ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 910/2024

HOTĂRÂRE

18.04.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 910/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 18 aprilie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale la 6 iulie 2023, sub dosar nr. x/2023, reclamanții A., B., C., D. prin SINDICATUL NAȚIONAL "E.", în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI GIURGIU, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei să acorde reclamanților sporul pentru condiții deosebit de periculoase, în cuantum minim de 50% până la 75% din salariul de bază, începând cu data pronunțării hotărârii și în continuare, pe perioada derulării raporturilor de muncă, actualizate, plus dobânda legală penalizatoare și să oblige pârâta să acorde reclamanților despăgubiri reprezentând sporul pentru condiții deosebit de periculoase, în cuantum minim de 50% până la 75% din salariul de bază, începând cu luna mai 2020, până la data pronunțării hotărârii, actualizate, plus dobânda legală penalizatoare.

Reclamanții - membri de sindicat, au raporturi de muncă cu instituția publică pârâtă, fiind angajați cu contract individual de muncă.

Prin împuternicirea depusă la organizație, reclamanții au arătat că sunt vătămați în drepturile și interesele lor legitime, iar în virtutea calității de membru de sindicat au împuternicit organizația să îi reprezinte în vederea recuperării drepturilor salariale la care sunt îndreptățiți, în temeiul prevederilor legale.

Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința nr. 2410 din 24 noiembrie 2023 a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamante, în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut din mențiunile cărților de identitate depuse în copie la dosar, că reclamanții domiciliază în județul Giurgiu și își desfășoară activitatea pe raza aceluiași județ, context în care a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, astfel că, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, în raza căruia se află atât domiciliul reclamanților, cât și locul de muncă al acestora.

Totodată, a reținut că acțiunea nu este formulată de sindicat în numele reclamantelor, ci este promovată de reclamante, care au domiciliul și locul de muncă pe raza Tribunalului Giurgiu, sindicatul fiind indicat doar ca reprezentant al acestora.

După declinare, dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Giurgiu la data de 17 ianuarie 2024 pe rolul completului specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale CFL5.

Tribunalul Giurgiu, secția Civilă, prin sentința civilă nr. 66/LM/AS din 13 martie 2024, a admis excepția de necompetență teritorială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

În argumentarea soluției, a reținut că, față de împuternicirea de la dosar și precizările depuse de către Sindicatul Național "E." în data de 26 mai 2023 în fața Tribunalului Dolj, reiese că reclamanții au împuternicit sindicatul să formuleze acțiunea în numele lor în vederea recuperării drepturilor neacordate, acțiunea fiind semnată de reprezentantul organizației sindicale.

De asemenea, instanța a făcut trimitere și la considerentele Deciziei nr. 1/2013, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a statuat asupra competenței teritoriale în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acțiunilor formulate de sindicate în numele membrilor lor ca fiind instanța de la sediul sindicatului, pentru asigurarea unei protecții mai eficiente a drepturilor și intereselor membrilor organizației sindicale.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul Giurgiu, secția Civilă și Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 15 aprilie 2024, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamanții: A., B., C., D. prin SINDICATUL NAȚIONAL "E.", Înalta Curte constată că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Giurgiu la plata despăgubirilor salariale, în discuție fiind competența teritorială a instanțelor de judecată aflate în conflict.

Instanțele au stabilit că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, privind drepturi salariale, competența se stabilește după regulile unui conflict individual de muncă.

Pentru a determina competența teritorială de soluționare a conflictului de muncă pendinte, instanța supremă, în raport cu data introducerii acțiunii, respectiv 6 iulie 2023, va avea în vedere dispozițiile legale specifice jurisdicției muncii, cele prevăzute de art. 28 din Legea dialogului social nr. 367/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1238 din 22 decembrie 2022 și statuările din Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Conform prevederilor art. 28 alin. (3) din noua lege a dialogului social nr. 367/2022, asemenea reglementărilor anterioare, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2) ale aceluiași articol, printre care se numără și dreptul de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.

Organizațiile sindicale au fost definite prin art. 1 pct. 8 din Legea nr. 367/2022, ca fiind o denumire generică pentru sindicate, federații, confederații sindicale și uniuni sindicale teritoriale.

Totodată, prin decizia dată în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 367/2022), referitor la calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale în acțiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum și a dispozițiilor art. 269 alin. (2) [fost 284 alin. (2)] din Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 1 martie 2013, s-a statuat că "instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".

În cauză, se reține că acțiunea a fost formulată de sindicat în numele membrilor săi și nu de către aceștia din urmă, întrucât cererea de chemare în judecată a fost semnată de președintele sindicatului, fiind anexate la dosar și împuternicirile acordate de angajați organizației sindicale.

Totodată, în contextul celor statuate prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, nu se poate reține că se instituie o competență teritorială exclusivă doar în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se regăsește sediul organizației sindicale, partea având posibilitatea, în virtutea principiului disponibilității, să introducă cererea de chemare în judecată și la instanța în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă angajatul, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii.

În cauză, se constată că cererea de chemare în judecată a fost formulată de Sindicatul Național "E." în numele membrilor săi, iar sediul acestuia este în municipiul Craiova, în a cărui raza teritorială funcționează Tribunalul Dolj.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Dolj, potrivit dispozițiilor art. 116 din C. proc. civ., partea reclamantă și-a exercitat dreptul de a alege între mai multe instanțe deopotrivă competente, stabilindu-se competența teritorială în favoarea instanței de la sediul sindicatului.

Așa fiind, în raport cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.