ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2641/2023

Ședința publică din data de 12 decembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În drept, au fost invocate dispozițiile din O.U.G. nr. 107/2018, H.G. nr. 215/2009, Legea nr. 62/2011 și Codul Muncii.

Prin sentința civilă nr. 2515, pronunțată la data de 27.04.2023, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, pe raza căruia reclamanții, persoane fizice, au atât domiciliul legal, cât și locul de muncă.

În considerentele hotărârii de declinare a competenței s-a reținut, în esență, că cererea de chemare în judecată a fost promovată de către o organizație sindicală, respectiv de Federația Sindicală Hipocrat din România, în numele membrilor Sindicatului PROMEDICA Olt din cadrul Spitalului Județean de Urgență Slatina, afiliat la Federația Sindicală Hipocrat din România, care au domiciliul pe raza județului Olt și sunt salariați ai spitalului.

În continuare, Tribunalul București a reținut că potrivit Deciziei nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

Potrivit art. 28 din Legea nr. 62/2011, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.

Totodată, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Legea 62/2011, federația sindicală reprezintă o formă de asociere a organizațiilor sindicale, membrii acesteia fiind sindicatele care s-au asociat în vederea constituirii federației.

Astfel, a reținut instanța că reclamanții - persoane fizice, în numele cărora, a fost formulată acțiunea de față, nu au calitatea de membri ai Federației Sindicale Hipocrat din România, ci ai sindicatului afiliat la federație, doar acest din urmă sindicat având posibilitatea de a reprezenta pe membrii săi în fața instanțelor de judecată în baza art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 iar împrejurarea că salariații au înțeles să împuternicească în acest sens Federația, exclusiv în scopul atragerii competenței Tribunalului București, nu este de natură să conducă la o altfel de concluzie, față de dispozițiile exprese ale art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 care face referire expresă la membrii organizației sindicale.

Salariații nu au și nu pot avea calitatea de "membri" ai Federației, membri ai acesteia fiind sindicatele afiliate, iar nu salariații ce fac parte din aceste sindicate.

În ceea ce privește competența Tribunalului București de soluționare a cauzei tribunalul a reținut că, prin Decizia nr. 1/2013 pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că instanța competentă în soluționarea conflictelor individuale de muncă în cazul acțiunilor formulate de sindicat în numele membrilor săi de sindicat este cea de la sediul sindicatului reclamant, în considerarea calității procesual active pe care acesta o dobândește potrivit art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011.

A concluzionat că o astfel de situație nu este incidență în cauză, membrii de sindicat ai Sindicatului Promedica Olt nu puteau împuternici decât acest sindicat, iar nu federația sindicală la care acesta este afiliat cu formularea prezentei acțiuni, în ce privește Federația Sindicală Hipocrat din România nefiind incidente dispozițiile art. 28 din Legea nr. 62/2011, această federație putând avea cel mult calitatea unui simplu mandatar, în temeiul art. 83 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 548/09.11.2023, Tribunalul Olt, secția I civilă, și-a declinat la rândul său competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și, în consecință, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În argumentarea soluției, a reținut că Federația Sindicală Hipocrat din România a formulat acțiune în numele membrilor de sindicat menționați în tabelele anexate acțiunii introductive, astfel că în aplicarea prevederilor art. 28 alin. (2) și (3) din Legea nr. 367/2022, Federația are calitate de reclamantă, competența de soluționare aparținând instanței în circumscripția căreia își are sediul reclamanta.

Aspectele privind legitimarea procesuală activă a federației reținute de prima instanță învestită vizează modalitatea de soluționare a procesului și nu stabilirea competenței teritoriale în cauză.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâtului Spitalul Județean de Urgență Slatina la plata voucherelor de vacanță în cuantum de 1450 RON pentru anul 2020.

Pentru a determina competența teritorială de soluționare a conflictului de muncă pendinte, instanța supremă, în raport de data introducerii acțiunii, respectiv 27.12.2022, va avea în vedere dispozițiile legale specifice jurisdicției muncii, cele prevăzute de art. 28 din Legea dialogului social nr. 367/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1238 din 22 decembrie 2022 și statuările din Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (3) din noua lege a dialogului social nr. 367/2022, asemenea reglementărilor anterioare, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2) ale aceluiași articol, printre care se numără și dreptul de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.

Organizațiile sindicale au fost definite prin art. 1 pct. 8 din Legea nr. 367/2022, ca fiind o denumire generică pentru sindicate, federații, confederații sindicale și uniuni sindicale teritoriale.

Art. 269 alin. (2) din Codul muncii prevede că cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Totodată, prin decizia dată în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justitie, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 367/2022), referitor la calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale în acțiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum și a dispozițiilor art. 269 alin. (2) [fost 284 alin. (2)] din Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că "instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".

Cât privește calitatea procesuală activă a federațiilor, confederațiilor sau uniunilor sindicale, ca forme de asociere a sindicatelor/organizațiilor sindicale, Înalta Curte, pentru identitate de rațiune, conform principiului ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet, formulează observația că și acestea au aceleași drepturi ca ale sindicatelor/organizațiilor sindicale care le constituie, având în vedere scopul pentru care s-a realizat această asociere, respectiv apărarea drepturilor și intereselor salariaților, membri ai unui sindicat dintr-un anumit domeniu ori sector de activitate. Și în acest caz, pentru promovarea unei acțiuni în justiție de către organizațiile sindicale este necesară o împuternicire scrisă din partea membrilor acestora.

Față de împrejurarea că sediul Federației Sindicale Hipocrat din România se află în municipiul București, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului București.

Pentru considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul spre soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2023.