ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 448/2024

Ședința publică din data de 29 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile din O.U.G. nr. 107/2018, H.G. nr. 215/2009, art. 28, art. 32, art. 41 alin. (1) și (2) și art. 208 din Legea nr. 62/2011, precum și art. 27, art. 40 alin. (2), art. 229 alin. (4) și art. 267 Codul Muncii.

Prin sentința civilă nr. 1913 din 5 aprilie 2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosar nr. x/2022, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

În motivarea hotărârii, instanța a constatat că acțiunea a fost promovată de o organizație sindicală, respectiv A., în numele membrilor Sindicatului Promedica Olt.

În continuare, instanța a reținut incidența deciziei nr. 1/2013, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, în sensul că în cazul stabilirii calității procesuale active, în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, s-a menționat expres denumirea de organizație sindicală - respectiv sindicat, federație sau confederație sindicală - potrivit art. 1 lit. u) din Legea dialogului social nr. 62/2011, însă în cazul problemei de drept referitoare la instanța competentă în soluționarea acestor acțiuni, s-a făcut referire la sediul sindicatului.

Având în vedere că printre membrii federației reclamante se numără și Sindicatul Promedica Olt cu sediul în județul Olt, tribunalul a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

Totodată, s-a reținut că prin stabilirea instanței competente la sediul sindicatului și nu la cel al organizației sindicale (federație) se asigură într-adevăr o protecție mai eficientă a drepturilor și intereselor membrilor de sindicat, având în vedere că de cele mai multe ori locul de muncă al acestora este în același județ în care se află sediul sindicatului din care fac parte.

Prin sentința civilă nr. 547 din 9 noiembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Olt, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de reclamantă și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență a fost suspendată din oficiu judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În argumentarea soluției, instanța a reținut că A. a formulat acțiune în numele membrilor de sindicat, astfel că în aplicarea prevederilor art. 28 alin. (2) și (3) din Legea nr. 367/2022, aceasta are calitate de reclamant, competența de soluționare aparținând instanței în circumscripția căreia își are sediul reclamanta.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul București și Tribunalul Olt, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect acordarea unui drept salarial, formulată de A., în numele membrilor Sindicatului Promedica Olt, angajați ai pârâtei.

Pentru a determina competența teritorială de soluționare a conflictului de muncă pendinte, instanța supremă va avea în vedere dispozițiile legale specifice jurisdicției muncii, cele prevăzute de art. 269 alin. (2) din Codul muncii, art. 28 din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social (act normativ în vigoare la data introducerii acțiunii și care a abrogat Legea dialogului social nr. 62/2011) și statuările din Decizia nr. 1/2013 din 21 ianuarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Așadar, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, în vigoare la data formulării acțiunii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori, după caz, sediul.

De asemenea, se cuvine menționat că, în înțelesul Legii nr. 367/2022 privind dialogul social (art. 1 pct. 8), organizația sindicală reprezintă o denumire generică pentru sindicat, federație sindicală, confederație sindicală și uniune sindicală teritorială, iar, potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (3) din același act normativ, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2) ale aceluiași articol, printre care se numără și dreptul de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă.

Totodată, prin decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, aplicabilă și în actualul context legislativ, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat în sensul că organizațiile sindicale au legitimare procesuală activă, iar în determinarea competenței teritoriale potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare [fost art. 284 alin. (2)], se va ține seama de sediul sindicatului - reclamant.

Având în vedere că în înțelesul Legii nr. 367/2022 privind dialogul social, organizația sindicală este o denumire generică pentru sindicat, federație sindicală, confederație sindicală și uniune sindicală teritorială, în condițiile în care legiuitorul a recunoscut legitimare procesuală activă tuturor organizațiilor sindicale, indiferent de denumire/formă de înființare/asociere, interpretarea oferită prin decizia evocată, dată în recurs în interesul legii, privește oricare organizație sindicală care introduce o acțiune în justiție în numele și pentru membrii unui sindicat și care, astfel, dobândește calitatea de reclamant.

Prin urmare, în speță, ceea ce prezintă relevanță în stabilirea competenței teritoriale nu este sindicatul de care aparțin membrii în numele cărora s-a introdus o acțiune, ci organizația sindicală reclamantă, indiferent că este un sindicat, federație sindicală, confederație sindicală sau uniune sindicală teritorială care acționează în numele membrilor unui sindicat afiliat unei astfel de forme de asociere, aceasta fiind, de altfel, și interpretarea instanței supreme care se desprinde inclusiv din considerentele deciziei 1/2013.

Așadar, în interpretarea dată, instanța supremă nu a statuat în sensul că se va ține seama de sediul sindicatului indiferent de circumstanțe, ci interpretarea vizează însăși calitatea de reclamant în care acționează organizația sindicală, urmând ca, în stabilirea competenței teritoriale, să se țină cont de sediul respectivei organizații sindicale reclamante, indiferent că aceasta este un sindicat, federație sindicală, confederație sindicală sau uniune sindicală teritorială.

Totodată, se cuvine evidențiat faptul că doar sindicatul are membri afiliați, în timp ce, potrivit art. 44 din Legea nr. 367/2022, federațiile și confederațiile sunt forme de asociere ale sindicatelor/federațiilor.

Însă, potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 367/2022, toate aceste "organizații sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși", astfel încât, în litigiul pendinte, și federația sindicală reclamantă are aceleași drepturi ca și sindicatele ce fac parte din respectiva federație, putând acționa deopotrivă, la cerere, în apărarea drepturilor și intereselor membrilor sindicatelor asociate în respectiva federație.

În consecință, față de împrejurarea că sediul A. se află în municipiul București, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 februarie 2024.