ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1888/2024

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal la 8 noiembrie 2022, sub nr. x/97/2022, reclamanta A S.A. în faliment, a chemat în judecată pe pârâtul B, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.076.264,96 lei, cu titlu de despăgubiri achitate de pârâtă persoanelor prejudiciate, SPITALUL C și D și E și a sumei de 142.335,32 lei, reprezentând dobânda legală aferentă despăgubirilor, calculată de la data plății lor și până la 31 octombrie 2022, și în continuare, până la data plății efective a debitului principal, conform art. 10 din O.G. nr. 13/2011.

Prin sentința nr. 307/CA/2023 din 22 iunie 2023, Tribunalul Hunedoara – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât și, în consecință, a respins acțiunea ca prescrisă.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat apel.

Prin decizia nr 359/2023 din 16 noiembrie 2023, Curtea de Apel Alba Iulia – Secția a II-a Civilă a admis apelul, a anulat sentința apelată și rejudecând cauza, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, a admis acțiunea și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.076.264,96 lei și a sumei de 142.335,32 lei, reprezentând dobândă legală aferentă sumei acordate, de la data plății despăgubirilor și până la 31 octombrie 2022, și în continuare, până la data achitării integrale a debitului.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia – Secția a II-a Civilă la 29 noiembrie 2023, sub nr. x/57/2023, B a solicitat anularea deciziei instanței de apel, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivare, a arătat, în esență, că hotărârea contravine deciziei penale nr. 342/2020 din 11 iunie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția Penală, în măsura în care prin această hotărâre revizuentul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, iar angajarea răspunderii sale, în condițiile art. 25 lit. b) din Legea nr. 132/2017, astfel cum a solicitat intimata prin acțiune, putea fi realizată numai în ipoteza săvârșirii cu intenție a unei infracțiuni dintre cele prevăzute de norma legală.

Intimata nu a depus întâmpinare.

Prin decizia nr. 138/2024 din 21 mai 2024, Curtea de Apel Alba Iulia – Secția a II-a Civilă și-a declinat competența în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat sub același număr unic.

Analizând cererea de revizuire prin prisma condițiilor de admisibilitate impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., coroborat cu art. 513 alin. (3) din același Cod, Înalta Curte constată următoarele:

Demersul judiciar al revizuentului este întemeiat pe existența unor hotărâri potrivnice și justificat de faptul că, pe de o parte, prin decizia penală nr. 342/2020 din 11 iunie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția Penală, acesta, pentru accidentul rutier provocat la 24 decembrie 2017, a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de vătămare din culpă, iar, pe de altă parte, prin decizia suspusă revizuirii, pentru aceeași faptă – producerea aceluiași eveniment rutier, s-a angajat răspunderea sa în temeiul art. 25 lit. b) din Legea nr. 132/2017 care recunoaște dreptul asigurătorului la acțiune în regres numai pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni.

Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prevăd că revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Textul de lege reglementează remediul juridic pentru încălcarea principiului autorității lucrului judecat, ce conduce, în final, la înlăturarea efectelor produse de hotărârile judecătorești date în aceste condiții.

Caracterul revizuirii, de cale extraordinară de atac, presupune că aceasta poate fi exercitată exclusiv pentru motivele prevăzute de lege, care sunt de strictă interpretare și aplicare. Aceste limitări sunt de ordine publică.

De aceea, învestită să se pronunțe asupra revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța competentă nu efectuează o analiză de legalitate și temeinicie a hotărârii atacate cu revizuire, ci stabilește numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de lucrul judecat ce rezultă din prima hotărâre, iar, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri, fără a evalua și stabili care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, opunându-se însăși autoritatea de lucru judecat a rezolvării date asupra chestiunilor litigioase deduse judecății.

Pe acest temei, integrată condițiilor de admisibilitate a revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este cerința ca în cel de-al doilea litigiu, în care a fost pronunțată hotărârea a cărei anulare se solicită, să nu fi fost analizată autoritatea de lucru judecat a hotărârii opuse cu acest titlu în revizuire.

