ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 467/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 467/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui la 25 august 2023, sub nr. x/89/2023, reclamanta A a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Spitalul B obligarea acestuia să emită o decizie de numire definitivă a reclamantei în funcția de Șef Secție Anestezie și Terapie Intensivă, obligarea pârâtului la daune cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere începând cu 19 iulie 2023, data la care trebuia emisă decizia de numire definitivă în funcție, și data efectivă a numirii definitive în funcție, cu cheltuieli de judecată.
Cauza a fost repartizată inițial unui complet specializat în contencios administrativ, dar prin încheierea de ședință din 6 decembrie 2023, Tribunalul Vaslui a admis excepția necompetenței materiale procesuale a completului x bis și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea unui complet specializat în litigii de muncă din cadrul aceleiași instanțe.
Prin sentința civilă nr. 50/2024 din 8 ianuarie 2024, Tribunalul Vaslui – Secția Civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanta A în contradictoriu cu pârâtul Spitalul B, a obligat pârâtul să emită o decizie de modificare a felului muncii reclamantei în Șef Secție Anestezie și Terapie Intensivă și a respins restul pretențiilor ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul.
Prin decizia civilă nr. 621/2024 din 27 iunie 2024, Curtea de Apel Iași – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis apelul declarat de pârâtul Spitalul B împotriva sentinței civile nr. 50/2024 a Tribunalului Vaslui, pe care a schimbat-o în tot, și a respins cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei decizii reclamanta A a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În esență, recurenta-reclamantă susține că instanța de apel ar fi trebuit să trimită cauza spre rejudecare tribunalului și că ar fi trebuit introdus în cauză Consiliul Local al Municipiului Huși.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul-pârât Spitalul B a solicitat anularea recursului.
Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Recursul vizează decizia nr. 621/2024 din 27 iunie 2024 a Curții de Apel Iași – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, pronunțată într-un litigiu având ca obiect obligarea pârâtului să emită o decizie de numire a reclamantei în funcția de șef de secție și obligarea acestuia la plata daunelor cominatorii.
Prin încheierea din 6 decembrie 2023, Tribunalul Vaslui – Secția Civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale a completului specializat în contencios administrativ și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea unui complet specializat în litigii de muncă, cu motivarea că dispozițiile Ordinului Ministrului Sănătății nr. 1406/2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea concursului ori examenului pentru ocuparea funcției de șef de secție, șef de laborator sau șef de serviciu din unitățile sanitare publice se completează cu cele ale art. 269 C. muncii, iar raporturile dintre părți nu sunt raporturi de drept administrativ, ci raporturi de muncă. Așa fiind, instanța supremă reține că decizia recurată a fost pronunțată în materia litigiilor de muncă, în calea de atac a apelului.
Conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind conflictele de muncă și de asigurări sociale.
În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., regulă ce are și valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea unei hotărâri judecătorești.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ. și dând eficiență prevederilor art. 496 alin. (1) teza a II-a din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A împotriva deciziei civile nr. 621/2024 din 27 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Iași – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A împotriva deciziei civile nr. 621/2024 din 27 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Iași – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 martie 2025.