ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 215/2025

HOTĂRÂRE

04.02.2025

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 215/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 26 iulie 2022 pe rolul Tribunalului Prahova sub număr de dosar x/105/2022, reclamanții A, judecător la Judecătoria Giurgiu, detașat la Consiliul Superior al Magistraturii, B, judecător la Judecătoria Alexandria, delegat la Tribunalul Giurgiu, C, D, E, F, G și H, în calitate personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, au chemat în judecată pe pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea de Apel București, Tribunalul Giurgiu și Tribunalul Teleorman, cu citarea obligatorie, potrivit art. 27 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000, a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în raport de perioadele în care reclamanții au funcționat în cadrul instituțiilor menționate și au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună următoarele:

I. Obligarea pârâților Curtea de Apel București și Tribunalul Giurgiu la:

recalcularea și plata efectivă a drepturilor salariale ale reclamantei A, începând cu data de 16.04.2019 până în prezent, cu includerea unui procent de 2% pe zi din indemnizațiile de încadrare brută lunară, reprezentând echivalentul diurnei stabilite potrivit art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27 din 2006, drept acordat în favoarea procurorilor numiți în cadrul Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, în temeiul art. 882 alin. (5) din Legea 304 din 2004;

plata către reclamanta A a diferențelor dintre drepturile salariale pe care ar fi trebuit să le încaseze începând cu data de 16.04.2019 până în prezent, cu includerea unui procent de 2% pe zi din indemnizațiile de încadrare brută lunară, reprezentând echivalentul diurnei stabilite potrivit art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. 27 din 2006, și drepturile salariale efectiv plătite reclamantei în această perioadă, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare, calculate de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

II. Obligarea pârâților Curtea de Apel București și Tribunalul Teleorman la:

recalcularea și plata efectivă a drepturilor salariale ale reclamantului B, începând cu data de 24.06.2021 până în prezent, cu includerea unui procent de 2% pe zi din indemnizațiile de încadrare brută lunară, reprezentând echivalentul diurnei stabilite potrivit art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27 din 2006, drept acordat în favoarea procurorilor numiți în cadrul Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, în temeiul art. 882 alin. (5) din Legea 304 din 2004;

plata către reclamantul B la plata diferențelor dintre drepturile salariale pe care ar fi trebuit să le încaseze începând cu data de 24.06.2021 până în prezent, cu includerea unui procent de 2% pe zi din indemnizațiile de încadrare brută lunară, reprezentând echivalentul diurnei stabilite potrivit art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27 din 2006, și drepturile salariale efectiv plătite reclamantului în această perioadă, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare, calculate de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

III. Obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la:

recalcularea și plata efectivă a drepturilor| salariale ale reclamanților C, D, E, F și G personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, începând cu data de 16.10.2018 și în continuare pentru viitor, cu includerea unui procent de 2% pe zi din indemnizațiile de încadrare brută lunară, reprezentând echivalentul diurnei stabilite potrivit art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. 27 din 2006, drept acordat în favoarea procurorilor numiți în cadrul Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, în temeiul art. 882 alin. (5) din Legea nr. 304 din 2004;

plata către reclamanții C, D, E, F și G personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor a diferențelor dintre drepturile salariale pe care ar fi trebuit să le încaseze începând cu data de 16.10.2018 până la zi, cu includerea unui procent de 2% pe zi din indemnizațiile de încadrare brută lunară, reprezentând echivalentul diurnei stabilite potrivit art. 13 alin. 1 lit. a) din O.U.G. 27 din 2006, și drepturile salariale efectiv plătite reclamanților în această perioadă, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare, calculate de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

IV. Obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la:

recalcularea și plata efectivă a drepturilor salariale ale reclamantei H personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor (în perioada 02.07.2018 - 02.05.2022), în prezent auditor de justiție la Institutul Național al Magistraturii, începând cu data de 16.10.2018 până la data de 02.05.2022, cu includerea unui procent de 2% pe zi din indemnizațiile de încadrare brută lunară, reprezentând echivalentul diurnei stabilite potrivit art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. 27 din 2006, drept acordat în favoarea procurorilor numiți în cadrul Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, în temeiul art. 882 alin. (5) din Legea 304 din 2004;

plata către reclamanta H personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor (în perioada 02.07.2018 - 02.05.2022), în prezent auditor de justiție la Institutul Național al Magistraturii, a diferențelor dintre drepturile salariale pe care ar fi trebuit să le încasăm începând cu data de 16.10.2018 până la zi, cu includerea unui procent de 2% pe zi din indemnizațiile de încadrare brută lunară, reprezentând echivalentul diurnei stabilite potrivit art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. 27 din 2006, și drepturile salariale efectiv plătite reclamantei în această perioadă, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare, calculate de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Pârâtul Tribunalul Teleorman a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună respingerea cererii, astfel cum a fost modificată, în parte ca prescrisă, în parte ca neîntemeiată.

Cu titlu prealabil, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune în ce privește debitele aferente perioadei 16.10.2018-27.07.2019.

Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal:

- admiterea excepției lipsei de interes, cu consecința respingerii acțiunii ca lipsită de interes;

- admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 16.10.2018 - 25.07.2019, cu consecința respingerii acestora ca prescrise;

- în subsidiar, respingerea cererii ca neîntemeiată.

Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare.

La termenul de judecată din 8 decembrie 2023, având în vedere calitatea părților, instanța a dispus disjungerea cauzei și formarea a patru dosare separate, respectiv un dosar în care figurează ca reclamanți C, D, F, un dosar în care figurează ca reclamant E, un dosar în care figurează ca reclamantă H și un dosar în care figurează ca reclamant G, în toate cele 4 dosare separate, reclamanții judecându-se în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

În prezenta cauză, disjunsă din dosarul nr. x/105/2022, la termenul de judecată din 8 decembrie 2023, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale și a rămas în pronunțare pe excepția invocată.