Verificând cu prioritate, în aceste coordonate, cererea de revizuire prin raportare la actele dosarului, Înalta Curte reține că prin sentința penală nr. 1160/2019 din 22 octombrie 2019, pronunțată de Judecătoria Deva – Secția penală, inculpatul B a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare din culpă, iar, pe latură civilă, A S.A. a fost obligat să achite părții civile D suma de 60.000 euro, cu titlu de daune morale și suma de 11.318,78 lei, cu titlu de daune materiale, iar părții civile Spitalul C suma de 83.679 lei, reprezentând despăgubiri civile. Cererile formulate de părțile civile F și G au fost respinse.

Împotriva acestei sentințe, părțile civile D, F și G au declarat apel.

Prin decizia penală nr. 342/2020 din 11 iunie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția Penală, s-a reținut că revizuentul, la 24 decembrie 2017, în jurul orei 18:36, conducând autoturismul (…) cu număr de înmatriculare (...) pe DN-7, în localitatea Sântuhalm, având o îmbibație alcoolică de 0,50 g%o, alcool pur în sânge, mostra I, la ora 20:00 și respectiv o alcoolemie de 0,35 g%o, alcool pur în sânge, mostra a-II-a, la ora 21:00, a provocat un accident rutier soldat cu două victime care au avut nevoie de 5-6 zile de îngrijiri medicale – G, respectiv 100 de zile de îngrijiri medicale - D, leziuni care le-au pus în primejdie viața.

Pe latură penală, s-a reținut că prima instanță a dat o calificare juridică corectă faptei săvârșite de inculpat și a aplicat o pedeapsă ce corespunde criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen.

Pe latură civilă, curtea de apel a confirmat soluția instanței de fond dată asupra cererii de despăgubiri formulate de G și F, sens în care a respins apelul acestora, a admis apelul părții civile D, a desființat sentința civilă sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate, a majorat suma acordată cu titlu de daune morale la 200.000 euro și pe cea cu titlu de daune materiale la 2.500 lei și a obligat partea responsabilă civilmente, A S.A., la plata către D a despăgubirilor majorate.

Fundamentat pe dezlegările instanțelor penale din cuprinsul hotărârilor enunțate, reclamanta, intimată în această fază procesuală, pentru recuperarea despăgubirilor achitate de aceasta persoanelor prejudiciate, Spitalul B, D și H, a inițiat acțiunea în regres împotriva persoanei răspunzătoare, B, în baza art. 25 lit. b) din Legea nr. 132/2017.

Prima instanță a respins acțiunea ca prescrisă. În apel, instanța de prim control judiciar, stabilind că cererea de chemare în judecată a fost formulată în termenul de prescripție, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și, în consecință, a admis acțiunea. La soluționarea procesului, astfel cum rezultă din cuprinsul deciziei atacate, instanța de apel a avut în vedere dezlegările Curții de Apel Alba Iulia – Secția Penală din decizia penală nr. 342/2020, pronunțată la 11 iunie 2020.

Elementele expuse conturează ipoteza valorificării de către instanța de apel a autorității de lucru judecat a considerentelor deciziei penale, care, însă, așa cum s-a statuat anterior, exclude hotărârea atacată din analiza instanței de revizuire prin prisma art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reanalizarea efectelor deciziei penale asupra cauzei nefiind permisă, opunându-se însăși autoritatea de lucru judecat a hotărârii contestate în revizuire.

Distinct de acest fine de neprimire, Înalta Curte reține, că invocând nelegala soluționare a cauzei sale din perspectiva dispozițiilor art. 25 lit. b) din Legea nr. 132/2017, în ceea ce privește vinovăția revizuentului la săvârșirea faptei penale, revizuentul pretinde, în realitate, reevaluarea raționamentului instanței devolutive. Or, o atare chestiune excedează competenței instanței învestite cu judecata revizuirii, întrucât aspectul dacă soluția dată de instanța de apel este corectă se circumscrie unui control judiciar de legalitate, specific căii extraordinare de atac a recursului, și nu revizuirii.

Așa fiind, constatând că în cauză nu este întrunită una dintre condițiile de admisibilitate necesar a fi întrunite în mod cumulativ pentru declanșarea controlului judiciar prevăzut de art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 516 din același Cod, va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul B împotriva deciziei nr. 359/2023 din 16 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/97/2022, în contradictoriu cu intimata A S.A., în faliment, prin lichidator judiciar I S.P.R.L.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 octombrie 2024.