ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 165/2025

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 165/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20 martie 2023 pe rolul Tribunalului Botoșani – Secția I civilă, sub nr. x/40/2023, reclamantele A, B, C, D și E, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul F, au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

a) obligarea instituției pârâte la calcularea și plata sporului pentru reclamanți, reglementat de Legea nr. 56/2020 și a Ordinului nr. 1070/2020 în procent de 10% pentru perioada 21 martie – 31 martie 2020 și 20% pentru perioada 01 aprilie 2020-14 august 2020, pentru membrii de sindicat care își desfășoară activitatea în cadrul Secției Bloc Nașteri – OG, și un procent de 10% pentru perioada 21 martie 2020 – 14 august 2020, pentru membrii de sindicat care își desfășoară activitatea în Secția Sterilizare – OG, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la momentul plății efective;

b) obligarea instituției pârâte la plata dobânzii legale penalizatoare, calculate de la data scadenței obligației de plată aferente fiecărei luni, până la plata efectivă a sporului;

Spitalul F a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea pretențiilor reclamantelor, ca nefondate, netemeinice și nelegale.

De asemenea, pârâtul Spitalul F, în termen legal, a formulat cerere de chemare în garanție a Casei de Asigurări de Sănătate Botoșani, solicitând ca, în cazul în care va cădea în pretenții, să fie obligată Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani să despăgubească pârâtul cu suma de bani care face obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 188 din 28 februarie 2024, pronunțată de Tribunalul Botoșani – Secția I civilă, în dosarul nr. x/40/2023, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele C, D, E, A și B, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul F; pârâtul Spitalul F a fost obligat la calcularea și plata sporului pentru fiecare reclamant, reglementat de Legea nr. 56/2020 și a Ordinului nr. 1070/2020 în procent de 20% pentru perioada 07.04.2020-14.08.2020, raportat la perioada lucrată de fiecare reclamant în parte, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la momentul plății efective; totodată, pârâtul a fost obligat la plata dobânzii legale penalizatoare, calculate de la data scadenței obligației de plată aferente fiecărei luni, până la plata efectivă a sporului; s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de Spitalul F, în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani, care a fost obligată să pună la dispoziția pârâtului Spitalul F sumele necesare achitării drepturilor bănești solicitate de reclamante.

Împotriva acestei sentințe, chemata în garanție Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Suceava – Secția I civilă, prin decizia nr. 642 din 18 iunie 2024, a respins, ca nefondat, apelul declarat în cauză de chemata în garanție CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BOTOȘANI împotriva sentinței civile nr. 188 din 28 februarie 2024 a Tribunalului Botoșani – Secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât SPITALUL F și cu intimatele-reclamante C, D, E, A și B.

La data de 21 august 2024 s-au înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, sub nr. x/40/2023, recursurile declarate de recurentul-pârât Spitalul F și de recurenta-chemată în garanție Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani împotriva deciziei nr. 642 din 18 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava – Secția I civilă.

Recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului și casarea parțială a hotărârii recurate, respectiv casarea căii de atac prevăzute în dispozitivul deciziei nr. 642 din 18 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava – Secția I civilă, apreciind că sunt incidente motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ.

A susținut faptul că potrivit art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Or, în cazul de față, prin lege specială – C. muncii - legiuitorul a stabilit că în cazul conflictelor de muncă hotărârile primei instanțe - tribunalul - sunt supuse doar apelului.

Dispozițiile C. muncii fiind speciale, raportate la prevederile Codului de procedură civilă, înseamnă că în speță se aplică principiul de drept specialia generalibus derogant.

Recurentul-pârât consideră că instanța de apel a fost în eroare când a dispus că decizia pronunțată poate fi atacată cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare.

În finalul cererii de recurs, a arătat că este eronată calea de atac prevăzută în dispozitivul deciziei instanței de apel, întrucât au fost încălcate prevederile art. 269 din C. muncii.

