ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2233/2023

HOTĂRÂRE

31.10.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2233/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 31 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 6 februarie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta Federația Sindicală Hipocrat din România, în numele membrilor Sindicatului Unimedical Craiova: A., B., C., D., E., F., G., H., I., în contradictoriu cu pârâta Direcția de Sănătate Publică Dolj, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la calcularea și plata sporului pentru condiții deosebit de periculoase de muncă, respectând cuantumul minim de 55% până la 85% din salariul de bază prevăzut de Legea nr. 153/2017 și H.G. nr. 153/2018, începând cu data de 11.03.2020 și pentru viitor, în sumă actualizată cu indicele de inflație de la data exigibilității fiecărei obligații de plată și până la data plății efective și dobânda legală penalizatoare la data plății efective, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat.

În drept, au fost invocate prevederile din Legea nr. 153/2017, Hotărârea de Guvern nr. 153/2018, Codul muncii.

Prin sentința civilă nr. 2935 din 16 mai 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că cererea de chemare în judecată a fost promovată de o organizație sindicală, respectiv de Federația Sindicală Hipocrat din România, în numele membrilor Sindicatului Unimedical Craiova, afiliat la Federația Sindicală Hipocrat din România, astfel cum reiese din adresa nr. x/13.09.2022 emisă de Sindicatul Unimedical Craiova.

De asemenea, prima instanță de conflict a evocat Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, precizând că, în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, Înalta Curte de Casație și Justiție a menționat expres denumirea de organizație sindicală (aceasta fiind denumirea generică pentru sindicat, federație sau confederație sindicală după cum reiese din art. 1 lit. u) din Legea dialogului social nr. 62/2011, în prezent art. 1 pct. 8 din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social), iar în cazul problemei de drept referitoare la instanța competentă în soluționarea acestor acțiuni, a făcut referire la sediul sindicatului.

Totodată, a mai apreciat ca fiind relevante în cauza de față și următoarele considerente ale deciziei nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii:

"Atât timp cât organizației sindicale i se recunoaște legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenței teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, urmează să se țină seama de sediul sindicatului. Într-o atare interpretare și aplicare a legii nu se neagă caracterul exclusiv al competenței teritoriale stabilite prin normele Codului muncii, ci este asigurată o protecție mai eficientă a drepturilor și intereselor membrilor organizației sindicale".

În continuare, evocând dispozițiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social:

"Sindicatele legal constituite se pot asocia în vederea constituirii unei federații sindicale", prima instanță de conflict a reținut că printre membrii federației reclamante se numără și Sindicatul Unimedical Craiova, ce are sediul în Craiova, jud. Dolj (acesta apărând drepturile membrilor săi, angajați în cadrul pârâtei), iar prin stabilirea instanței competente la sediul sindicatului, și nu la cel al organizației sindicale (federație), se asigură o protecție mai eficientă a drepturilor și intereselor membrilor de sindicat, având în vedere că, de cele mai multe ori, locul de muncă al acestora este în același județ în care se află sediul sindicatului din care fac parte, cum este cazul și în speța de față.

Ca urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale la 30 mai 2023, sub același număr de dosar.

Prin sentința nr. 1708/2023 din 7 septembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului în vederea soluționării conflictului de competență la Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea acestei hotărâri, cea de-a doua instanță de conflict a evocat dispozițiile art. 28 alin. (1)-(3) din Legea dialogului social nr. 367/2022, în vigoare la momentul formulării acțiunii, precum și Decizia nr. 1/2013, pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Totodată, reținând că membrii de sindicat, salariați ai pârâtei, au împuternicit Federația Sindicală Hipocrat din România să formuleze în numele lor, acțiune în instanță, a mai arătat că dispozițiile art. 28 din Legea nr. 367/2022 nu disting în funcție de tipul de organizație sindicală, iar potrivit art. 1 lit. u) din Legea nr. 62/2011, termenul "organizație sindicală" este denumirea generică pentru sindicat, federație sau confederație sindicală.

De asemenea, evocând anumite considerente ale Deciziei nr. 1/2013 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, instanța a reținut că Federația Sindicală Hipocrat din România a formulat acțiune în numele membrilor de sindicat menționați în tabelele anexate acțiunii astfel că, în aplicarea prevederilor art. 28 alin. (2) și (3) din Legea nr. 367/2022, Federația Sindicală Hipocrat din România are calitate de reclamant.

