ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 536/2025

Deliberând asupra cererii de restituire cauțiune, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă sub nr. x/1/2021/a2, la data de 01.11.2023, petentul A, în calitate de creditor salarial și de împuternicit al creditorilor salariali ai B S.A. debitor aflat în procedura de faliment în cadrul dosarului nr. x/3/2012 al Tribunalului București – Secția a VII-a civilă a solicitat restituirea cauțiunii achitate, în sumă de 1000 lei.

În motivare, petentul a solicitat să se aibă în vedere soluția pronunțată în data de 31.10.2023, faptul că pentru soluționarea cererii de suspendare a deciziei civile nr.581/06.07.2021, revizuentul a achitat în data de 25.04.2023 o cauțiune în cuantum de 1.000 ron, iar dovada de plată a cauțiunii a fost depusă la dosarul cauzei, în data de 26.04.2023.

Prin încheierea din data de 23.01.2024 Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, în temeiul dispozițiilor art.242 alin.(1) pct.2 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei.

În urma referatului întocmit în cauză la data de 03.02.2025, s-a fixat termen pentru verificarea îndeplinirii condițiilor perimării pentru 18.03.2025, când instanța a rămas în pronunțare asupra excepției perimării cererii, invocată din oficiu.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cererea de restituire cauțiune, sub aspect formal, din perspectiva excepției de perimare, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte constată următoarele:

Prin încheierea din 23.01.2024, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 242 alin. (1) pct.2 C. proc. civ. având în vedere lipsa nejustificată a părților și împrejurarea că acestea nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În ședința publică de astăzi, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția perimării cererii de recurs, asupra căreia, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:

Articolul 248 C. proc. civ. reglementează perimarea de drept a oricărei cereri de chemare în judecată și căi de atac, chiar împotriva incapabililor, rămase în nelucrare, din vina părții, timp de un an.

Perimarea este o sancțiune procesuală determinată de lipsa de stăruință a părților în continuarea judecății și instituirea ei are la bază rămânerea cauzei în nelucrare și culpa procesuală a părții în neefectuarea niciunui demers pentru repunerea cauzei pe rol. Pe lângă natura sa sancționatorie, perimarea dă efect unei prezumții de desistare a părților care, rămânând pasive, consfințesc lipsa lor de interes în finalizarea judecății.

În speță, judecata cauzei a fost suspendată prin încheierea din 23.01.2024, în baza art. 242 alin. (1) pct.2 C. proc. civ., față de lipsa nejustificată a părților.

Așadar, condițiile perimării, așa cum se desprind din prevederile art. 248 C. proc. civ., sunt îndeplinite în cauză, de la data de 23.01.2024 și până în prezent trecând mai mult de un an, interval de timp în care niciuna dintre părți nu a solicitat redeschiderea judecății.

Pentru considerentele expuse, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de un an, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condițiile art. 249-251 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1), raportat la art. 248 și art. 252 C. proc. civ., va constata perimată cererea de restituire cauțiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite excepția perimării.

Constată perimată cererea de restituire a cauțiunii formulată de petentul A personal și în calitate de împuternicit al creditorilor salariali ai B S.A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2025.