ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 143/2025

Asupra cererii de revizuire de față constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 11 august 2022 pe rolul Tribunalului București – Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr. x/3/2022, Federația A din România, în numele și pentru membrii de sindicat B, C, D, E, F, G, H, I, J și K, în contradictoriu cu pârâtul SPITALUL L, a solicitat obligarea pârâtului să acorde reclamanților voucherele de vacanță în cuantum de 1.450 lei pentru anul 2020; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2083 din 11 aprilie 2023, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. x/3/2022, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei FEDERAȚIA SINDICALĂ A, în numele membrilor de sindicat; a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de această organizație sindicală, în contradictoriu cu pârâtul SPITALUL L, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

Prin decizia civilă nr. 5598 din 9 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a fost admis apelul declarat de apelanta-reclamantă FEDERAȚIA SINDICALĂ A, în numele și pentru membrii de sindicat: B, C, D, E, F, G, H, I, J și K; a fost anulată sentința atacată și, evocând fondul, a fost respinsă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, reclamanții C, G, K, B, F, J, FEDERAȚIA SINDICALĂ A ÎN NUMELE MEMBRILOR DE SINDICAT, D, H, E, I au formulat cerere de revizuire, susținând că instanța s-a pronunțat, pe fond, asupra unor lucruri care nu s-au cerut, fiind incidente dispozițiile art. 509 alin. (l) pct. 1 C. proc. civ.

În acest sens, revizuenții arată că, în fapt, prin cererea de chemare în judecată care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. x/3/3022, au solicitat obligarea pârâtului Spitalul L să le acorde vouchere de vacanță în cuantum de 1.450 lei pentru anul 2020.

Deși instanța a reținut corect care este obiectul cererii de chemare în judecată, în motivarea deciziei civile a reținut că, din cuprinsul dispozițiilor O.U.G. nr. 8/2009 rezultă că beneficiul acordat de legiuitor salariaților a vizat exclusiv acordarea voucherelor în formă tipărit sau electronică, context în care petitul acțiunii, vizând obligarea la plata contravalorii acestor vouchere, nu își are fundamentul legal în prevederile legale anterior menționate, care nu instituie în sarcina angajatorului o asemenea obligație pecuniară, intenția legiuitorului nefiind, așadar, de a acorda în mod exclusiv o sumă de bani salariatului.

În raport de aceste considerente, revizuenții afirmă că instanța de apel s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, întrucât nu au solicitat prin cererea de chemare în judecată să fie obligat angajatorul să le plătească contravaloarea voucherelor de vacanță, ci să le acorde voucherele de vacanță.

Mai arată revizuenții că instanța de apel a reținut și că prin acțiunea promovată nu s-a invocat nici un prejudiciu, deși trebuie să observe că au solicitat acordarea unui drept prevăzut de lege și, de asemenea, că evocând fondul, a reținut că membrii de sindicat au solicitat obligarea pârâtului la plata contravalorii tichetelor de vacanță aferente anului 2022.

În raport de aceste argumente, revizuenții arată că, în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (2), art. 22 alin. (7) și art. 397 alin. (l) C. proc. civ., instanța trebuia să se pronunțe asupra a ceea ce s-a solicitat, fără a depăși limitele învestirii, obligație pe care curtea de apel nu a respectat-o.

Ca atare, revizuenții apreciază că instanța a încălcat principiul disponibilității, reținând în motivarea hotărârii pronunțate că s-ar fi solicitat o sumă de bani, în condițiile în care au solicitat acordarea efectivă a voucherelor de vacanță.

Revizuenții susțin și încălcarea de către instanța de apel a principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, având în vedere că a reținut în motivarea deciziei pronunțate aspecte care nu au făcut obiectul unei dezbaterii contradictorii și față de care nu au avut posibilitatea să se apere, curtea de apel pronunțându-se pe altceva decât s-a solicitat prin acțiunea promovată.

Ca atare, revizuenții invocă și încălcarea dreptului la un proces echitabil recunoscut de art. 6 alin. (l) din C.E.D.O.

Revizuenții invocă și motivul de revizuire reglementat de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, iar hotărârea atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a acestor hotărâri.

În susținerea acestui argument, arată că între Federația A din România și Spitalul L au existat mai multe dosare, care au avut același obiect ca și dosarul nr. x/3/2022 al Curții de Apel București, și anume obligarea pârâtului la acordarea de vouchere de vacanță membrilor de sindical. În toate aceste dosare a figurat în calitate de reclamant Federația A (alături de membrii de sindicat reprezentați în fiecare dosar în parte) și Spitalul L, fiind îndeplinită condiția privind identitatea de părți, toate dosarele au avut același obiect, și anume obligarea pârâtului să acorde membrilor de sindicat vouchere de vacanță. În toate aceste dosare s-au invocat același apărări, s-au administrat același mijloace de probă, au fost invocate aceleași prevederi legale, fiind identitate de cauză și obiect.

