ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra conflictului de competență de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 484/CO din 22 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a II a penală, în baza art. 47 alin. (2) C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București. În baza art. 50 alin. (1) C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 360 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că la data de 30.08.2024 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a penală cererea formulată de persoana condamnată A având ca obiect „contestația în anulare”. întemeiată pe dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. i C. proc. pen.

În esență, în motivarea cererii, persoana condamnată a invocat împrejurarea că prin raportare la art. 6 C. proc. pen., solicită anularea sentinței penale nr. 352/12.10.2020 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr. x/288/2017, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 315/A/19.04.2021 a Curții de Apel Pitești, pe care o consideră nelegală și netemeinică.

În acest context, petentul a arătat că deși a executat în întregime pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare, în perioada 19.04.2021-18.04.2023, i s-a impus executarea aceleiași pedepse prin sentința penală nr. 1214/12.10.2023 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr. x/288/2021.

La termenul de judecată din data de 22.10.2024, Curtea i-a pus în vedere contestatorului A să precizeze anularea cărei hotărâri o solicită, având în vedere că în cuprinsul cererii sunt indicate două hotărâri, una pronunțată de Curtea de Apel Pitești și cealaltă pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală.

În acest context, contestatorul A, a precizat că solicită anularea hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Pitești, având în vedere că a executat pedeapsa în integralitate.

Curtea a luat act de precizările contestatorului, în sensul că prezenta contestație în anulare este formulată împotriva deciziei penale nr. 315/A din data de 19.04.2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, motiv pentru care a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București și eventuala declinare a cauzei către Curtea de Apel Pitești.

S-a reținut că în cauză, persoana condamnată A a formulat contestație în anulare, în baza art. 426 alin. (1) lit. i C. proc. pen., cu referire la sentința penală nr. 352/12.10.2020 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr. x/288/2017, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 315/A/19.04.2021 a Curții de Apel Pitești.

Potrivit art. 429 alin. (1) C. proc. pen., contestația în anulare se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere, iar conform art. 429 alin. (2) C. proc. pen., contestația în anulare pentru cazul în care se invocă autoritatea de lucru judecat se introduce la instanța la care a rămas definitivă ultima hotărâre.

În speță, deși contestatorul a invocat formal cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. i C. proc. pen., a precizat în ședința de judecată că solicită anularea deciziei penale nr. 315/A/19.04.2021 a Curții de Apel Pitești, iar nu a deciziei pronunțate de Curtea de Apel București.

Cu referire la hotărârea atacată de către contestator, instanța a constatat că respectiva cauză a fost judecată în primă instanță de către Judecătoria Râmnicu Vâlcea, iar în apel de Curtea de Apel Pitești.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 429 alin. (1) C. proc. pen., în ceea ce privește normele de competență materială în ipoteza promovării unei cereri de contestație în anulare, legiuitorul a atribuit în mod expres soluționarea unei astfel de cauze doar instanței la care a rămas definitivă hotărârea a cărei anulare se cere, în speță Curtea de Apel Pitești, competentă exclusiv să judece calea extraordinară de atac și în baza art. 47 alin. (2) C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București și în baza art. 50 alin. (1) C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.11.2024, iar în ședința din 27 ianuarie 2025 persoana condamnată, prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat excepția de necompetență a Curții de Apel Pitești.

Prin decizia penală nr. 54/A din 27 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Pitești, invocată de persoana condamnată prin apărătorul desemnat din oficiu. În baza art. 50 alin. (1) și 2 C. proc. pen. combinat cu art. 429 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus declinarea competenței de soluționare a contestației în anulare formulate de persoana condamnată A, în favoarea Curții de Apel București. În temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat ivit un conflict negativ de competență și, în temeiul art. 51 alin. (2) C. proc. pen., s-a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiției în vederea soluționării acestuia. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, iar în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana condamnată, în sumă de 720 lei, va fi achitat din fondurile Ministerului Justiției și va rămâne în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin sentința penală nr. 352/12.10.2020 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr. x/288/2017, definitivă prin decizia penală nr. 315/A/19.04.2021 a Curții de Apel Pitești, A a fost condamnat pentru săvârșirea a două infracțiuni, fiindu-i aplicată pedeapsa rezultantă de 2 ani și 3 luni închisoare, în condițiile art. 91 și 92 C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Prin sentința penală nr. 1214/12.10.2023 pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală în dosarul nr. x/288/2021, definitivă prin decizia penală nr. 153/C/26.03.2024 a Curții de Apel București, s-au anulat suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante aplicate prin sentința penală nr. 352/12.10.2020 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, precum și suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante aplicate persoanei condamnate A prin sentința penală nr. 2421/21.11.2017 a Tribunalului București în dosarul nr. x/3/2015, definitivă prin decizia penală nr. 430/A din 28.05.2020 a Curții de Apel București, au fost contopite pedepsele aplicate în cele două dosare, dispunându-se executarea pedepsei rezultante de 3 ani și 11 luni închisoare în detenție.

Prin contestația în anulare formulată, persoana condamnată A a solicitat, în temeiul art. 426 alin. (1) lit. i C. proc. pen., anularea deciziei nr. 315/A/19.04.2021 a Curții de Apel Pitești, invocând, în esență, aspectul că pedeapsa aplicată, executată în întregime în opinia contestatorului, a fost dispusă din nou prin sentința penală nr. 1214/12.10.2023 pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 153/C/26.03.2024 a Curții de Apel București.

