ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 853/2024

HOTĂRÂRE

16.04.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 853/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 16 aprilie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, secția civilă la 03.01.2023, sub nr. x/2023, reclamantul Sindicatul Sanitas Covasna, în numele și pentru membrii de sindicat A., B., C., D. și E. au chemat în judecată pârâtul Sanatoriul de Nevroze Predeal, solicitând instanței să dispună:

- obligarea pârâtului la achitarea contravalorii voucherelor de vacanță neacordate, aferente anilor 2019, 2020 și 2022 în valoare de 1.450 RON pentru fiecare angajat;

- obligarea pârâtului la plata dobânzii legale penalizatoare, calculată de la data scadenței obligației de acordare aferentă fiecărui an, până la acordarea efectivă a contravalorii voucherelor de vacanță, precum și actualizarea contravalorii acestora cu indicele de inflație de la data scadenței obligației de acordare și până la data acordării efective.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 28 din Legea nr. 62/2011, ale Legii nr. 153/2017, cu completările și modificările ulterioare, ale O.U.G. nr. 8/2009, cu modificările și completările ulterioare, ale O.U.G. nr. 114/2018, ale O.U.G. nr. 131/2021.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale exclusive, de ordine publică, a Tribunalului Covasna, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, iar pe fondul pretențiilor deduse judecății, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Prin încheierea de ședință din 16.03.2023, Tribunalul Covasna, secția civilă a dispus disjungerea cauzei privind pe reclamanții cu domiciliul în județul Prahova, față de reclamanții care au domiciliul în județul Brașov, și față de lipsa părților, în temeiul art. 99 alin. (1) C. proc. civ., a admis excepția disjungerii cauzei și a dispus formarea unui nou dosar având ca obiect achitarea voucherelor de vacanță neacordate, reclamanții fiind: C. și E., formându-se dosarul nr. x/2023.

La termenul de judecată din 16.03.2023, Tribunalul Covasna, secția civilă, din oficiu, a invocat excepția de necompetență teritorială și a rămas în pronunțare pe excepție.

Prin sentința civilă nr. 409 din 06.04.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Covasna, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul Sindicatul Sanitas Covasna, în numele și pentru membrii de sindicat C. și E. în contradictoriu cu pârâtul Sanatoriul de Nevroze Predeal, în favoarea Tribunalului Prahova.

Pentru a hotărî astfel, instanța de trimitere a reținut, în esență, că reclamanți sunt numai salariații pârâtei, ca persoane fizice, nu și Sindicatul Sanitas Covasna, ca persoană juridică, chiar dacă cererea de chemare în judecată a fost redactată și însușită numai de organizația sindicală.

În acest sens, a reținut incidența dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cărora "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă ori, după caz, sediul.".

În raport de faptul că membrii de sindicat reprezentați de partea reclamantă domiciliază în localitățile Bușteni și Azuga, aflate în circumscripția Tribunalului Prahova, a conchis că cererea trebuie să se judece de această instanță.

Ca urmare a declinării competenței, cauza a fost înregistrată la 16.05.2023 pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă, sub nr. x/2023.

Pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul Sindicatului Sanitas Covasna a formulat note de ședintă, prin intermediul cărora a învederat faptul că declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, dispusă de către Tribunalul Covasna, prin admiterea excepției necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, prin sentința civilă nr. 409/06.04.2023, este una greșită și, față de apărările arătate, a invocat excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Prahova.

Pârâtul Sanatoriul de Nevroze Predeal, față de excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Prahova, invocată de către reclamant, a solicitat respingerea ca neîntemeiată, pentru considerentele arătate prin notele de ședință înregistrate la dosarul cauzei.

La termenul de judecată din 20.02.2024, tribunalul a rămas în pronunțare pe excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Prahova, secția I civilă, invocată de reclamant.

Prin sentința civilă nr. 103 din 20 februarie 2024, Tribunalului Prahova, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivare, instanța de conflict a reținut că, în cauză, reclamantul este sindicatul, persoană juridică mandatată de membrii săi pentru a formula o cerere de chemare în judecată.

De asemenea, instanța a făcut trimitere și la considerentele deciziei nr. 1/2013, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a statuat că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, iar instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 20.03.2024, sub numărul x/2023.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Covasna competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Tribunalul Covasna, secția civilă și Tribunalul Prahova, secția I civilă - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte constată că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect drepturi salariale (acordarea voucherelor de vacanță pe anii 2019, 2020 și 2022), în discuție fiind competența teritorială a instanțelor de judecată aflate în conflict.

Pentru a determina competența teritorială de soluționare a conflictului de muncă pendinte, instanța supremă, în raport cu data introducerii acțiunii, 03.01.2023, va avea în vedere dispozițiile legale specifice jurisdicției muncii, cele prevăzute de art. 28 din Legea dialogului social nr. 367/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1238 din 22 decembrie 2022 și statuările din decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Conform prevederilor art. 28 alin. (3) din noua lege a dialogului social nr. 367/2022, asemenea reglementărilor anterioare, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2) ale aceluiași articol, printre care se numără și dreptul de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.

Organizațiile sindicale au fost definite prin art. 1 pct. 8 din Legea nr. 367/2022, ca fiind o denumire generică pentru sindicate, federații, confederații sindicale și uniuni sindicale teritoriale.

În cauză, se reține că acțiunea a fost formulată de Sindicatul Sanitas Covasna în numele membrilor săi și nu de către aceștia din urmă, întrucât cererea de chemare în judecată a fost semnată de președintele sindicatului, la cerere fiind anexate împuternicirile acordate de angajați organizației sindicale pentru a efectua toate demersurile necesare și a-i reprezenta în fața instanțelor judecătorești competente în vederea obligării angajatorului la acordarea contravalorii voucherelor de vacanță aferente anilor 2019, 2020 și 2022 (filele x ale dosarului Tribunalului Covasna, împuternicirea din 06.11.2022 emisă de C., înregistrată la sindicat sub nr. x/19.12.2022, respectiv împuternicirea din 05.11.2022 emisă de E., înregistrată la sindicat sub nr. x/19.12.2022).

În consecință, în cauză este relevantă decizia dată în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justitie, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 367/2022), referitor la calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale în acțiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum și a dispozițiilor art. 269 alin. (2) [fost 284 alin. (2)] din Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că "instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.".

Totodată, în contextul celor statuate prin decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, nu se poate reține că se instituie o competență teritorială exclusivă doar în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se regăsește sediul organizației sindicale, partea având posibilitatea, în virtutea principiului disponibilității, să introducă cererea de chemare în judecată și la instanța în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă angajatul, potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii.

Cum, în cauză, cererea de chemare în judecată a fost formulată de Sindicatul Sanitas Covasna în numele membrilor săi, iar sediul acestuia este în localitatea Sfântu Gheorghe, în a cărui raza teritorială funcționează Tribunalul Covasna, competența de soluționare a cauzei revine acestei instanțe.

Prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Covasna, potrivit dispozițiilor art. 116 din C. proc. civ., partea reclamantă și-a exercitat dreptul de a alege între mai multe instanțe deopotrivă competente, stabilindu-se, astfel, competența teritorială în favoarea instanței de la sediul sindicatului.

Pentru considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna, căruia i se va trimite dosarul spre soluționare.