ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2126/2023

Ședința publică din data de 24 octombrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 8/2009 cu modificările și completările ulterioare, O.U.G. nr. 107/2018, H.G. nr. 215/2009, art. 28, 32, 41 alin. (1) și (2), art. 208 din Legea nr. 62/2011 și art. 27, art. 40 alin. (2), art. 229 alin. (4) și art. 267 din Codul Muncii.

Prin sentința civilă nr. 1740/2023, pronunțată la data de 30.03.2023, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

În considerentele hotărârii de declinare a competenței s-a reținut, în esență, că mandatul dat de salariații menționați în tabelele anexate acțiunii aflate la filele x Federației Sindicale Hipocrat din România nu este dat unei organizatii sindicale de apartenență, conform prevederilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, care prevăd faptul că organizațiile sindicale, astfel cum sunt definite de art. 1 lit. u) (fie că este vorba de sindicat, federație sau confederație), pot să apere un drept al membrilor săi.

Tribunalul a apreciat că un salariat al unei unități, în speță Spitalul Clinic Judetean de Urgență Slatina, nu poate să fie membru al organizației sindicale de tipul Federatiei, întrucât potrivit Legii sindicatului, federația sindicală este alcătuită, potrivit art. 41, din sindicate și nu din salariații unei unități.

Organizatia sindicală este, așa cum prevăd dispozitiile art. 1 lit. u) din Legea nr. 62/2011, o denumire generică pentru sindicat, federație sau confederație sindicală.

Dintre toate formele de organizatii sindicale reglementate de lege, este evident însă că salariatul nu se poate afla în raport juridic decât cu sindicatul la care a aderat sau la a cărui constituire a contribuit, în baza dreptului la asociere prevăzut de art. 3 din Legea 62/2011.

Prin urmare, a apreciat instanța că "organizația sindicală’’ la care face referire art. 28 din Legea sindicatelor nu poate fi decât sindicatul.

Un alt argument în sensul sus-menționat este și că, în aceeași secțiune a 5-a din Titlul II, Capitolul I al Legii nr. 62/2011, sectiune unde se află plasat articolul 28 în discuție, denumită "Atribuțiile organizațiilor sindicale" se află și art. 31, care reglementează în mod distinct posibilitatea federațiilor sau confederațiilor sindicale (care sunt tratate separat conform art. 41 din acelasi act normativ ca fiind forme de asociere a organizațiilor sindicale) de a asigura, la cererea organizațiilor sindicale afiliate, asistența sau reprezentarea intereselor acestora din urmă în relația cu angajatorii sau organizațiile acestora.

De asemenea, concluzia în sensul că reprezentantul în instanță al salariatului într-un conflict individual de muncă nu poate fi decât sindicatul al cărui membru este salariatul, se desprinde chiar din motivarea Înaltei Curți de Casație și Justiție din Decizia nr. 1/2013, privind judecarea recursului în interesul legii ce a format obiectul dosarului nr. x/2012, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013.

În niciun moment în decizia Înaltei Curți nu se vorbeste de legitimitatea procesuală activă a federației la care este afiliat sindicatul al cărui membru este salariatul reclamant sau de determinarea competenței teritoriale în funcție de sediul federației.

În consecință, tribunalul a apreciat că salariații reclamanți nu puteau împuternici în mod valabil Federația pentru a-i reprezenta în prezentul proces

În aceste condiții, în care mandatul dat de salariați Federației nu este valabil, instanța a considerat că aceștia pot sta în judecată doar în nume propriu, caz în care competența teritorială este determinată de domiciliul salariaților sau de locul de muncă potrivit dispozițiilor art. 269 Codul muncii și art. 210 din Legea 62/2011.

Prin sentința civilă nr. 321/2023 din 22 iunie 2023, Tribunalul Olt, secția I civilă, și-a declinat la rândul său competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și, în consecință, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În argumentarea soluției, a reținut că Federația Sindicală Hipocrat din România a formulat acțiune în numele membrilor de sindicat menționați în tabelele anexate acțiunii introductive, astfel că în aplicarea prevederilor art. 28 alin. (2) și (3) din Legea nr. 62/2011, Federația are calitate de reclamant.

Aspectele privind legitimarea procesuală activă a federației reținute de prima instanță învestită vizează modalitatea de soluționare a procesului și nu stabilirea competenței teritoriale în cauză.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâtului Spitalul Județean de Urgență Slatina la plata voucherelor de vacanță în cuantum de 1450 RON pentru anul 2020.

Pentru a determina competența teritorială de soluționare a conflictului de muncă pendinte, instanța supremă, în raport de data introducerii acțiunii, respectiv 27.12.2022, va avea în vedere dispozițiile legale specifice jurisdicției muncii, cele prevăzute de art. 28 din Legea dialogului social nr. 367/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1238 din 22 decembrie 2022 și statuările din Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (3) din noua lege a dialogului social nr. 367/2022, asemenea reglementărilor anterioare, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2) ale aceluiași articol, printre care se numără și dreptul de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.

Organizațiile sindicale au fost definite prin art. 1 pct. 8 din Legea nr. 367/2022, ca fiind o denumire generică pentru sindicate, federații, confederații sindicale și uniuni sindicale teritoriale.

Art. 269 alin. (2) din Codul muncii prevede că cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Totodată, prin decizia dată în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justitie, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 367/2022), referitor la calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale în acțiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum și a dispozițiilor art. 269 alin. (2) [fost 284 alin. (2)] din Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că "instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".

Cât privește calitatea procesuală activă a federațiilor, confederațiilor sau uniunilor sindicale, ca forme de asociere a sindicatelor/organizațiilor sindicale, Înalta Curte, pentru identitate de rațiune, conform principiului ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet, formulează observația că și acestea au aceleași drepturi ca ale sindicatelor/organizațiilor sindicale care le constituie, având în vedere scopul pentru care s-a realizat această asociere, respectiv apărarea drepturilor și intereselor salariaților, membri ai unui sindicat dintr-un anumit domeniu ori sector de activitate. Și în acest caz, pentru promovarea unei acțiuni în justiție de către organizațiile sindicale este necesară o împuternicire scrisă din partea membrilor acestora.

Față de împrejurarea că sediul Federației Sindicale Hipocrat din România se află în municipiul București, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului București.

Pentru considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul spre soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 octombrie 2023.