Potrivit art. 426 alin. (1) lit. i C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 429 C. proc. pen., care reglementează instanța competentă, contestația în anulare se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere. (2) Contestația în anulare pentru cazul în care se invocă autoritatea de lucru judecat se introduce la instanța la care a rămas definitivă ultima hotărâre.

S-a reținut că în prezenta cauză, contestatorul a invocat expres prin cererea formulată dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. i C. proc. pen., în raport cu decizia penală nr. 315/A/19.04.2021 a Curții de Apel Pitești și decizia penală nr. 153/C/26.03.2024 a Curții de Apel București, caz față de care instanța competentă este instanța la care a rămas definitivă ultima hotărâre, în speță fiind Curtea de Apel București. Precizarea petentului în sensul că solicită anularea deciziei pronunțate de Curtea de Apel Pitești nu are relevanță întrucât, în cazul prevăzut de lit. i a art. 426 alin. (1) C. proc. pen., persoana interesată nu poate alege anularea uneia dintre cele două hotărâri și, implicit, instanța competentă să soluționeze calea extraordinară de atac, normele de competență prevăzute în alin. (2) al art. 429 C. proc. pen. fiind clare și de strictă interpretare.

Totodată, s-a subliniat că motivarea în fapt a cererii formulate nu permite identificarea unui alt caz de contestație în anulare incident dintre cele prevăzute de art. 426 alin. (1) C. proc. pen., astfel că, singurul temei de drept care poate fi avut în vedere este cel expres indicat de contestator prin cererea scrisă.

În consecință, s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Pitești, invocată de persoana condamnată prin apărătorul desemnat din oficiu și, în baza art. 50 alin. (1) și 2 C. proc. pen. combinat cu art. 429 alin. (2) C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a contestației în anulare formulate de persoana condamnată A în favoarea Curții de Apel București. Întrucât ambele instanțe sesizate și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, în temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat ivit un conflict negativ de competență și, în temeiul art. 51 alin. (2) C. proc. pen., s-a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiției în vederea soluționării acestuia.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel București, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 51 alin. (1) C. proc. pen., când două sau mai multe instanțe se recunosc competente a judeca aceeași cauză ori își declină competența reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competență se soluționează de instanța ierarhic superioară.

Potrivit art. 51 alin. (2) C. proc. pen., instanța ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanța care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanța care și-a declinat cea din urmă competența.

Limitele și specificul căii de atac a contestației în anulare sunt definite în cuprinsul dispozițiilor art. 426 - 432 C. proc. pen., norme potrivit cărora contestația în anulare este calea extraordinară de atac ce poate fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunțate cu încălcarea normelor procesual penale, fiind o cale de atac de retractare, prin care instanța care a pronunțat hotărârea cu încălcarea legii anulează hotărârea, în scopul înlăturării erorilor de procedură (error in procedendo).

Conform art. 429 alin. (1) C. proc. pen., contestația în anulare se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere. Potrivit art. 551 pct. 2 lit. b și pct. 3 C. proc. pen. hotărârile primei instanțe rămân definitive la data expirării termenului de apel, când apelul declarat a fost retras înăuntrul termenului, respectiv la data retragerii apelului, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de apel.

Prin sentința penală nr. 352 din 12 octombrie 2020 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr. x/288/2017, definitivă prin decizia penală nr. 315/A din 19 aprilie 2021 a Curții de Apel Pitești, A a fost condamnat pentru săvârșirea a două infracțiuni, fiindu-i aplicată pedeapsa rezultantă de 2 ani și 3 luni închisoare, în condițiile art. 91 și art. 92 C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Prin sentința penală nr. 1214 din 12 octombrie 2023 pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în dosarul nr. x/288/2021, definitivă prin decizia penală nr. 153/C din 26 martie 2024 a Curții de Apel București, s-a anulat suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante aplicate prin sentința penală nr. 352 din 12 octombrie 2020, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, precum și suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante aplicate persoanei condamnate A prin sentința penală nr. 2421 din 21 noiembrie 2017 a Tribunalului București, în dosarul nr. x/3/2015, definitivă prin decizia penală nr. 430/A din 28 mai 2020 a Curții de Apel București, au fost contopite pedepsele aplicate în cele două dosare, dispunându-se executarea pedepsei rezultante de 3 ani și 11 luni închisoare în detenție.

Prin cererea de contestație în anulare formulată, persoana condamnată A a solicitat, în temeiul art. 426 alin. (1) lit. i C. proc. pen., anularea deciziei nr. 315/A din 19 aprilie 2021 a Curții de Apel Pitești, invocând, în esență, aspectul că pedeapsa aplicată, executată în întregime în opinia sa, a fost dispusă din nou prin sentința penală nr. 1214 din 12 octombrie 2023 pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 153/C din 26 martie 2024 a Curții de Apel București.

Contestatorul a invocat expres dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. i C. proc. pen., în raport cu decizia penală nr. 315/A din 19 aprilie 2021 a Curții de Apel Pitești și decizia penală nr. 153/C din 26 martie 2024 a Curții de Apel București.

Potrivit art. 426 alin. (1) lit. i C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 429 C. proc. pen., care reglementează instanța competentă, contestația în anulare se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere. (2) Contestația în anulare pentru cazul în care se invocă autoritatea de lucru judecat se introduce la instanța la care a rămas definitivă ultima hotărâre.

Prin urmare, se constată că hotărârea penală definitivă împotriva căreia contestatorul A a formulat contestație în anulare este cea la care a rămas definitivă ultima hotărâre, respectiv Curtea de Apel București.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A în favoarea Curții de Apel București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 lei, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A în favoarea Curții de Apel București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 lei, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2025.