Prin sentința civilă nr. 1446 din 8 decembrie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/105/2023, Tribunalul Prahova a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, reținând, în esență, incidența art. 269 alin. 2 din Legea nr. 53/2009 și art. 210 din Legea nr. 62/2011 și împrejurarea că reclamanta H are domiciliul în județul Suceava, conform copiei după cartea de identitate depusă la dosar.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava sub același număr de dosar.

La termenul de judecată din 18 noiembrie 2024, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Suceava și a rămas în pronunțare cu privire la aceasta.

Având în vedere dispozițiile art. 59 C. proc. civ., Tribunalul Suceava a reținut, în esență, că, deși reclamanta a invocat drepturi proprii rezultate din raporturile de serviciu derulate în cadrul pârâtului, Consiliul Superior al Magistraturii, există legături suficient de strânse cu drepturile proprii ale celorlalți reclamanți care au calitate de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, solicitate în contradictoriu cu același pârât, pentru a justifica judecarea acestora împreună, din moment ce izvorul drepturilor pretinse este reprezentat de aceleași dispoziții legale, motivele invocate în susținerea cererii fiind identice astfel încât competența trebuie stabilită prin raportare la dispozițiile art. 269 alin. (3) C. muncii.

Astfel, s-a mai arătat că reclamanta A este judecător la Judecătoria Giurgiu, detașat la Consiliul Superior al Magistraturii, iar reclamantul B este judecător în cadrul Judecătoriei Alexandria fiind delegat la Tribunalul Giurgiu, astfel că, raportat la prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. a fost sesizat Tribunalul Prahova, ca fiind instanța având același grad de jurisdicție, situată în circumscripția Curții de Apel Ploiești, la rândul ei, instanță învecinată Curții de Apel București, pe raza căreia se află Tribunalul București căruia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării cererii.

Din acest motiv, având în vedere raportul litigios supus judecății, s-a apreciat că Tribunalul Prahova a fost în mod corect și legal sesizat, iar faptul că s-a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată a reclamantei, reținându-se că aceasta are domiciliul în județul Suceava și formarea unui nou dosar, nu putea să atragă și consecința pierderii competenței instanței inițial învestite.

Așa fiind, prin sentința nr. 1456 din 3 decembrie 2024 pronunțată de Tribunalul Suceava – – Secția I Civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Suceava – Secția I Civilă competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Reclamanta, H, în calitate personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a învestit Tribunalul Prahova cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, solicitând obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la: 1. recalcularea și plata efectivă a drepturilor salariale ale reclamantei H personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor (în perioada 02.07.2018 - 02.05.2022), în prezent auditor de justiție la Institutul Național al Magistraturii, începând cu data de 16.10.2018 până la data de 02.05.2022, cu includerea unui procent de 2% pe zi din indemnizațiile de încadrare brută lunară, reprezentând echivalentul diurnei stabilite potrivit art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. 27 din 2006, drept acordat în favoarea procurorilor numiți în cadrul Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, în temeiul art. 882 alin. (5) din Legea 304 din 2004; 2. plata către reclamanta H personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor (în perioada 02.07.2018 - 02.05.2022), în prezent auditor de justiție la Institutul Național al Magistraturii, a diferențelor dintre drepturile salariale pe care ar fi trebuit să le încasăm începând cu data de 16.10.2018 până la zi, cu includerea unui procent de 2% pe zi din indemnizațiile de încadrare brută lunară, reprezentând echivalentul diurnei stabilite potrivit art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27 din 2006, și drepturile salariale efectiv plătite reclamantei în această perioadă, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare, calculate de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018: „dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași text legal: „în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii”. Totodată, conform art. 127 alin. (2 ind. 1) C. proc. civ.: „dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz”.

În speță, reclamanta H a făcut parte din personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor desfășurându-și activitatea în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii în perioada 02.07.2018 – 02.05.2022, la momentul introducerii acțiunii fiind auditor de justiție la Institutul Național al Magistraturii, ca atare, în ceea ce o privește nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, competența teritorială nu poate fi stabilită în baza dispozițiilor legale evocate, întrucât reclamanta nu își desfășoară activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza sau la o instanța superioară acesteia și nici nu a împrocesuat, ca pârât, o instanță de judecată.

Așa fiind, devin aplicabile prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Se constată că la momentul sesizării instanței, locul de muncă al reclamantei nu se afla în raza Tribunalului Prahova (instanța inițial învestită), iar domiciliul reclamantei era în circumscripția Tribunalului Suceava, așa încât aceasta din urmă este instanța competentă cu soluționarea cauzei, față de dispozițiile art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2009 și art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Referitor la incidența în cauză a art. 59 C. proc. civ., se constată că raportul de drept material litigios nu creează o dependență procesuală între reclamanții inițiali, în sensul că aceștia nu se află într-o situație de coparticipare procesuală activă obligatorie, fiecare fiind îndreptățit să se adreseze instanței, în mod separat, pentru acordarea drepturilor pretinse.

Incidența textului legal citat reclamă existența unui drept ori a unei obligații comune, sau situația ca acestea să izvorască din aceeași cauză, ori ca între ele să existe o strânsă legătură, aspecte care nu sunt îndeplinite în speță.

Pentru rațiunie înfățișate, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii, formulată de reclamanta H, în favoarea Tribunalului Suceava – Secția I Civilă.