Recurenta-chemată în garanție Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei nr. 642 din 18 iunie 2024 a Curții de Apel Suceava, cu consecința respingerii cererii de chemare în garanție formulate de pârâtul Spitalul F, ca nefondată.

Decizia recurată a fost criticată de recurenta-chemată în garanție Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani, sub aspectul nelegalității, pentru următoarele motive:

Potrivit dispozițiilor art. 255 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, „(1) Relațiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale și casele de asigurări sunt de natură civilă, reprezintă acțiuni multianuale care se stabilesc și se desfășoară pe bază de contract. În situația în care este necesară modificarea sau completarea clauzelor, acestea sunt negociate și stipulate în acte adiționale”.

De asemenea, conform dispozițiilor art. 258 alin. (1) din același act normativ, casele de asigurări de sănătate încheie cu furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale contracte pentru furnizarea de servicii și pentru plata acestora, urmărind realizarea echilibrului financiar.

Recurenta-chemată în garanție consideră că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au interpretat greșit prevederile legale anterior evocate în ceea ce privește finanțarea cheltuielilor de personal din următoarele motive:

Spitalele publice sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii și funcționează pe principiul autonomiei financiare;

Relația dintre furnizorul de servicii medicale în speța de față spitalul și casa de asigurări este de natură civilă reprezintă acțiuni multianuale și se stabilește și se desfășoară pe bază de contract;

Sumele încasate de spital de la Casa de Asigurări de Sănătate, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale prestate în baza contractului încheiat fac parte din veniturile spitalului;

A reiterat faptul că, pentru influențele financiare determinate de creșterile salariale acordate personalului din spitale pentru care s-a prevăzut în actele normative respective că se asigură prin transferuri din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, de la Titlul VI „Transferuri între unități ale administrației publice”, Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani a încheiat contracte distincte cu Spitalul F și sunt finanțate din sume prevăzute în mod distinct în bugetul Casei de Asigurări de Sănătate Botoșani.

Or, pentru sumele aferente acestui spor nefiind nicio reglementare legală care să prevadă ca sursă de finanțare Fondul național unic de asigurări de sănătate, nu au fost alocate sume în bugetul Casei de Asigurări de Sănătate Botoșani pentru plata acestui spor și, pe cale de consecință, nu a fost încheiat un contract cu acest obiect.

Dincolo de toate aceste argumente, recurenta-chemată în garanție consideră că în sprijinul susținerii formulate (că nu a existat temei legal pentru finanțarea acestor sporuri din Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, de la titlul VI „Transferuri între unități ale administrației publice”), este chiar modificarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 56/2020 prin Legea nr. 281/18.10.2023, având următorul cuprins: „personalul medical prevăzut la art. 2 alin. (1) care execută, conduce sau coordonează misiuni și sarcini de serviciu în condiții de pericol deosebit beneficiază, pe perioada stării de urgență, instituită astfel prin decret, precum și pentru o perioadă de 3 luni de la data încetării stării de urgență, de un spor de până la 30%, calculat la salariul de bază/solda de funcție/salariul de funcție, suportat din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate prin bugetul de stat”.

Referitor la prevederile art. 12 din O.U.G. nr. 70/2020, recurenta-chemată în garanție a susținut faptul că instanțele anterioare în mod greșit nu au sesizat că se referă la plata în continuare a drepturilor salariale dobândite în anii 2018 și 2019, care erau plătite de Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani pe baza unor contracte aflate în derulare.

Potrivit recurentei, obligația de finanțare din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate a acestor influențe financiare s-a născut abia la data de 18 octombrie 2023 când a fost modificată Legea nr. 56/2020.

Prin urmare, Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani nu poate fi obligată la plata sumelor actualizate cu indicele de inflație și a dobânzii legale penalizatoare anterior acestei date.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-pârât Spitalul F a transmis la dosar întâmpinare la recursul formulat de chemata în garanție Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani, prin care a solicitat respingerea acestuia, ținând cont de dispozițiile legale invocate; având în vedere că litigiul ce formează obiectul dosarului nr. x/40/2023 este unul de muncă care se judecă după regulile dispuse de C. muncii, potrivit cărora în cazul conflictelor de muncă hotărârile primei instanțe (tribunalului) sunt supuse doar apelului, pârâtul a solicitat admiterea recursului propriu și „casarea căii de atac prevăzută în decizia civilă nr. 642/18.06.2024 ca fiind nefondată, netemeinică și nelegală” (fila (…) dosar recurs).

Întâmpinarea depusă de recurentul-pârât Spitalul F a fost comunicată recurentei-chemate în garanție Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani la data de 5 noiembrie 2024, care nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluția din 21 noiembrie 2024 s-a fixat termen la data de 23 ianuarie 2025, în ședință publică, cu citarea părților, întrucât procesul este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Cu titlu preliminar, în ceea ce privește admisibilitatea recursurilor declarate în cauză, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 460 C. proc. civ. nu rezolvă în mod expres problema de a ști care este calea de atac atunci când prin aceeași hotărâre s-a soluționat o cerere principală supusă numai apelului (în speță, acțiunea promovată de reclamantele A, B, C, D și E, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul F, care face parte din categoria cererilor privind conflictele de muncă), dar și o cerere incidentală supusă atât apelului, cât și recursului (în speță, cererea de chemare în garanție a Casei de Asigurări de Sănătate Botoșani, formulată de pârâtul Spitalul F, prin care acesta din urmă a solicitat, în cazul în care va cădea în pretenții, să fie obligată Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani să despăgubească unitatea spitalicească cu suma de bani care face obiectul cererii de chemare în judecată – litigiu civil), în acest caz nefiind întrunite condițiile pentru aplicarea principiului accesorium sequitur principale.

În această ipoteză, hotărârea trebuie să fie supusă în întregul ei atât apelului, cât și recursului, în termenele de drept comun, urmând să fie aplicate prin analogie prevederile art. 460 alin. (3) și (5) C. proc. civ. Aplicarea prin analogie a dispozițiilor legale anterior evocate în ipoteza menționată nu contravine principiului potrivit căruia legea specială este de strictă interpretare și aplicare, întrucât, în reglementarea actuală, art. 10 C. civ. limitează aplicarea acestui principiu la legile speciale prin care se restrânge exercițiul unor drepturi civile sau care prevăd sancțiuni civile. Or, dispozițiile speciale ale art. 460 alin. (3) și (5) C. proc. civ. au ca efect extinderea exercițiului dreptului de exercitare a căilor de atac.

Examinând, cu prioritate, excepția lipsei de interes a recurentului-pârât SPITALUL F în promovarea căii de atac a recursului, excepție invocată din oficiu, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Interesul este o condiție de fond pentru exercitarea acțiunii în justiție. Acesta reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca el să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, astfel cum impun dispozițiile art. 33 teza I C. proc. civ.

Cerința actualității interesului, ca o componentă a acestei condiții de fond a acțiunii, trebuie să se verifice nu numai la data sesizării instanței, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la oricare dintre formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii civile (cereri, excepții, exercitarea căilor de atac etc.).

Conform art. 458 C. proc. civ.: „căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes (...)”.

Așadar, pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii cererii în procedura specifică.

În speță, se constată că recursul formulat de recurentul-pârât Spitalul F are ca obiect decizia nr. 642 din 18 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția I civilă, în dosarul nr. x/40/2023, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat în cauză de chemata în garanție Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani împotriva sentinței civile nr. 188 din 28 februarie 2024 a Tribunalului Botoșani – Secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât SPITALUL F și cu intimatele-reclamante C, D, E, A și B.

Interesul promovării recursului de către pârât nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, în sensul că acesta nu poate justifica un interes în exercitarea căii de atac, câtă vreme este partea care a câștigat procesul.

Astfel, Înalta Curte reține că prin sentința civilă nr. 188 din 28 februarie 2024 a Tribunalului Botoșani – Secția I civilă s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele C, D, E, A și B, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul F; pârâtul a fost obligat la calcularea și plata sporului solicitat de fiecare dintre reclamante, sumele urmând să fie actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la momentul plății efective; totodată, pârâtul a fost obligat la plata dobânzii legale penalizatoare, calculate de la data scadenței obligației de plată aferente fiecărei luni, până la plata efectivă a sporului; prin aceeași sentință, s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de Spitalul F, în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani, care a fost obligată să pună la dispoziția pârâtului Spitalul F sumele necesare achitării drepturilor bănești solicitate de reclamante.

Așa fiind, demersul procesual al pârâtului este lipsit de finalitate practică din punct de vedere juridic, iar soluția consacrată jurisprudențial în atare situații este aceea a respingerii cererii ca fiind lipsită de interes.

Analizând recursul declarat de recurenta-chemată în garanție Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani împotriva deciziei nr. 642 din 18 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava – Secția I civilă, în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce succed:

Recurenta-chemată în garanție a susținut faptul că pentru sumele aferente acestui spor, nefiind nicio reglementare legală care să prevadă ca sursă de finanțare Fondul național unic de asigurări de sănătate, nu au fost alocate sume în bugetul Casei de Asigurări de Sănătate Botoșani pentru plata acestui spor și, pe cale de consecință, nu a fost încheiat un contract cu acest obiect.

Potrivit recurentei, obligația de finanțare din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate a acestor influențe financiare s-a născut abia la data de 18 octombrie 2023 când a fost modificată Legea nr. 56/2020.

Critica este nefondată.

Dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. stabilesc fără echivoc că reprezintă motiv de casare numai încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Încălcarea legii presupune fie refuzul aplicării normei juridice, fie interpretarea greșită a acesteia.

Refuzul aplicării legii constă în transgresarea directă a textului clar și precis, ce nu presupune o interpretare specială (interpretatio cessat in claris).

Interpretarea greșită a legii presupune că textul legal incident speței este susceptibil de interpretări contrarii, iar prin hotărârea atacată instanța a dat o interpretare neconformă sensului real al textului. În fine, aplicarea greșită a legii presupune incongruența normei juridice raportată la situația de fapt reținută de către instanță. În acest caz, situația de fapt a fost greșit calificată, comparativ cu exigențele normei de drept, ceea ce a condus judecătorii apelului la a aplica o altă lege decât aceea incidentă raportului juridic dedus judecății.

Înalta Curte constată că instanța de prim control judiciar nu a interpretat și nici nu a aplicat greșit normele de drept material, hotărârea pronunțată în apel fiind legală.

În considerentele deciziei atacate, s-a reținut că apelanta-chemată în garanție Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani a formulat apel împotriva hotărârii primei instanțe doar în ceea ce privește soluția dată cererii de chemare în garanție, susținând faptul că nu are obligația de a asigura fondurile necesare plății drepturilor salariale stabilite în sarcina pârâtului Spitalul F.

Potrivit art. 12 din O.U.G. nr. 70/2020, în vigoare de la 14 mai 2020, influențele financiare determinate de creșterile salariale pentru personalul medical și nemedical din unitățile sanitare publice și cele care au ca asociat unic unitățile administrativ-teritoriale, inclusiv cele prevăzute la art. 45 din Legea bugetului de stat pe anul 2020 nr. 5/2020, cu modificările ulterioare, se suportă din bugetul Fondului, de la Titlul VI – „Transferuri între unități ale administrației publice”. Faptul că Fondul este Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate este prevăzut expres la art. 10 din același act normativ.

La data de 18 mai 2020 a intrat în vigoare Legea nr. 56/2020 care a reglementat acordarea unor creșteri salariale, respectiv a unui spor, personalului medical care a lucrat în condiții de pericol deosebit în perioada stării de urgență și, ulterior, pentru o perioadă de 3 luni.

Contrar opiniei apelantei, instanța de apel a reținut că legiuitorul prevăzuse deja sursa de finanțare pentru creșterile salariale ce urmau a fi acordate personalului medical care participa la acțiuni medicale împotriva COVID-19, nefăcând nicio distincție în text cu privire la ce creșteri salariale are în vedere, ci doar a indicat categoria de personal avută în vedere, între care se regăsesc și intimatele-reclamante, fapt necontestat.

Că este așa o demonstrează și faptul că prin Legea nr. 281/2023, în vigoare de la data de 22 octombrie 2023, s-a modificat art. 7 din Legea nr. 56/2020, indicându-se expres sursa de finanțare pentru plata acestui spor.

În expunerea de motive s-a reținut tocmai faptul că furnizorii de servicii medicale au depus cereri către Casele de Asigurări de Sănătate pentru obținerea de fonduri în scopul plății sporului, dar chestiunea nu a fost soluționată.

Prin dispozițiile legale citate s-a prevăzut expres care este sursa de finanțare pentru plata sporului solicitat de reclamante, respectiv din bugetul gestionat de chemata în garanție.

Curtea de Apel Suceava a constatat că în calea ordinară de atac se aplică dispozițiile art. 7 din Legea nr. 56/2020 citate, chiar dacă modificarea legislativă a intervenit pe parcursul judecății, întrucât raporturile juridice dintre pârât și chemata în garanție, legate de finanțarea plății drepturilor salariale cuvenite reclamantelor, nu sunt finalizate.

Prin urmare, până la soluționarea definitivă de către instanța de judecată a cererii salariaților pentru obligarea angajatorului la plata sporului reglementat de art. 7 din Legea nr. 56/2020, precum și a cererii pârâtului de obligare a chematei în garanție la asigurarea fondurilor necesare plății, raportului juridic ce face obiectul litigiului i se va aplica legea nouă, fără a putea fi considerată retroactivă.

Contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte constată că instanța de apel nu a încălcat principiul neretroactivității legii noi, întrucât legea nouă, respectiv Legea nr. 281/2023 privind modificarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 56/2020 pentru recunoașterea meritelor personalului medical participant la acțiuni medicale împotriva COVID-19, având art. unic, a prevăzut în mod expres că „personalul medical prevăzut la art. 2 alin. (1) care execută, conduce sau coordonează misiuni și sarcini de serviciu în condiții de pericol deosebit beneficiază, pe perioada stării de urgență, instituită astfel prin decret, precum și pentru o perioadă de 3 luni de la data încetării stării de urgență, de un spor de până la 30%, calculat la salariul de bază/solda de funcție/salariul de funcție, suportat din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate prin bugetul de stat”.

Prin urmare, câtă vreme legea nouă a recunoscut dreptul personalului medical, prevăzut la art. 2 alin. (1) care execută, conduce sau coordonează misiuni și sarcini de serviciu în condiții de pericol deosebit, de a beneficia pe perioada stării de urgență, instituită astfel prin decret, precum și pentru o perioadă de 3 luni de la data încetării stării de urgență, de un spor de până la 30%, calculat la salariul de bază/solda de funcție/salariul de funcție, suportat din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate prin bugetul de stat, legea nouă era de imediată aplicare.

Față de considerentele ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-chemată în garanție Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani împotriva deciziei nr. 642 din 18 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava – Secția I civilă.

Totodată, în temeiul art. 496 alin. (1) și art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de recurentul-pârât SPITALUL F împotriva deciziei instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurenta-chemată în garanție Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani împotriva deciziei nr. 642 din 18 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava – Secția I civilă, ca nefondat.

Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurentul-pârât SPITALUL F împotriva aceleiași decizii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 ianuarie 2025.