ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 710/2024

Ședința publică din data de 27 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, secția Civilă la 03.01.2023, reclamantul Sindicatul Sanitas Covasna, în numele și pentru membrii săi de sindicat A., B., C., D. și E., a chemat în judecată pe pârâtul Sanatoriul de Nevroze Predeal, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâtul să le achite angajaților săi contravaloarea voucherelor de vacanță neacordate pentru anii 2019, 2020 și 2022, în valoare de câte 1.450 RON pentru fiecare an și fiecare persoană, dobânda legală penalizatoare, calculată de la scadența obligației anuale și să actualizeze aceste valori cu indicele de inflație.

Prin încheierea din 16.03.2023, Tribunalul Covasna, secția Civilă a dispus disjungerea cauzei privind pe membrii de sindicat E., C. și A. și formarea unui nou dosar, în care a pronunțat sentința civilă nr. 410/06.04.2023, prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, deși cererea este formulată de sindicat pentru membrii săi, acesta având legitimare procesuală activă, pentru stabilirea instanței competente devin incidente dispozițiile art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii, care stabilesc o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la domiciliul, reședința sau sediul reclamantului. A subliniat că titularii dreptului subiectiv dedus judecății sunt angajații, persoane fizice, iar calitatea procesuală activă recunoscută legal sindicatului nu poate atrage o altă competență decât cea instituită în sprijinul salariaților prin normele de procedură din materia dreptului muncii.

Astfel învestit, Tribunalul Prahova, secția I civilă a pronunțat sentința civilă nr. 102/20.02.2024, prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de reclamant, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În motivarea sentinței, a reținut că este incidentă decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a statuat asupra calității procesuale active a sindicatului în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, dar și cu privire la instanța competentă să le soluționeze, respectiv cea de la sediul sindicatului reclamant.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, în temeiul art. 135 C. proc. civ., stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna, pentru următoarele considerente:

Litigiul are ca obiect drepturi decurgând din raporturile de muncă și a fost inițiat de reclamantul Sindicatul Sanitas Covasna, în numele și pentru membrii de sindicat indicați în cererea de chemare în judecată.

În materia litigiilor de muncă, relevante pentru stabilirea competenței teritoriale, sunt dispozițiile art. 269 din Codul muncii, potrivit cărora judecarea conflictelor de muncă este de competența instanței de la domiciliul, reședința sau sediul reclamantului.

Potrivit art. 28 din Legea nr. 367/2022, "(1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși. (2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, la cererea scrisă a membrilor lor. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune, respectiv renunță la judecată în mod expres. (3) În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă".

Textul de lege evocat reia în integralitate soluția legislativă a art. 28 din Legea nr. 62/2011, care preluase reglementarea anterioară a art. 28 din Legea nr. 54/2003, în interpretarea și aplicarea căruia Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit, prin decizia nr. 1/2013, că,,(...) organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat" și că "instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".

Cum prezentul litigiu a fost inițiat de Sindicatul Sanitas Covasna, în numele și pentru membrii săi de sindicat E., C. și A., iar sediul sindicatului este în Sfântu Gheorghe, aflat în raza teritorială a Tribunalului Covasna, această instanță este competentă teritorial să soluționeze cauza, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii.

Așa fiind, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 martie 2024.