ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 429/2025

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani – Secția I Civilă la 20.03.2023, reclamanții A, B, C, D și E, prin Uniunea Sindicală Județeană F Botoșani au chemat în judecată pe pârâtul Spitalul G Botoșani, solicitând instanței ca, prin hotărârea care o va pronunța, să oblige pârâtul la calcularea și plata sporului reglementat de Legea nr. 56/2020 și Ordinul nr. 1070/2020 în procent de 10% pentru perioada 21.03.2020-31.03.2020 și de 15% pentru perioada 01.04.2020-14.08.2020, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare, calculată de la data scadenței și până la plata efectivă.

Pârâtul a formulat o cerere de chemare în garanție a Casei de Asigurări de Sănătate Botoșani, solicitând instanței ca, în cazul în care va cădea în pretenții, această entitate să fie obligată să îl despăgubească cu suma respectivă.

Prin sentința civilă nr. 246/19.03.2024, Tribunalul Botoșani – Secția I Civilă a respins excepția nulității acțiunii; a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul la calcularea și plata sporului pentru fiecare reclamant, reglementat de Legea nr. 56/2020 și Ordinul nr. 1070/2020, în procent de 15% pentru perioada 07.04.2020-14.08.2020, iar pentru reclamanta A în procent de 20% pentru perioada 07.04.2020-30.04.2020 și de 10% pentru perioada 01.05.2020-14.08.2020, raportat la perioada lucrată de fiecare reclamant în parte, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare, calculată de la data scadenței obligației și până la plata efectivă. A admis cererea de chemare în garanție și a obligat-o pe chemata în garanție Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani să pună la dispoziția pârâtului sumele necesare achitării drepturilor bănești.

Împotriva acestei sentințe civile, pârâtul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 717/10.09.2024, Curtea de Apel Suceava – Secția I Civilă a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei decizii, pârâtul a declarat recurs, solicitând casarea în parte a hotărârii, în ceea ce privește mențiunea din dispozitiv referitoare la posibilitatea exercitării recursului.

În motivare, a evidențiat că obiectul dosarului constă în calcularea unor drepturi salariale și că procedura de soluționare este reglementată de art. 269-275 din C. muncii, potrivit căreia hotărârea primei instanțe dată într-un conflict de muncă este supusă doar apelului.

Potrivit recurentului, instanța de apel a fost în eroare atunci când a menționat în dispozitiv că hotărârea este supusă recursului, context în care a evocat și art. 97 C. proc. civ.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Examinând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 494 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul Cod de procedură civilă la art. 457, care prevede că „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei”.

Obiectul recursului de față îl constituie decizia nr. 717/10.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția I Civilă într-un litigiu de muncă.

Potrivit art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, hotărârile prin care se soluționează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului.

Totodată, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (…) conflictele de muncă și de asigurări sociale (…)”.

În consecință, este incident art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., potrivit căruia „sunt hotărâri definitive (...) hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs”, astfel încât hotărârea atacată era definitivă de la data pronunțării și nu este susceptibilă de a fi atacată cu calea de atac exercitată de recurent.

Analiza anterioară nu este influențată în niciun fel de soluționarea concomitentă în acest dosar a unei cereri de chemare în garanție, a cărei soluție nu este criticată, neexistând interes din partea recurentei în acest sens.

Așa fiind, recurentul a exercitat o cale de atac neprevăzută de lege, motiv pentru care, dând eficiență art. 483 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât Spitalul G Botoșani împotriva deciziei nr. 717/10.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția I Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți Uniunea Sindicală Județeană F – pentru A, B, C, D și E și intimata-chemată în garanție Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2025.