Cu toate acestea, instanța a statuat că, deși Sindicatul Unimedical (ai cărui membri de sindicat sunt salariații-reclamanți din prezenta cauză) este membru al federației reclamante, această împrejurare nu este de natură să determine competența teritorială a instanței de la sediul sindicatului, în condițiile în care, din mandatul acordat, rezultă intenția membrilor Sindicatului Unimedical de a li se promova acțiunea de către federația reclamantă.

Apreciind că trebuie să se acorde valență manifestării de voință a membrilor de sindicat care nu și-au exprimat dorința de a formula acțiunea în instanță prin acordarea unui mandat în acest sens sindicatului, ci prin acordarea unui mandat federației la care este afiliat sindicatul ai cărui membri sunt, față de sediul reclamantei, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 13 octombrie 2023, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțe sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect calcularea și plata unui drept salarial (spor pentru condiții deosebit de periculoase), formulată de Federația Sindicală Hipocrat din România, în numele unor membri de sindicat, angajați ai pârâtei.

Pentru a determina competența teritorială de soluționare a conflictului de muncă pendinte, instanța supremă va avea în vedere dispozițiile legale specifice jurisdicției muncii, cele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social (act normativ în vigoare la data introducerii acțiunii și care a abrogat Legea dialogului social nr. 62/2011) și statuările din Decizia nr. 1/2013 din 21 ianuarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

În concret, în pronunțarea regulatorului de competență, Înalta Curte urmează a avea în vedere că, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă ori, după caz, sediul.

De asemenea, se cuvine menționat că, în înțelesul Legii nr. 367/2022 privind dialogul social (art. 1 pct. 8), organizația sindicală reprezintă o denumire generică pentru sindicat, federație sindicală, confederație sindicală și uniune sindicală teritorială, iar, potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (3) din același act normativ (Legea nr. 367/2022), în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2) ale aceluiași articol, printre care se numără și dreptul de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă.

Totodată, prin decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, aplicabilă și în actualul context legislativ, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat în sensul că organizațiile sindicale au legitimare procesuală activă, iar în determinarea competenței teritoriale potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare [fost art. 284 alin. (2)], se va ține seama de sediul sindicatului - reclamant.

Cum, în înțelesul Legii nr. 367/2022 privind dialogul social, organizația sindicală este o denumire generică pentru sindicat, federație sindicală, confederație sindicală și uniune sindicală teritorială, în condițiile în care legiuitorul a recunoscut legitimare procesuală activă tuturor organizațiilor sindicale, indiferent de denumire/formă de înființare/asociere, interpretarea oferită prin decizia dată în recurs în interesul legii (nr. 1/2013) privește oricare organizație sindicală care introduce o acțiune în justiție în numele și pentru membrii unui sindicat și care, astfel, dobândește calitatea de reclamant.

Prin urmare, în speță, ceea ce prezintă relevanță în stabilirea competenței teritoriale nu este sindicatul de care aparțin membrii în numele cărora s-a introdus o acțiune, ci organizația sindicală reclamantă, indiferent că este vorba de sindicat, federație sindicală, confederație sindicală sau uniune sindicală teritorială care acționează în numele membrilor unui sindicat afiliat unei astfel de forme de asociere, aceasta fiind, de altfel, și interpretarea instanței supreme care se desprinde inclusiv din considerentele deciziei 1/2013.

Așadar, în interpretarea dată, instanța supremă nu a statuat în sensul că se va ține seama de sediul sindicatului indiferent de circumstanțe, ci interpretarea vizează însăși calitatea de reclamant în care acționează organizația sindicală, urmând ca, în stabilirea competenței teritoriale, să se țină cont de sediul respectivei organizații sindicale reclamante, indiferent că aceasta este un sindicat, federație sindicală, confederație sindicală sau uniune sindicală teritorială.

Totodată, se cuvine evidențiat faptul că doar sindicatul are membri afiliați, în timp ce, potrivit art. 44 din Legea nr. 367/2022, federațiile și confederațiile sunt forme de asociere ale sindicatelor/federațiilor.

Însă, potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 367/2022, toate aceste organizații sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși, astfel încât, în litigiul pendinte, și federația sindicală reclamantă are aceleași drepturi ca și sindicatele ce fac parte din respectiva federație, putând acționa deopotrivă, la cerere, în apărarea drepturilor și intereselor membrilor sindicatelor asociate în respectiva federație.

În consecință, față de împrejurarea că sediul Federației Sindicale Hipocrat din România se află în municipiul București, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale.