ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 230/2025

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani – Secția I Civilă la 20.03.2023 sub nr. x/40/2023, reclamanții A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M și N prin Uniunea Sindicală Județeană O, au chemat în judecată pe pârâtul Spitalul P, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea acestuia la calcularea și plata sporului reglementat de Legea nr. 56/2020 și de Ordinul nr. 1070/2020, astfel: 10% pentru perioada 21.03.-08.04.2020, 30% pentru perioada 09.04.-17.05.2020, 20% pentru perioada 18.05.-14.06.2020 și 10% pentru perioada 15.06.-14.08.2020, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare, calculată de la data scadenței obligației de plată aferentă fiecărei luni, până la plata efectivă a sporului.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea pretențiilor ca nefondate și cerere de chemare în garanție a Casei de Asigurări de Sănătate Botoșani, motivat de faptul că, în ipoteza în care va cădea în pretenții, să fie obligată să despăgubească unitatea spitalicească cu suma care face obiectul cererii de chemare în judecată pendinte.

Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 377/23.04.2024, Tribunalul Botoșani – Secția I Civilă a admis acțiunea și a obligat pârâtul la calcularea și plata sporului pentru fiecare reclamant, astfel: 10% pentru perioada 21.03.-08.04.2020, 30% pentru perioada 09.04.-17.05.2020, 20% pentru perioada 18.05.-14.06.2020 și 10% pentru perioada 15.06.-14.08.2020, raportat la perioada lucrată de fiecare reclamant în parte, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare, calculată de la data scadenței obligației de plată aferentă fiecărei luni, până la plata efectivă a sporului pentru condiții de muncă.

De asemenea, a admis cererea de chemare în garanție și a obligat chemata în garanție să pună la dispoziția pârâtului fondurile bănești necesare achitării drepturilor solicitate de reclamanți.

Împotriva sentinței civile menționate au declarat apel pârâtul și chemata în garanție.

Prin decizia civilă nr. 740/11.09.2024, Curtea de Apel Suceava – Secția I Civilă a respins apelul formulat de chemata în garanție Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani, a admis apelul formulat de pârâtul Spitalul P, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a obligat pârâtul la calcularea și plata sporului pentru fiecare reclamant, reglementat de Legea nr. 56/2020 și de Ordinul nr. 1070/2020, astfel: 10 % pentru perioada 07.04.2020 (în loc de 21.03.2020) – 08.04.2020, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective și la plata dobânzii legale penalizatoare, calculată de la data scadenței obligației de plată aferentă fiecărei luni, până la plata efectivă a sporului, menținând celelalte dispoziții.

Împotriva acestei decizii au formulat câte un recurs Spitalul P și Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani.

Prin memoriul de recurs, recurentul-pârât Spitalul P a solicitat casarea parțială a deciziei recurate, respectiv a căii de atac menționată greșit în dispozitivul hotărârii, pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În esență, a arătat că decizia pronunțată de instanța de apel încalcă regulile de procedură prevăzute de Codul muncii, respectiv art. 269-275, în materia conflictelor de muncă hotărârile instanței de fond fiind supuse numai apelului. Prin urmare, instanța de apel a fost în eroare când a dispus că decizia pronunțată poate fi atacată cu recurs.

Prin memoriul de recurs, recurenta-chemată în garanție Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani a solicitat modificarea în totalitate a hotărârii recurate și respingerea cererii de chemare în garanție, invocând motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând, în esență, că nu există un temei legal pentru finanțarea sporurilor solicitate prin cererea dedusă judecății din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.

Prin întâmpinare, recurentul-pârât a solicitat respingerea recursului declarat de chemata în garanție, întrucât au fost reiterate argumentele din cererea de apel, și a precizat că hotărârea atacată este supusă numai apelului, obiectul dosarului fiind specific materiei conflictelor de muncă.

Recurenta-chemată în garanție nu a uzat de dreptul procesual de a formula întâmpinare la recursul declarat de pârât și nici nu a formulat răspuns la întâmpinarea recurentului-pârât.

Nici reclamanții-intimați nu au depus întâmpinare față de cele două recursuri declarate în cauză.

Prin rezoluția din 13.01.2025 a fost stabilit, pentru soluționarea recursurilor, termen de judecată 05.02.2025, cu citarea părților. La acest termen de judecată, Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat din oficiu excepția inadmisibilității recursurilor declarate și a rămas în pronunțare asupra acestei excepții peremptorii de ordine publică.

Analizând recursurile în conformitate cu art. 499 C. proc. civ., „în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare”, Înalta Curte va examina cu prioritate, potrivit art. 494 raportat la art. 482 și la art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității căilor extraordinare de atac, reținând următoarele:

Obiectul litigiului îl reprezintă obligarea pârâtului la plata sporului reglementat de Legea nr. 56/2020 și de Ordinul nr. 1070/2020, astfel: 10% pentru perioada 21.03.-08.04.2020, 30% pentru perioada 09.04.-17.05.2020, 20% pentru perioada 18.05.-14.06.2020 și 10% pentru perioada 15.06.-14.08.2020, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, drepturi salariale datorate în baza contractului individual de muncă, astfel că, în conformitate cu art. 231 C. muncii, litigiul are natura unui conflict de muncă.

De asemenea, cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Spitalul P în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani se fundamentează pe un raport juridic complex de asigurări de sănătate, în cadrul căruia se identifică dreptul pacientului de a beneficia de gratuitatea, în tot sau în parte, a serviciilor medicale dar și dreptul prestatorului de servicii medicale (spitalul) de a solicita casei de asigurări de sănătate decontarea contravalorii unor astfel de servicii prestate.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 740/11.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția I Civilă, fiind incidente prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în conflictele de muncă (...), în materia asigurărilor (...).

Dispozițiile legale anterior evocate coroborate cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. impun concluzia că, atât timp cât legiuitorul nu a prevăzut calea de atac a recursului împotriva hotărârilor prin care a fost soluționată în apel categoria de litigii căreia i se circumscrie prezenta cauză, decizia recurată era definitivă de la data pronunțării, nefiind supusă căii extraordinare de atac a recursului, cum greșit s-a menționat în dispozitivul său.

Înalta Curte amintește că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalității căilor de atac reglementat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., precum și principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ prevăzute de lege.

Legalitatea căilor de atac are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României (republicată în 2003) arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Respectarea principiului legalității este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv a materiei conflictelor de muncă, Înalta Curte reține că decizia recurată are caracter definitiv de la pronunțarea sa și nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, acesta fiind suprimat în temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibile recursurile declarate de recurentul-pârât Spitalul P și de recurenta-chemată în garanție Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani împotriva deciziei civile nr. 740/11.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția I Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de recurentul-pârât Spitalul P și de recurenta-chemată în garanție Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani împotriva deciziei civile nr. 740/11.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția I Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 februarie 2025.