Revizuenții susțin că în dosarele anterioare au fost admise acțiunile, în timp ce în dosarul nr. x/3/2022 a fost respinsă acțiunea, cu încălcarea autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești anterioare și a principiului egalității de tratament între persoane aflate într-o situație comparabilă.

Arată revizuenții că hotărârea atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 7353 din 22.11.2022, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. y/3/2022, definitivă prin decizia civilă nr. 4897 din 10.10.2013, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și a sentinței civile nr. 7038 din 09.11.2022, pronunțate de Tribunalul București în dosarul nr. z/3/2022, definitivă prin decizia civilă nr. 4697 din 03.10.2023, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.

Revizuenții precizează că prin hotărârile judecătorești anterioare s-a stabilit că sunt îndeplinite condițiile în vederea acordării voucherelor de vacanță, precum și condiția privind prevederea în buget a sumelor în vederea achiziționării acestora.

La 20 ianuarie 2025, intimatul-pârât a formulat note de ședință, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată.

Analizând excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., invocată din oficiu, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Regula impusă prin dispozițiile art. 510 alin. (1) C. proc. civ., stabilește că revizuirea este de competența instanței care a pronunțat hotărârea atacată.

Prin excepție, alin. (2) al aceluiași art., reglementând cazul cererilor de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instituie competența de soluționare a acestora în favoarea instanței mai mare în grad față de cea care a pronunțat prima hotărâre.

În condițiile în care autorii căii de atac au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 5598 din 9 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. x/3/2022 pe temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte, văzând dispozițiile legale anterior evocate și cele ale art. 129 alin. (2) pct. 2 și art. 130 alin. (2) C. proc. civ., constată că nu este competentă material să soluționeze respectiva cerere, așa încât va declina competența de soluționare a ei, în favoarea Curții de Apel București.

În continuare, reținând că, raportat la dispozițiile art. 510 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., este competentă să soluționeze cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza, în baza art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității acesteia, asupra căreia reține următoarele:

Articolul 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. stabilește că termenul de revizuire este de o lună și, în cazul prevăzut de punctul 8 al art. 509 alin. (1) din același cod, curge de la data rămânerii definitive a hotărârii atacate cu calea extraordinară de atac.

Cererea de revizuire poate fi introdusă, așadar, în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, sancțiunea nerespectării de către parte a acestui termen imperativ fiind decăderea din dreptul acesteia de a-i fi soluționată, pe fond, cererea.

Hotărârea atacată cu revizuire este definitivă de la data pronunțării.

Așa fiind, ultima hotărâre, în sensul art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este definitivă de la 9 noiembrie 2023, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 și alin. (2) C. proc. civ., iar termenul de revizuire, calculat în acord cu art. 181 alin. (1) pct. 3 și alin. (2) C. proc. civ., s-a împlinit la 11 decembrie 2023 (prima zi lucrătoare - luni), 9 decembrie 2023 fiind zi nelucrătoare – sâmbătă.

În consecință, Înalta Curte va reține că promovarea de către revizuenți a căii de atac la 31 ianuarie 2024 s-a făcut cu depășirea termenului legal, atrăgând sancțiunea prevăzută de art. 185 C. proc. civ. Totodată, subliniază că data comunicării hotărârii atacate este nerelevantă pentru acest caz de revizuire, în care art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. marchează clar momentul de început al termenului procedural de decădere ca fiind data rămânerii definitive a hotărârii atacate. Altfel spus, în acest caz de revizuire, dacă dispozitivul deciziei îi este defavorabil, partea trebuie să promoveze calea extraordinară de atac de retractare în termenul care, în situația dată, a început să curgă de la pronunțarea deciziei.

Reținând că revizuirea a fost promovată după împlinirea termenului legal, Înalta Curte constată că a intervenit decăderea revizuenților din dreptul de a exercita calea de atac de față, potrivit art. 185 C. proc. civ., motiv pentru care va anula ca tardivă cererea de revizuire.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va declina competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în favoarea Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și va anula, ca tardivă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Declină competența de soluționare a cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., formulată de revizuenții C, G, K, B, F, J, FEDERAȚIA SINDICALĂ A ÎN NUMELE MEMBRILOR DE SINDICAT, D, H, E, I împotriva deciziei civile nr. 5598 din 9 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. x/3/2022, în favoarea Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.

Fără nicio cale de atac.

Anulează, ca tardivă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată revizuenții C, G, K, B, F, J, FEDERAȚIA SINDICALĂ A ÎN NUMELE MEMBRILOR DE SINDICAT, D, H, E, I împotriva deciziei civile nr. 5598 din 9 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. x/3/2022.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 ianuarie 2025.