, el nu are un caracter lacunar sau îndoielnic, nefiind semnalată, de altfel, prin sesizarea instanței de trimitere, existența unei dificultăți reale în interpretarea acestuia.

Astfel, utilizând metoda primordială de interpretare a unei norme juridice, aceea gramaticală, precum și metoda sistematică, se poate ajunge cu ușurință la o interpretare declarativă, literală, impusă de concluzia că între formularea literală a normei și conținutul său real există o concordanță deplină, sintagma "ambii părinți" referindu-se, în toate ipotezele textului de lege, la componenții aceleiași familii.

În acest context legislativ, aparține exclusiv instanței învestite cu soluționarea acțiunii în contencios administrativ competența de a aprecia dacă, în circumstanțele concrete dovedite ale cauzei, se impune admiterea sau respingerea pretențiilor reclamantului. Vor fi avute în vedere și dezlegările din Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 4 din 30 ianuarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 1 martie 2023, potrivit cărora reglementarea unor atari drepturi a urmărit să atenueze suferințele proprii de ordin material și moral ale copiilor titularilor persecuției politice, pentru a se analiza dacă norma și-a atins finalitatea, de vreme ce o astfel de persoană este deja beneficiarul unei indemnizații reparatorii.

Nu este, așadar, îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 519 din Codul de procedură civilă privind existența unei chestiuni de drept reale, dificile, de a cărei lămurire să depindă soluționarea în fond a cauzei, care să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării sale de principiu, preîntâmpinând astfel generalizarea unei practici judiciare neunitare.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 521 din Codul de procedură civilă,